Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru STÂLP AL PORȚII
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 73 pentru STÂLP AL PORȚII.
Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă
... partea mijlocie cuprinde tainițe întunecoase, iar sub acestea vin beciuri săpate în pământ. O scară de vreo 12 lespezi, strâmtă și lipită de peretele dinafară al palatului, duce pe un balcon mic, sub care se deschide ușa beciurilor. Pe acest balcon de piatră o altă ușă, rotundă, îngustă și scurtă, dă ... două metereze, are în fund un soi de scobire în zid, ce servea de vatră. Ferestrele ei privesc în partea Prutului. Așadar, rândul de sus al palatului se compune din cinci camere, dintre care una tainică și subașezată. Intrarea în beciuri este pe din față, adică din partea ogrăzii. Ele sunt ... privește spre oraș. O ușă mică, rotundă și ridicată de la pământ ca de vreo doi coți, duce într-un fel de tindă îngustă, în al cărei fund se deschide o vizunie ce are multă asemănare cu un cuptor de pitărie; nivelul ei e mai ridicat decât acel al tindei. În stânga se vede o cameră boltită, tupilată, întunecoasă, în al cărei colț, de-a stânga, se arată o gaură prin care de-abia încape omul, pentru ca să intre în o altă cameră ... ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect
... să răsplătească pe vitejii tovarăși ai strălucitelor sale biruințe, dăruindu-le moșii, el nu-și bătea capul să le măsoare cu odgonul numărul fălcilor și al stânjinilor, ci, nou inginer, se suia pe un deal și de acolo le hărăzea cât vedea cu ochii, însemnându-le de hotar zările și râurile ... astăzi Sion și este lângă mănăstire. Acolo, după porunca domnului, se făcu o bisericuță de lemn, care, risipindu-se, în locul ei se așeză un stâlp de piatră spre aducere aminte. Săgeata al doelui copil din casă căzând într-o întindere mai dreaptă, la locul acela tocmai se ridică clopotnița cea mare, în care până astăzi sunt cinci ... Chisăliță, "scoțându-l din turn, adauge Neculce în limba sa cea pitorească, vrând să se fălească, a băut la masă cu acel pahar al lui Ștefan vodă, cu niște slugi boierești ce era zlotași, și, bând mult cu acel pahar, s-a îmbătat, și fiind beți au ...
Mihai Eminescu - În căutarea Șeherazadei
... eu pe valuri îi dau drumul, Frântă de stânci se risipește-n scânduri. Ce întâlnesc întâi pe țărm e-un tůmul, Proroc prea sigur al vieței umane, Tu ești cenușa iară viața-i fumul. Nu crede însă că în doruri vane Caut norocul spre-a te-afla pe ... gândirea. Eu pasu-ndrept, colo înspre cărunții, Gigantici muri ce-n câmpi îi sădi firea. Din codri-adânci, ce înmormântă munții, Ce-abia și-arăt al lor cap în ninsoare, Urcând în negre stânci diadema frunții, Prin șir de codri, palmi nălțați în soare, Prin lunci de dafin, pe-unde cresc ...
Alexei Mateevici - Expoziția din Kiev
... toată Rusia“. Expoziția din Kiev a prins o bucată de loc destul de însemnată: toată toloacă numită Troițkaia în partea târgului, ce poartă numele de Bessarabka (de la numirea țării noastre — Basarabia) și, pe lângă asta, costișele dealurilor megieșe. Aici au fost 31 de pavilioane (locașuri pentru ... coloane (stâlpi) mărețe. În partea din fundul expoziției o scară mare de piatră cu 120 trepte duce în vârful dealului, unde să înalță mărețul pavilion al Zemstvei, zidit întrun chip vechi grecesc. Toată clădirea era împodobită pe din afară c-un rând de luminițe electrice, și seara, când se aprindeau aceste ... fie urât. Pentru atingerea țintei acesteia (adecă pentru înveselirea musafirilor) expoziția a avut o despărțitură anumită, ce se numea „Orășelul de înveseliri al expoziției“. Aici se afla un teatru, o menajerie cu fel de fel de fiare și păsări rare și nevăzute, adunate din cele mai depărtate ...
Mihai Eminescu - Floare albastră
... gât. Pe cărare-n bolți de frunze, Apucând spre sat în vale, Ne-om da sărutări pe cale, Dulci ca florile ascunse. Și sosind l-al porții prag, Vom vorbi-n întunecime; Grija noastră n-aib-o nime, Cui ce-i pasă că-mi ești drag?" Înc-o gură - și dispare ...
... pasu-i răsună. Frumos ca din basme și tras prin inel Și nalt ca și bradul din lună, C-un salt a suit Al bolții granit. Urcat într-un arc de fereastă Adastă. Mantaua lui neagră în lună s-a-ntins De pare-o perdea în fereastră ... argintie Mânuța-i coardele le-ncurcă vie, Prin blânde notele lirei de-amor Glasul ei tremură dulce ușor: Prin bolta ferestei înguste Mă uit într-al văilor rai, Cum codrii în cale-i supune Furtuna, copila de crai. Prin păru-i de aur, coroană Cu colțuri în fulger și jar, Ea ... Atât e de tainic ascunsă Dorința în sufletul meu. Mi-e ciudă pe frunza cuminte, Pe vorbarețe valuri de râu, Ele-mi spun ce dorește-al meu suflet, Ce singură eu nu știu. Și flori și crenge și stele În ciuda mea taine îmi spun  Ah! cum le-aș smulge ... ce-a cules Din unde, din munte, din vale, Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Alunecă-n cântecu-i moale Ș-al coardelor grai, Frumos ca din rai, Amestecă-n vorbe de miere Durere: Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc  stele li ...
... pasu-i răsună. Frumos ca din basme și tras prin inel Și nalt ca și bradul din lună, C-un salt a suit Al bolții granit. Urcat într-un arc de fereastă Adastă. Mantaua lui neagră în lună s-a-ntins De pare-o perdea în fereastră ... argintie Mânuța-i coardele le-ncurcă vie, Prin blânde notele lirei de-amor Glasul ei tremură dulce ușor: Prin bolta ferestei înguste Mă uit într-al văilor rai, Cum codrii în cale-i supune Furtuna, copila de crai. Prin păru-i de aur, coroană Cu colțuri în fulger și jar, Ea ... Atât e de tainic ascunsă Dorința în sufletul meu. Mi-e ciudă pe frunza cuminte, Pe vorbarețe valuri de râu, Ele-mi spun ce dorește-al meu suflet, Ce singură eu nu știu. Și flori și crenge și stele În ciuda mea taine îmi spun  Ah! cum le-aș smulge ... ce-a cules Din unde, din munte, din vale, Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Alunecă-n cântecu-i moale Ș-al coardelor grai, Frumos ca din rai, Amestecă-n vorbe de miere Durere: Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc  stele li ...
... ca o furtună, strigătele se încâlceau, geamurile zbârnâiau de vuiet: Așa-i! Așa-i! Așa-i! Un om scurt, cocoțat pe un scaun, lângă un stâlp în fundul sălii, ridica mâna și țipa: Jos! Jos cu ei! apoi, clătinându-se, lua stâlpul de care se sprijinea în brațe, să nu cadă ... se pare că ți-am spus. Ține bine minte. Jean Conul Tase rămase împietrit. Arătă scrisoarea lui Năstrate. — Ce e de făcut? Nasul borcănos al lui Năstrate se aprinse deodată ca o lampă. Se scărpină după ceafă. Apoi, ca omul care nu dă de la nimic înapoi, răspunse: — Să ... ce-or zice alții. Se potrivi bine în redingotă: — Așadar, iubiții mei prieteni, un lucru mai am să vă spun, și anume: drept semn al buletinelor noastre de vot, drept semn al biruinței noastre am ales Steaua. Cu ea să țineți, cu steaua cea bună, care veghează mereu, strălucitoare, deasupra partidului nostru; cu Steaua să țineți, căci ... se născuse Mântuitorul! Și nu uitați că, pe câtă vreme noi pășim pe urma unei raze de lumină, potrivnicii noștri și-au luat ca semn al ...
Emil Gârleanu - Cea dintâi durere
... rumenise, unde de fum negru se ridicau în văzduh și, uneori, câte un smoc de scântei scăpăra ca niște mărgele împrăștiate. Ne-am întors lângă poartă. Un călăreț trecu în goană; nu mult după aceea, alte pâlcuri de soldați se perindară, ca niște vedenii. Seara se așezase ușoară; odată cu răcoarea ... obișnuia să facă la orice întâmplare ce-i redeștepta mila sau mâhnirea: Smărăndiță, Smărăndiță! Și iar se făcu tăcere. Numai de departe venea vuietul năbușit al unui zbucium. Mă cuprinsese o frică neînțeleasă. Deodată, gândul mi se opri la mama, care plecase în târg. Dar mama? întrebai îngrijat. Bâtrâna mă trase ... ai clipi. Nici n-am avut vreme să mă înspăimânt. Aproape în aceeași vreme putusem auzi, la spate, glasul mamei: Ce-i aici? Apoi acel al tatei, întrebând pe soldați: Ce e, ce faceți? Când mama se apropie și înțelese ce se petrecea, și când, întorcându-se, mă zări pe mine ... da, peste dânsul... scos de sub dărâmăturile unei bolți... Apoi o clipă de liniște, și pe urmă un suspin, un suspin lung, de ușurare, ca al unui om care se așază să se odihnească după un drum lung. Simții tremurul mamei. Tata o luă de braț: Hai, ce stai și tu ...
George Topîrceanu - Înserarea (Fragment dintr-un poem)
... domn viteaz și înțelept. Sus, la turla care-apasă boltă grea de cărămidă, Pe o lespede umbrită în privazul de firidă, Slova veche, ocrotită de al vremii sfânt Visternic, Spune leatul și domnia voievodului cucernic. Umbra lui veghează parcă din bătrânele chilii Prin despicătura neagră a ferestrelor pustii... Dar ...
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... grâu de-un an, Și-n loc de galben buzdugan, Făclii de ceară ți-au făcut În dreapta cea fără temut, Și-n mâna care poartă scut Ți-au pus un ban. Cu făclioara, pe-unde treci, Dai zare negrilor poteci În noaptea negrului pustiu, Iar banu-i vamă peste râu ... Albastrul cer, la Dumnezeu Când vei fi dus. Mirați și de răsuflet goi, Văzându-ți chipul de război, Să steie îngerii-nlemnit; Și, orb de-al armelor sclipit, S-alerge soarele-napoi Spre răsărit!... Iar când a fost la-nmormântat, Toți morții parcă s-au sculat Să-și plângă ... sta-ngrozit. Și-atunci un sfetnic a venit Și-n fața doamnei s-a oprit, Privind la ea. Un sfânt de-al cărui chip te temi Abia te-aude când îl chemi: Bătrân ca vremea, stâlp rămas, Născut cu lumea într-un ceas, El parcă-i viul parastas Al altor vremi. Și sprijin pe toiag cătând Și-ncet cu mâna ridicând Sprâncenele, din rostu-i rar, Duios cuvintele răsar: Nepoată dragă! De-n zadar ... ...