Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PINTEN (LA CAI)
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 46 pentru PINTEN (LA CAI).
Ștefan Octavian Iosif - Fîntîna vrăjită
... Ştefan Octavian Iosif - Fîntîna vrăjită Fîntîna vrăjită de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Jos, la fîntîna dintre plopi, Descînt-o vrăjitoare. Se umflă apa — joacă stropi În scăpătat de soare. Se umflă apa, scade iar, Și parcă vrea să ... Se apără cu suflet stîns, Și luptă, și se zbate, Dar vrăjitoare-l ține strîns Și-i călărește-n spate. Cu pintenii el bate-n cal, Stă zările să soarbă, Pădure, holde, vale, deal Se pierd în noapte oarbă. Și-n zori de zi au fost găsiți Acolo, la fîntînă, Și cal, și călăreț, zdrobiți De goana cea păgînă. — Voi, fetelor, și voi, feciori, La apă cînd v-eți duce, Suflați asupră-i de trei ori Și faceți sfînta cruce, Căci la
Constantin Stamati - Dorul de patrie
... De vaiete dușmănești, Acolo plugarul mână Leneșii boi hăulind, Pân-când plugul se anină, Oase din pământ zvârlind; Și unde odinioară Pe dușmani îi înjugară La pluguri de au arat Și ghindă au semănat* În acea dumbravă sântă Oițele se umbresc, Și călătorul ascultă Fluierașul păstoresc... Și unde odinioară Bistrița se ... de român copilițe Că se scaldă, șuguiesc, Și apoi, împletind gâțe4, Pe pajiște dănțuiesc. Însă una dintre ele Saltă ca luna prin stele, Fiind gigâtă la stat Ca molidvul drept și nalt; Cu ochișorii ca mura, Sprinceana pană de corb, Fiindu-i întocmai gura Pe omăt de sânge strop; Mândră era ... atuncea n-am trăit! Să privesc biruitoare Oastea cea nemuritoare, Ce pe dușmani învingea Ș-a țării hotar lărgea; Să privesc solii triimise La scaunul românesc De craii ce zădărâse Pe zimbrul moldovenesc. Lăcrimam gândind aceste, Dar răsării făr’ de veste Di-o rază ce-au luminat Spre-a ... Odrăslește și învie Și aduce iarăși roadă... Deci prințul menit să fie Domn a toată România, Să facă țării mult bine, Negândind numai la sine... Să jure ca să păzească Șarta țării nesurpată, Să jure să ocrotească Dreptatea ...
Constantin Stamati - Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovene
... să găsesc Amata ursita meaâ€�. Apoi scutarul luând, Din piei de bivol făcut Și cu criță blehuit, Se aruncă ca un șoim Pe al său cal, ce era Negru ca corbul la păr, La picioare pintenog, În frunte având o stea, Iar din nări foc slobozind. Deci agățând la oblânc Buzduganul de oțel, Chiar ca vântul s-au pornit Cu ai săi aleși oșteni Peste munți și peste văi; Și nu puțini au ucis ... răsucit pân’ la cer, Și de-acolo vâjiind Au vărsat asupra lui Nisipul din al său sân, Ca să-l îngroape de viu; Dar neobositul cal În trei copce s-au izbit, Și cu pieptul răzbătând Prin vârtejul colburos, Au scos pe al său stăpân Din nămolul de nisip. Iar vârtejul ... cerul senin, Și departe-n orizon Culmea muntelui dorit, Lasă calul său încet, Și cu mâna pe grumaz Netezindu-l îi zicea: “O, neprețuite cal, Amicul, scăparea mea, Mai opintește puțin Pân’ la muntele ce văd, Și acolo te-oi lăsa Bine să te odihnești Și ți-oi da din al meu coif Apă rece de izvor, Și ... Ce se uita ...
... din cadrul aurit, din odaia lui de culcare. Se vedea acolo ofițer tânăr, sublocotenent, abia ieșit din școală; sta în picioare, cu chivăra de lăncier la o parte, cu mundirul strâns pe pieptul scos în afară, cu ochi albaștri, surâzători ochii ce priveau țintă la comandanții lui, sau se micșorau, apropiind genele lungi, arcuite, în saloane, la baluri, când simțea bătându-i lângă inimă sânurile femeilor frumoase! Pe atunci își suna pintenii ca o muzică; își apropia o dată călcâiele: țanc! și ... în care avea să-și sprijine de-acuma bătrânețile. Nu-i plăcea să steie locului; se târa cum putea dintr-o odaie într-alta, și la urmă venea de se așeza tot în fața ferestrei de la uliță; nu trecea soldat, nu se ducea ofițer spre cazarmă fără ca bătrânul să nu-l urmărească până departe cu privirea. Dimineața se scula în ... asta; dar acum acesta îl răpusese, îi apăsa genunchiul pe piept, ținându-l jos, în glod... Îi căzuse sabia, însă mai avea revolverul; se căută la coapsă și, ciudat, simți printre degete cearșaful ce-l învelea; era în pat, dar cum de se găsea în război?... Ofițerul turc scoase iataganul, îl ...
... Răsună din umbra cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare, Prin tactul cântărei sublime de bard, Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor, Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de ... adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Zboară danțândele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zefirii de prin grădine, În coruri nimfele cântă la hore Și gem în lirele blânde, sonore, Ascunse gândure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în citere ele-ncordară Și ... regele să calce văile Cătând o sor', Eroi se-ninimă și plâng femeile De-a lui amor. El fură munților ecouri tinere, Cântul la dor, Răpește buzelor naivei Vinere Vorba d-amor. Pe munți în negură, pe stânci de cremene, El a cătat O albă vergină, să ... Și prin neguri mormântare Privesc fața mea de mort. Dar atunci când albe zâne S-or privi-n sufletul meu, A! Gândiți, gândiți la mine Că am fost în lume eu. Un murmur feeric dezmiardă doios A salei tăcere senină, Prin bolta ferestrei, arcată pompos, S-aude ...
Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)
... Răsună din umbra cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare, Prin tactul cântărei sublime de bard, Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor, Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de ... adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Zboară danțândele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zefirii de prin grădine, În coruri nimfele cântă la hore Și gem în lirele blânde, sonore, Ascunse gândure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în citere ele-ncordară Și ... regele să calce văile Cătând o sor', Eroi se-ninimă și plâng femeile De-a lui amor. El fură munților ecouri tinere, Cântul la dor, Răpește buzelor naivei Vinere Vorba d-amor. Pe munți în negură, pe stânci de cremene, El a cătat O albă vergină, să ... Și prin neguri mormântare Privesc fața mea de mort. Dar atunci când albe zâne S-or privi-n sufletul meu, A! Gândiți, gândiți la mine Că am fost în lume eu. Un murmur feeric dezmiardă doios A salei tăcere senină, Prin bolta ferestrei, arcată pompos, S-aude ...
Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)
... Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi) Aprodul Purice de Constantin Negruzzi Apărută prima dată în broșură, Iași, 1837. Fost-au acest domn, om nu mare la stat, însă întreg, drept, viteaz și meșter la războaie... și era mare jale Și plâns în norod pentru, pederea acestui domn bun. Vornicul Ureche, La viața lui Ștefan cel Mare Ciocârlia cea voioasă în văzduh se legăna Ș-înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba, Plugariul cu hărnicie s-apucase de ... din urmă cuțitul moldovenesc, Să plece acum de fugă se îndeasă, să gătesc. Iată c-atunci ceea oaste se ivea dintr-un ponor, Ungurenii prind la suflet văzând că vine-ajutor, Se întorc cu bărbăție, se înșiră iar la loc, Și răsboiul se-ncleștează, mai ucigaș, mai cu foc, După câteva minute toată oastea le-au sosit, Husari, haiduci și cătane pe români au ... au prefăcut, Căci măcar că moldovenii cumpătul nu și-au perdut, Dar de multă ungurime nădușiți, încungiurați, Cădeau precum snopii vara, de sabie săcerați. Dos la dos, spate la spate, se bat desnădăjduit, Lovirile le-s grozave încât nu-i da povestit; Subt a românului paloș sângele curge pârâu Pân' când brațu ... ...
Vasile Alecsandri - Dumbrava roșie
... îi place-a zice lui Negrea, viteaz darnic [1] : Am să mă fac, nepoate, din Cârjă buzdugan! Negrea, zâmbind, răspunde: Ai cârja bătrâneții La sfaturi, iar în luptă ai brațul tinereții. Și, ajungând cu toții la Racova devale, O cruce luminoasă le se-arăta în cale. Așa, cu mic, cu mare, apărătorii țării, Ieșiți ca frunza-n codri la vântul primăverii, Din văi adânci se urcă, din piscuri se cobor, Trec râpile în salturi, trec râurile-not Ș-aleargă-n neodihnă, voinicii, cât ce ... codrii Bucovinei, Ș-acolo se adună la strâmtele potici, Pândind, ca vânătorii, mișcările jivinei, Și tot rugând: .ă, Doamne, să treacă pe aici! Merg alții la Suceava să facă pe Albert A pierde oaste multă și mult timp în deșert; Iar alții la Cotnarul iubit și podgoriu, Pe unde stau cu oastea Bogdan, domnescul fiu, Tăutu cu mintea coaptă, Costea cu ochi semeț, Și Trotușan și Boldur, cu ... mințile pierdute... Și însă vântul nopții prin lagăr vâjâiește, Ș-un glas din umbra neagră la toți strigă de-a rândul. Orbi! orbi! ...
Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna
... sân, Crește și va crește popolul român. Să surpăm stejarul într-a lui junie Și să spargem cuibul cel de bărbăție. Să-njugăm la carul cel triumfător Căpitanii ageri și pe domnul lor! Să stingem, prin lanțuri și prin împilare, Focul său de viață, de neatârnare, Până să roșească ... boier român Se stima pe atâta cât era bătrân, Căci pe cât în vârstă el înaintase În mai multe lupte încă se-nsemnase. Solii de la Carol dau regala carte. Despre cele scrise domnului fac parte ,,Dacă Severinul încă nu predai Și vasal de astăzi mie nu te dai, Cu oștire ... sunt de părerea sfatului domnesc Actul de-nchinare îl disprețuiesc. Vor ca să lovească armia maghiară Și să spele pata ce-ar pica pe țară. La lumini de candeli ce se-ngân ușor, Ana-doamna vine în mijlocul lor. Ochii săi se lasă peste adunare, Străbătuți de dalbă, nobilă-nfocare. Păru ... Astfel, prin furtună un pilot mintos Strânge pretutindeni vălurile sale Și cu vijelia merge p-a lui cale. Însă numai domnul e răspunzător La străini de faptă-i; nu al său popor. Să spălăm noi hula ce ne-apasă foarte, Printr-o generoasă și frumoasă moarte! Să lovim străinii ...
Nicolae Gane - Domnița Ruxandra
... ale curții, deschise în două laturi, se vede înaintând în sunetul trâmbițelor și a tobelor o ceată de călăreți în fruntea căreia mergea la pas pe un cal alb asturcan domnul Vasile Lupul. El purta gugiumană pe cap, pe umere o manta albă cu guler de samur, în picioare ciubote lungi și la ... văile, păgânul nu lăsase nici urmă după el. Toți se întoarseră acasă încredințați că l-a înghițit pământul; numai povestea despre dânsul rămase la vetrele ostașilor. II Cine se zărește colo în depărtare, călare pe un cal negru, dar alb de spume, tăind în două apele Nistrului? Numai nările calului se văd uneori de printre valuri, însă pe nări el scoate suflet ... apropiau de călăreț, întâlneau gloanțele lui și copitele fugarului. Până-n ziuă se prelungi grozava luptă cu turma lupilor flămânzi ce goneau prada cu spume la gură, când, în fine, renunțând la biruință, se împrăștiară în nesfârșitul stepelor, lăsând în urmă-le un lung șir de cadavre. Încă trei zile și încă trei nopți merse călărețul pe ... îl ascultau ca pe un Dumnezeu; și, în adevăr, că dintre toți el era cel mai bun călăreț, cel mai ghibaci pușcaș, cel mai ascuțit la ...
Mihai Eminescu - Fata-n grădina de aur
... amintea viața ce-o avuse Și peste pieptu-i își îndoaie gâtul, Și trist privea un punct cu ochii țintă, Și se usca ca și la umbr-o plântă.  Eu mor de n-oi vedea seninul, cerul, De n-oi privi nemărginirea vastă, Răceala umbrei m-a pătruns ... găsi-o moartă. Văzând cu ochii, piere de-a-n picioare Din zi în zi  atunci ele-au deschis Ferești înalte și, la mândrul soare, Din boal-adâncă fata a învis Și se făcu și mai fărmăcătoare, Astfel cum nu îți trece nici prin vis  ... și cerul. Un zmău o vede, când s-a pus să steie N-a ei fereastă-n asfințit de sări; Zburând la cer, din ochi-i o scânteie Cuprinse-a ei mândrețe, fermăcări; Și-n trecătoarea tânără femeie Se-namoră copilul sfintei mări  Născut ... ochi-albaștri-nchis, întunecos, Iar fața-i albă, slabă, zâmbitoare  Părea un demon rătăcit din soare.  Ah! te iubesc, îi zise el, copilă, La glasul tău simt sufletu-mi rănit, Din stea născut, plec fruntea mea umilă, Cu ochii mei prind chipul tău slăvit. Nu vezi cum tremur de ...