Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru LĂSA SĂ CADĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 672 pentru LĂSA SĂ CADĂ.

Mihai Eminescu - Apari să dai lumină

... Mihai Eminescu - Apari dai lumină Apari dai lumină de Mihai Eminescu Apari dai lumină arcatelor ferești, văz în templu-i zâna cu farmece cerești. Prin vremea trecătoare lucește prea curat Un chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat ... scald, În dulcea-nfiorare a sufletului cald, mor pătruns de jalea amorului meu sfânt, Ca lebăda ce moare de propriul ei cânt, mor de-ntâia rază din ochii tăi cei reci... O, marmură, aibi milă de stingerea-mi pe veci! Ca iarna cea eternă a Nordului ... blând-a iubirii cei de veci, Ce trece cu întreaga-i putere, pe când treci! Nici luna plutitoare, nici stelele din cer N-or pătrunză-n lumea trecutelor dureri, N-or pătrunz-amarul pierdutei tinereți, Măcar am de-acuma o sută de vieți, Căci sufletu-mi de-atuncea e-atât de-ntunecat... Doar ochii tăi de înger în visul meu străbat ... aduci Pe cele două brațe întinse-a sfintei cruci Și buzele-nsetate cu fiere mi le uzi; Când ruga mea fierbinte nu vrei

 

Constantin Negruzzi - Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte l

... trăiesc! și, deci, ascultați-mă, pentru dumnezăi! — Cât pentru acești caresunt aice și râd numindu-mă greu, puțin îmi pasă. Pentru că ce răsplătire cei cineva mai mare de la dânșii, decât aceea care o au trăind așa stricați, fimeietici, și ticăloși, giucându- de-a purure și neânvățând niciodată și hăhăind și fleoncăind cu nesocotință orice întâmplă. Iar pe mine, o, giudecători, tatăl meu mă învăța -mi strâng minte și nu o slobod a împrăștiĂ©, orânduiesc celi ce trebuiesc și nu trebuiesc în viiață, și pe unile le am, iar de celelalte mă dipărtez; cinstesc liniște și fug de tulburări, pe care urmându-le, o, giudecători, le fac nu pre mergând la adunări, dar nu pentru că mă lenevesc spre folosurile obștii ... Încâ de dughenile acele câte au ilău și ciocan fug cu grabă, tarapanĂ¡lile, herăriile și multe altile, iar pe aceli meșteșuguri le iubăsc, care săvârșesc prin tăceri, cu toate că eu acum am găsit zugravi cântând când zugrăvĂ©. Așa de drag le este unora vorbascâ și

 

Antim Ivireanul - Pricinile pentru care fieștece preot are voie să slujească în noriia altuia

... aceștea dăm voe ca unde s-ar afla și de s-ar întâmpla nevoe de moarte, sau și fără de nevoia morții de vor vrea ispoveduiască și cuminece până vor întoarce iară la locurile lor, -i ispoveduiți și -i cuminecați; pentru ca acĂ©ste doao sunt trebuincioase la creștini. / Iară nuntă de s-ar întâmpla facă acești fugiți, nu-i cununați până nu va face cercare ca nu carĂ©a cumva fie rudenie de sânge, sau alte întâmplări de care s-au zis mai sus; că fără ispovedanie și fără de cuminecătură nu poate mântui omul, iară fără de împreunarea nunții poate mântui. 5. Așijdirea vă poruncim frați de cruce nici cu un mijloc nu lăsați facă, pentru căci fac multe lucruri necuvioase prin mijlocul acei frății. Iară de va îndrăzni cineva din preoți, va pedepsi și el și acei ce s-au făcut frați de cruce, după cum scrie la sfânta / pravilă, cap 210, list 198. 6. Așijdirea ... lor nu ție de cuvânt, au în pizmă ...

 

Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul

... Balaur crunt ce-amenința   Cu gheara-i nevăzută. Dar și noi încă o pândeam   Cum se pândește-o fiară Și tot chiteamși ne gândeam   Cum ne cadă-n gheară? Din ziori în ziori și turci și noi   Zvârleam în aer plumbii Cum zvârli grăunți de popușoi   Ca hrănești porumbii. Și tunuri sute bubuiau ...   Se clătina pământul! Și mii de bombe vâjâiau   Trecând în zbor ca vântul. Ședea ascuns turcu-n ocol   Ca ... întreg s-abate-n loc,   Dar altul îi ia rândul. Burcel în șanț moarte zdrobind   O tivdă păgânească. Șoimu-n redan cade răcnind:   â€žMoldova trăiască!“ Doi frați Călini, ciuntiți de vii,   Se zvârcolesc în sânge; Nici unul însă, dragi copii,   Nici unul nu se plânge. Atunci viteazul ... șuierând     Pe turci în risipire, Iar căpitanul admirând   Stindardu-n fâlfâire! Și eu, când ochii am închis,   Când mi-am luat osânda „Ah! pot mor de-acum, am zis,   A noastră e izbânda!“ Apoi, când iarăși m-am trezit   Din noaptea cea amară, Colea pe ... eu am găsit    „Virtutea militară“! ... Ah! da-o-ar Domnul

 

George Coșbuc - Dragostea păcurărească

... Cât mi-a fost mie de drag mân oile, pască, Caprele rătăcească Prin pădurile de fag Și din bucium câteodată cânt hora legănată! văd codrul plin de-areți Și cârlanii cum s-alungă; Iar în amurgit la strungă mulg laptele-n găleți Și -mi fac eu singur slujbă, Crestături făcând pe cujbă! Oh, și-acum dau de greu, mă ducă doru-n lume Și fiu silit anume, Ca -mi las pământul meu; las frați, las o mamă, Supărată-a bună seamă! Vai, mă despart acum De berbeci și miorele Și de voi, dragile mele Oi, care-mi făcurăți drum Prin senin, ca și prin ploaie La livezi ... lunca cea cu spini Și nu mai văd pe luncă Lătrând câinii cum s-aruncă Peste rât, când păcuini Înfricate de vreun tropot Fac sune glas de clopot! las multe lucruri dragi; Eu mă despart de stână, las sâlha cea bătrână, las codrul cel cu fagi, las crânguri,

 

Antim Ivireanul - Începătură și învățătură pentru ispovedanie

... de cĂ©le văduve, au de cĂ©le cu bărbat? Pentru că cela ce cade în păcat cu muiarea cĂ©ia ce are bărbat, acela chiamă preacurvariu. Așijderea și muiarea carea va cădea în păcat cu altul, având ia bărbat chiiamă preacurvare. Și iar îl întreabă pre acela, pentru amestecarea de sânge: spune-mi, fiiule, au doară ai căzut cu rudeniile tale, sau cu fină ... dau canon, ți vor erta păcatele; iar de vei trĂ©ce, adecă de nu vei băga seamă, Iudă te vei face. Al doilea și păzești, de ți va tâmpla boală grea, de moarte, atuncea te priceștuești; și de te vei scula iar stai într-acel canon care ți s-au poruncit și pui măsură, iar ții mai nainte cu un an, în care te-ai priceștuit, plinești măsura anilor care-ț sunt porunciț. Și tu care ești duhovnic ia aminte și aceasta că, dă va părăsi omul de păcat, atuncea canonisĂ©ște și priimĂ©ște, precum poruncĂ©ște canonul al marelui Vasilie. Iar în câtă vrĂ©me va fi el înpăcat nici nu socotește canonul lui. Iar de va ținea câtăva vrĂ©me nu

 

Anton Pann - Mortul înecat

... Anton Pann - Mortul înecat Mortul înecat de Anton Pann P-un țigan mort cu paradă Cum îl ducea toți grămadă Ș-a vrut treacă o punte, meargă la schit pe munte, Purtătorii cînd pîșiră, Picioarele își greșiră Și cu mort cu tot îndată Căzură în rău dodată. Cei vii sta ... cufunde Și mortul sălta prin unde. Iar cei din apă afară La vii nici nu uîtară, Ci-ncepură guri facă : -Săriți, că mortul -neacă ! Toți după mort alergară Și pe cei vii îi lăsară, Carii ca glonțul căzură Și nici nu mai văzură. Cîți săraci sînt ce n-au pîine, Cît dea nici la un cîine, Și vînd sculele din casă facă pentru morți masă, Las pe cei vii postească, Ca pentru morți

 

Gheorghe Asachi - Credința

... a ferecat Și la rege domnitorul l-a condus mai înainte. Cu urgie ista-ntreabă: Zi-m, pumnarul pentru cine? De tirani scape patria, menit era pentru tine! Dacă așa, sumețe giune, tu pe cruce vei pieri! Nu cer ca -mi ierți viața; din doi unu-avea moară; Ce, de vrei a mele patimi mai mult încă-a prelungi, Lasă-mă, te rog, trei zile, mărit p-orfana soră! Spre credință dau p-amicul, pănă-atuncea pre el închide; La termin de nu veni-voi, pre el vei putea ucide ... se-ndoaie, încât cade chiar pe loc. Tu, ce dintre hoți, din ape îndurat-ai a mă scoate, Ori voi-vei ca aice fiu prada de vro fiară, las pe dulce amicul pentru mine ca piară? Deodată-n propiere un plăcut lin murmuriu În tăcerea cea adâncă la urechea sa pătrunde; Stă, ascultă ș-apoi vede dintre stânci un izvor ... n ora de pe urmă; A lui credință-ntemeiată în virtute și-n onoare Tiranul prin vorbe amare n-a putut ...

 

Antim Ivireanul - Precuvântare la gramatică

... nu luminează și precum mâncarea nu e plăcută fără de sare, tot așa e și cetirea sau scrierea fără gramatică conducătoare. Căci dacă vrea cineva știe firea literelor și silabelor, dacă cu glasul vrea accentueze cuvintele drept și însemne vorbele cu accente, acela trebue se adreseze la prima parte a gramaticei, adică la ortografie. Dacă vrea desfacă vorbele în părțile lor cu exactitate, trebue cerceteze cu de amănuntul a doua parte, adică etimologia. Dacă vrea compună vorbe compuse, spre aceasta trebue -și însușască bine regulele sintaxei. Dacă cineva dorește facă versuri, și aceasta și-o însușește prin prosodia făcătoare de versuri. Drept vorbind, lucrurile de minte folositoare la care ea a dat ... învață cunoaștem în proposiții deosebirile între părțile de cuvânt ale gramaticei, și declinarea numelor și conjugarea verbelor, după temele lor și după terminațiuni, și judecăm la eteroclite sau anomale lipsa sau prisosul sau schimbarea. Cu un cuvânt, ea deprinde pe cei ce se silesc cu râvnă, o învețe și vorbească și

 

Mihai Eminescu - Ursitorile

... nepătrunsă, O căscioară e ascunsă, Nu-i aproape sat, nici drum, Singurică, nu știi cum, Doar din horn îi iese fum... Cine-n casă o -mi șadă, De nu-i pasă de zăpadă, Care cade ș-o cadă Tot grămadă pe grămadă, De-ntrece gardu-n ogradă, Pân- la streșină-o s-ajungă De s-alege iarna lungă? Văduvioară tinerică Șade-acolo ... crinului, Așa dulci și plini și dragi, Pe-a lor culmi având doi fragi Și rotunzi și dragi și dulci, Fruntea pe ei ți-o culci. Adormise-așa frumos Cu-a ei mâni lăsate-n jos, Sub o candelă smerită Pare că e zugrăvită. Cum dormea ... zise: ­ Vei fi tare Fără vro asămănare, Cum nu-i alt viteaz sub soare. Iar a treia-i zise: ­ Dragă, Ai aibi o minte-ntreagă, Căci isteț vei fi cu duhul Ca și luna și văzduhul. Iară muma cum visează, Mâinile-și împreunează Și se roagă ... i frumos din cale-afară, Drag îmi e ca o minune, N-am cuvinte a o spune, Geaba caut și gândesc, Nu știu ...

 

Ion Luca Caragiale - Justiție

... Ion Luca Caragiale - Justiţie Justiție de Ion Luca Caragiale 1893 Judele de ocol: Care va zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase... Leanca: La Hanu Dracului... Jud.: Știu... Lasă-mă -ntreb. Leanca: Plătim licența, domn' judecător... Prevenitul: Oleo! Jud.: Tăcere! Leanca: ...E păcat pentru mine, domn' judecător... Jud.: Lasă-mă te-ntreb... Leanca: Te las... Jud.: Care va zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase, ce reclami de la prevenitul Iancu Zugravu? Leanca (cu emoțiune treptată): Eu, trăiți, saru' mâna, domn' judecător, eu sunt o fomeie sârmană, Dumnezeu mă știe cum mă chinuiesc pentru o pâine... De-aia și pusesem de gând ... las prăvălia, care nu mai poate omul de atâtea angarale pentru ca mai mănânce o bucățică de pâine, și nu ne mai dă mâna plătim licența. Prevenitul: Licența o plătește domn' Mitică. Leanca: Domn' Mitică?... fie al dracului care minte? Jud.: Tăcere! Nimini n-are voie vorbească până nu-l întreb eu. Leanca: Dacă zice dumnealui că domn' Mitică!... Eu, domn' judecător, săru'mâna, poci ...

 

   Următoarele >>>