Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CIFRU, CULATĂ, EXTRACTOR, FORȚA, RĂTEZ, ROȘTEI, SCOICĂ ... Mai multe din DEX...

ÎNCHIZĂTOR - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, închizătoare, s.n., s.f. 1. S.n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S.f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și; (2) închizători] - Închide + suf. -ător.

Sursa : DEX '98

 

închizătór (dispozitiv la o armă de foc) s. n., pl. închizătoáre

Sursa : ortografic

 

ÎNCHIZĂT//ÓR \~oáre n. Dispozitiv pentru închiderea țevii unei arme de foc (în partea pe unde se introduce cartușul). /a închide + suf. \~ător

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCHIZĂTOR

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru ÎNCHIZĂTOR.

CIFRU

CÍFRU , cifruri , s . n . 1. Sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete . 2. Combinație de cifre sau de litere cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare

 

CULATĂ

CULÁTĂ , culate , s . f . Partea dinapoi a țevii unei arme de foc , în care se află locașul

 

EXTRACTOR

EXTRACTÓR , - OÁRE , extractori , - oare , adj . s . n . I. Adj . Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri . II. S . n . 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție ( 2 ) . 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților , în vederea reutilizării lor la alte lucrări . 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc , care extrage din țeava tubul - cartuș sau tubul

 

FORȚA

FORȚÁ , forțez , vb . I . Tranz . 1. A determina cu forța pe cineva la ceva ; a sili , a constrânge , a obliga . 2. A mânui cu violență un mecanism , o închizătoare etc . , deteriorându - le din nepricepere , nerăbdare , intenții frauduloase etc . ; a sfărâma , a

 

RĂTEZ

RĂTÉZ , răteze , s . n . Închizătoare primitivă de lemn sau de oțel în formă de limbă , pentru uși , porți sau ferestre ; zăvor . [ Var . : răteáză s .

 

ROȘTEI

ROȘTÉI , roșteie , s . n . ( Reg . ) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre ; p . restr . gratie ,

 

SCOICĂ

SCÓICĂ , scoici , s . f . 1. Nume dat mai multor specii de moluște care au corpul moale , ocrotit de două valve calcaroase , de obicei cenușii , care formează scheletul extern al animalului . 2. Scheletul calcaros al scoicii ( 1 ) ; cochilie . 3. Acoperiș ( de sticlă ) în forma unei cochilii de scoică ( 1 ) sau în formă de evantai , construit la intrarea într - o clădire . 4. Excrescență osoasă care se formează pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze . 5. ( La armele de vânătoare ) Adâncitura închizătorului , în care este înșurubat