Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru STA LA ÎNDOIALA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 157 pentru STA LA ÎNDOIALA.
Alexei Mateevici - Pocăința hoțului
... vorbă, că putem și noi, Răbdând obide și nevoi, Să răsplătim. Dar ce folos Când calci porunca lui Hristos Și pilda Lui? Dar dacă stai La îndoială, ce-ți rămâne, Decât ca să-ți aduci aminte De ale lui Hristos cuvinte Când l-au iertat pe hoț: ,,Cu mine Vei fi tu ...
Vasile Aaron - Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase
... multă grije Trudind oareșcare talant să-i câștige. Talanturi frumoase îi dădusă firea Și cum nu-i lipsisă nice iscusirea, Ajunsă fecioara nu fără lesnire La desăvârșita minții procopsire. De ani șaisprezece, era iscusită, Un suflet curat, față veselită! Ascuțimea minții cu dânsa născută, La trupșor subțire și oablă crescută. De stat nici înaltă, nici iarăși prea mică Numai cum să pare lumei mai voinică, Ochișorii negrii, fața rătunjoară, La ... de iubire, de dor să-i grăiască? Un fecior departe în străinătate Așezat de scurtă vreme în Cetate, Lipsit de părinți și făr' de noroc La cel mai de frunte a cetății loc, La cea mai cinstită casă boierească Cum putea cu mintea măcar să gândească. Toate-i sta în contra și înponcișate, Toate spre stricarea planului aflate, Sofronim acestea le știa prea bine, Avea mare frică și grije de sine. Știa că de ... nimică, Îmi veni cumplitul dor Ca și un fulger din nor. Și aceste rândurele Sau versuri pline de jele Nu cu vro nădăjduire De ușurare la fire, Ci le-am făcut cunoscute Numai să-ți fie știute. Grijile mele pieriră Ne aflând leac nicăiră. Starea mea cea ticăloasă Statul și soartea ...
Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor
... a lăsat desigur condusă, în povestire, mai mult de acuitatea impresiilor conținute, decât de ordinea cronologică și de logica expunerii. Deci, ziceam drept: nu la cazul interesant de umanitate, ci la expunere să luăm seama. Întâmplările somnului nu sunt fără însemnătate. Adevărul lor nu e mai puțin veridic decât al orelor de veghe... Imagini, senzații, emoții ... ai să te superi, și te vei apuca să aperi logica, intempestiv și comic. Dle Rosenthal, amator de rouă, cu pantofi de lac, pe pajiște, la ora asta? 0 trompă de automobil: la o parte, la o parte. Tropicele își reiau abluțiunile torențiale, argint viu pe aripile verzi ale ferigilor uriașe. Rochii roze. Aurelia și copilul care nu mai doarme de ... înțelegem. În schimbul fabulei, poetul întârzie, și sapă, și cioplește. Așa poezia lui devine studiu; și cititorul e rugat atunci să fie serios, să renunțe la politică și la interesele gospodărești ale sufletului său duios sociabil. Și Vinea e moderat și, am zice: prudent. La el fabula e destul de aparentă; mai aparentă decât intențiile fundamentale ale artistului. Încă! Fără îndoială ...
Ioan Slavici - Semitismul (1902)
... mijlocul cărora le-a mers bine, căcÄ alt-fel nu s’ar fi sporit, eÄ n’aÅ fost în stare să se potrivească la fire și la apucătirÄ cu compatrioțiÄ lor, aÅ rÄ•mas un element de disordine socială, în cât pacea și buna rÄ•nduială, numaÄ prin alungarea lor a ... eÅ în al meÅ.â€� Chiar aceia, carÄ îÄ apără pe EvreÄ, îÄ apără numaÄ pentru-că nu cum-va, alungați de alțiÄ, să vie la dĂȘnșiÄ. De ce Ă³re EvreiÄ le-aÅ fost tot-d’auna și le sunt și astă-zÄ tuturor atât de nesuferițÄ? Pentru că în ... ce a fost alungat și din acĂ©stă a doua patrie a luÄ și așa e și astă-zi. La acĂ©stă lipsă de simțămÄ™nt comun ne gândim cu toțiÄ când vorbim despre semitism și zicem, că EvreiÄ sunt un element disolvant. OsîndițÄ prin ... a Evreilor? Atât suntem de semitisațÄ, în cât numaÄ fĂ³rte puținÄ dintre noÄ se maÄ îmbărbătĂ©ză să dee un rÄ•spuns hotărît la întrebarea acĂ©sta
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... Departe este de pământ, Cereasca lui asemănare Obrazul luminează sfânt. Puteri cerești îi ard în față, Privirea lui te săgetează, Departe vede-n viitor... Ca la un înger vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a vorbit ... două despărțiri pe frunte, Și lâna-mbrăcămintei Sale -- Hitonul cel din in — ascunde Sărăcăcioasa țesătură, Frumos statura-i învelește; Și barba pe la dulcea gură Ușor și moale se crețește. Dar ce putere în privire, Blândețe și milostivire! Așa senină adâncime A milei și a ... împietrit izraeltenii; S-a stins vorbirea-n așteptare, Stătut-au toți în nemișcare. Și El, în pacea cea adâncă, A stat la ușă cu blândețe Și a privit cu mare tângă La păcătoasa îndrăzneață. VI Părea că-n față strălucește Frumoasa stea, ce prevestește Veniera zilei ce-i dorită, Și-n inima cea pângărită Hristos în clipă ... cu a pocăinței sete În ochii lui Hristos acum Pedeapsa răului său drum Și milă nesfârșită vede. De presimțiri cerești cuprinsă Ea stă la ...
... Departe este de pământ, Cereasca lui asemănare Obrazul luminează sfânt. Puteri cerești îi ard în față, Privirea lui te săgetează, Departe vede-n viitor... Ca la un înger vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a vorbit ... două despărțiri pe frunte, Și lâna-mbrăcămintei Sale -- Hitonul cel din in — ascunde Sărăcăcioasa țesătură, Frumos statura-i învelește; Și barba pe la dulcea gură Ușor și moale se crețește. Dar ce putere în privire, Blândețe și milostivire! Așa senină adâncime A milei și a ... împietrit izraeltenii; S-a stins vorbirea-n așteptare, Stătut-au toți în nemișcare. Și El, în pacea cea adâncă, A stat la ușă cu blândețe Și a privit cu mare tângă La păcătoasa îndrăzneață. VI Părea că-n față strălucește Frumoasa stea, ce prevestește Veniera zilei ce-i dorită, Și-n inima cea pângărită Hristos în clipă ... cu a pocăinței sete În ochii lui Hristos acum Pedeapsa răului său drum Și milă nesfârșită vede. De presimțiri cerești cuprinsă Ea stă la ...
Dimitrie Anghel - Reveria unei statui
... a cărui spetează s-a râzimat de atîtea ori și a visat plecîndu-și capul pe mînă în ceasurile de îndoială. E jilțul lui, în fața căruia au venit și au îngenunchiat atîți năpăstuiți ca să asculte cuvîntul de judecată, e jilțul lui părăsit la Cetatea Neamțului, de unde a plecat într-un ajun de bătălie. Pete roșii de sînge i se zugrăvesc dinainte, capete tăiate bolborosesc în ... îl cunoaște, e cîntecul străvechi pe care îl cîntau oștirile lui, e tot același cîntec, și auzul i se înfioară ascultînd : Hai, frați, hai, frați, La năvală dați, Țara v-apărați. Dar pînă să prindă bine cuvîntul, o suflare de vînt venind a împrăștiat din nou tot norodul acela ... i se păru parcă ciudat că nu mai vede nimic din vechile ziduri cu metereze ce împrejmuiau curtea, că nu mai vede turnul străvechi de la poartă cu clopotul lui și cu străjerii de pază, și, uimit, căuta iarăși să-și aducă aminte... Vremile se abătură din nou din cale, și ... frumos și mai mîndru decît era. Și anii curg cu întîmplările lor. Tot alte fețe apar în ceardacurile palaturilor, tot alte chipuri de domnițe visează
... jurul unui ochi licăritor și apoi covîrșitoare și compacte s-au întins pretutindeni. Visătorul însă visa și nu vedea deznădejdea celor ce rămăseseră afară, așteptînd la poarta casei lui, făcută din întunerec, cu fărașurile în mînă. El visa ținîndu-și scînteia lui coperită sub cenușă, meditînd să lumineze cu ea, cînd ... în întunerec, cum iese cel Atotputernic cu nesfîrșitu-i cortegiu de constelații și le aruncă pe cer ca o ploaie de albe flori de jăratec... La ce bun însă să mai luminezi pentru ochii orbi, de ce să umbli cu un rug aprins în întunerecul unui pustiu, de ce să faci ... ți capricii ; și cu toate acestea să te sfiești să-ți pui un paratrăsnet înălțimilor, să-ți îndulcești lumina cu un abajur, să-ți pui la adăpostul unui obroc scînteia, e într-adevăr o nebunie. Oricît de întunerec ai face în jurul tău, ori cu cîte paravane de umbră ai căuta ... dedesubtul unei uși dunga de strălucire își va scrie oricum aurul ei. Și așa fiind, sătul de negrul întunerec, de imensa noapte ce începea de la infinitul fereștilor lui, de îndoiala cortină de umbră ce se lăsase după el și după care stau milogii ce veniseră cu fărașurile în urma incendiilor
Ion Luca Caragiale - Un articol regretabil
... se apucă să-mi spună ceva. Vezi, asta-i asta. Gion a scris, de exemplu, ceva pe care redacția Kikirezului ar fi stat la îndoială să-l publice. Ei și? asta ar însemna oare că lucrarea lui Gion n-ar fi, din punct de vedere literar, bună? Mă rog, amice ... morale, Kikirezul ar fi refuzat publicarea, asta încă nu însemna o judecată literară. Dar daca comitetul revistei Literatură și artă română, fară să se gândească la morală, s-ar fi gândit la artă și literatură, desigur ar fi refuzat articolul pur și simplu: — Amice Gion, scrie altul... — De ce? — Acesta nu te prinde. Căci ... spre a face senzație, asupra punctelor imorale din schița lui fantazistă. “La ce va fi folosind asemenea insistență?â€� se-ntreabă d. Motru. La ce? răspund eu. Ca să dovedească numaidecât că nu-l prinde să scrie schițe fantaziste. Putea amicul Gion să insiste și asupra unor puncte morale ...
Mihai Eminescu - Codru și salon
... i desculțe îndoaie flori pe jos. ,,Ah! cum nu sunt  ea strigă  o pasăre măiastră Cu penele de aur ca pasările-n rai; La Sfânta Joi m-aș duce, aș bate în fereastră Cu ciocul și i-aș zice cu rugătoriul grai: Să-mi deie-un măr, în care ... adânc și neted, în mijlocul de lunce, Părea că vede zâne cu păr de aur roș. Și trestia cea naltă vuind de vânt mai tare... La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci, Când rețele din codru pe creții apei clare, Scăldându-se prin papuri lăsau pe valuri fulgi. II ... covorul moale Și chinuie papucii de-atlaz, care stau jos. L-a patului ei margini cu fruntea-n a ei poale Sta în genunche dânsul, privind întunecos... Sub umeri-unei fețe ca marmura de rece Sunt umbrele-ntristării, ce-adânci l-arată slab; Prin ochii mari și ... să te încânt, Cu susu-n jos ar merge a firii legi bogate, Pustiu ar fi în ceriuri și ceriul pe pământ. Și la a ta ivire părere-ar ziua noapte, Astfel de strălucită ai trece-n lanuri verzi, Încât numai pâraie ți-ar povesti cu șoapte ...
Ion Luca Caragiale - Duminica Tomii
... chip să m-astâmpăr... o clipă nuÂmi dă pace... Și iar începe bietul om să se vaite și să se plimbe ca o hienă. La un moment, se oprește răcnind: - E de nesuferit!... mă-mpușc! - Omule - zic eu - du-te la dentist! - Ei! dar cronica mea cine o scrie? - Știi ce? zic; tu du-te fără frică, să-ți scoți măseaua; eu rămân aci; până te ... lumină!" și când năvăleau mahalagioaicele credincioase să ia, care mai de care, lumina, cu ce ton demn de autoritate le striga: "Ho! că nu sunteți la cocină!" Pe urmă evlavia aceea adâncă și caldă, de care erau pătrunse sufletele tutulor enoriașilor noștri, de la cel mai bătrân fără un dinte-n gură, până la cel mai tânăr încă fără dinți!... Ce frumos erau împodobite sfeșnicele, de la cele de aur până la cele de pacfon, cu zambile în feluri de fețe... și un miros!... Țiu minte cum un nepoțel al mamei Zamfirei, văduva lui Papaiani, arnăut domnesc ... în brațe pe adormita fecioară, o alintă, o leagăna, o mângâie și, cu mii și mii de sărutări, una mai înflăcărată decât alta, o recheamă la