|
|
||
Vezi și:ȘUIERAT,
ȘUIERĂTOR,
ȘUIERĂTURĂ,
ȘUIERARE,
ȚISTUI,
FLUIERA,
MUGET,
PÂRÂI,
ZBÂRNÂI
... Mai multe din DEX...
ȘUIERA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ȘUIERÁ, șúier, vb. Intranz. 1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt și intens, atunci când se deplasează, se mișcă, se învârtește sau spintecă aerul cu viteză. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascuțit, strident și prelung, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ** Tranz. (Rar) A-și exprima nemulțumirea, dezaprobarea față de cineva sau de ceva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ** Intranz. și tranz. A emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând. 4. (Despre unele animale, păsări, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. [Pr.: şu-ie] - Lat. sibilare.Sursa : DEX '98 ȘUIERÁ vb. 1. a fluiera, a vâjâi, a vui, (rar) a zbârnâi, (Transilv.) a șovăi. (Vântul \~ prin hornuri.) 2. a piui, a țiui, a vâjâi, (reg.) a țistui. (Glonțul i-a \~ pe la ureche.) 3. a fâsâi, a sâsâi. (Șerpii \~.)Sursa : sinonime șuierá vb., ind. prez. 1 sg. șúier, 3 sg. și pl. șúieră; conj. prez. 3 sg. și pl. șúiereSursa : ortografic A şuierá, șúier 1. intranz. 1) (despre vânt, furtună, vijelie etc.) A produce un sunet ascuțit și continuu; a țiui. 2) (despre obiecte în zbor) A produce un sunet prelung și ascuțit (străbătând aerul cu mare viteză); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascuțit și puternic, suflând cu putere aerul printre buze sau într-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalații speciale) A produce un sunet lung și strident. 5) (despre unele animale sau păsări) A scoate un sunet caracteristic speciei. 2. tranz. 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu șuierături. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta suflând aerul printre buze. [Sil. șu-ie-ra] /<lat. subilareSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ȘUIERARezultatele 1 - 10 din aproximativ 117 pentru ȘUIERA. Vasile Alecsandri - Baba Cloanța Vasile Alecsandri - Baba Cloanţa Baba Cloanța de Vasile Alecsandri Baba-i calul dracului (Vorbă veche) Șede baba pe călcaie În tufarul cel uscat, Și tot cată nencetat Când la luna cea balaie, Când la focul cel din sat. Și tot toarce, cloanța toarce, Din măsele clănțănind Și din degite plesnind. Fusu-i răpide se-ntoarce, Iute-n aer sfârâind. „Fugi, Urâte! baba zice, Peste codrul cel frunzos, În pustiu întunecos! Fugi, s-alerge-acum aice Dragul mândrei, Făt-Frumos. De-a veni el după mine Să-l iubesc eu, numai eu, Dare-ar Domnul-Dumnezeu Să-i se-ntoarcă tot în bine, Cum se-ntoarce fusul meu! Iar de n-a vrea ca să vie, Dare-ar Duhul necurat! Să fie-n veci fărmecat Și de-a Iadului urgie Vecinic să fie-alungat! În cap ochii să-i se-ntoarcă Și să-i fie graiul prins, Iar Satan, c-un fier aprins, Din pept inima să-i stoarcă Și s-o ardă-n foc nestins! Fiară-Verde să-l gonească Cât va fi câmp de gonit Și lumină de zărit. Noaptea încă să-l muncească Sânge-Roș și Hraconit!â€� [1] Toarce ... Ștefan Octavian Iosif - Adio (Iosif, 2) Ştefan Octavian Iosif - Adio (Iosif, 2) Adio de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Aleargă trenul, zi și noapte-aleargă ! Prin gări o clipă gîfîind petrece. N-așteaptă multă vreme semn să plece, Și chiotă, și-i gata iar să meargă ! Lung șuieră cînd preste poduri trece... Carpații prind în zare să se șteargă... Ce-i pasă lui ?... Mă duce-n lumea largă ! Nici zmeul din poveste nu-l întrece. Mărețul soare joacă printre nouri... Sub ochii mei fug șiruri de tablouri : Cîmpii și văi, și munți, și ape iară... Ah, zi și noapte zboară, zboară trenul, Tot repetînd în ropot viu refrenul: „Adio dar ! Adio, dragă țară ! Ștefan Octavian Iosif - Cîntecul lui Pan ... au pornit apoi-nainte : Alerga un vajnic ropot, se umflau bogate valuri, Și vîrtejul printre vîrfuri se rostogoli pe dealuri. Iar acum cînta-n coroane, șuiera-n văzduh furtuna, Pînă-n rădăcini de-a valma duduia trosnind într-una. Cînd și cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet ... Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul Olaf Ştefan Octavian Iosif - Cavalerul Olaf Cavalerul Olaf de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Epoca , 5 martie 1898 I Doi bărbați de-un ceas așteaptă La biserică, în poartă; Rege-i unul, gîde-i altul, Haine roșii ambii poartă. — După cum aud eu, slujba Cununiei e sfîrșită. Regele s-a-ntors spre gîde: — Stai cu barda pregătită ! Orgă, clopote... Norodul Dă năval din catedrală: Lung alai; în mijloc mirii Strălucind ies la iveală. Firavă, nespus de tristă, Fiica regelui privește; Vesel și semeț e Olaf: Gura-i rumenă zîmbește. Cînd spre-ntunecatul rege Gura-i rumenă-și îndreaptă: — Ziuă bună, tată-socru ! Moartea astăzi, știu, m-așteaptă. Rege, pîn’ la miez de noapte Mai amînă-mi ceasul morții; Vreau să-mi văd banchetul nunții, Danțul la lumina torții. Lasă-mi viața pîn’ ce cupa Cea din urmă voi goli-o. Lasă-mi viața, lasă-mi viața Pîn’ la danțul de adio ! Regele s-a-ntors spre gîde: — Viața-i fie-ngăduită Pînă azi, la miezul nopții — Stai cu barda pregătită ! II Stă Olaf la praznicul său nupțial, E ultima cupă, e ceasul fatal, Femeia lui ... Ștefan Octavian Iosif - Frumoasa Irină Ştefan Octavian Iosif - Frumoasa Irină Frumoasa Irină de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție La Curțile Nouă, din capăt de țară, Tremură din vîrfuri plopi cu frunza rară... Nu știu : mîndrul soare străluci deodată, Ori în prag frumoasa Irină s-arată ? În cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fîntînă și vine zorită. Șuieră mierlița, strigă cucu-n leasă : „Cucule, azi-noapte m-am visat mireasă...â€� Pune jos oleacă albele cofițe, Scutură de rouă negrele-i cosițe ; Cată peste umăr, inima-i îngheață : Soarele pe dealuri s-a-nvălit în ceață... Galbenă de spaimă vine-n fuga mare : — Mamă ! grea furtună amenință-n zare... Negri ca păcatul nouri se ridică... Inimioara toată mi-a-nghețat de frică ! — Draga mamii, dragă! Vestea ta nu-i bună ! Nu-s nici nouri negri, nu-i nici grea furtună... Ci păgînătatea într-acoace vine, Ca să mi te ceară, Irino, pe tine... Crește-n zare goana pulberii stîrnite, Zguduie pămîntul ropot de copite... Aleargă prin casă bătrîna și plînge, Frumoasa Irină mînuțile-și frînge : — De-acu, mamă dulce, rămîi sănătoasă, De te-a-mpins păcatul să mă faci frumoasă... Fost-ar ... Ștefan Octavian Iosif - Glontele Ştefan Octavian Iosif - Glontele Glontele de Henry Wadsworth Longfellow Traducere de Ștefan Octavian Iosif . Publicată în Pagini literare , 9 aprilie 1900 După Longfellow E mort de-acum frumosul tînăr, căzut viteazul neînvins, Și inima-i învăpăiată și-obrajii lui aprinși s-au stins ! El — sufletul nădejdii noastre, el — răsfățatul de noroc, Pe care cu mîndrie ochii îl urmăreau din loc în loc, A cărui voce mîngăioasă, al cărui zîmbet plin de vrajă Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă... Ieri noapte-naintam o ceată prin pas, în munte, spre pichet, Eram feriți de întuneric; — el călărea cîntînd încet: "Port două roze roșii La pălăria mea, A treia-n vîrful spadei Îmi va-nflori și ea..." Atunci din margine de codru un glonte șuierînd ieși: Cîntarea-i amuți pe buze și, brusc, un trup se prăbuși, Simții că sîngele-mi îngheață, fiori de groază m-au pătruns. Și l-am strigat ușor pe nume, dar, vai ! n-am căpătat răspuns ! L-am rădicat pe cal cu trudă și-ncet, prin ploaie și noroi, Prin noapte și prin ceață, iată-l adus la tabără-napoi ! La raza unei mici ... Ștefan Octavian Iosif - Haiducul (Iosif, 2) Ştefan Octavian Iosif - Haiducul (Iosif, 2) Haiducul de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ușoare neguri cresc din porumbiște Și arde viu luceafăru-n tărie... Izvoarele în liniștea pustie Își tînguie eterna lor restriște. Dar brazii stau încremeniți ca niște Oșteni în șir, visînd o bătălie... Un vînt ușor și somnoros adie Și-n codru prinde frunza să se miște... Mierloiul sprinten șuieră o clipă ; Un sturz ștrengar îngîn-o turturică ; Vestind noroc, departe cîntă cucul... Ce mîndră sărbătoare se-nfiripă ! Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, Ștefan Octavian Iosif - Singur (Iosif, 1) Ştefan Octavian Iosif - Singur (Iosif, 1) Singur de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ferestrele gem zguduite De vînt — e un viscol afară ! Cum urlă, cum șuieră-n hornuri — Ce singur mă simt astă-seară... Sînt singur — și-mi vine în minte Un biet îngeraș mititel, Biet înger cu-aripile frînte — Și nimeni nu știe de el. Își suflă în pumni, rătăcind Pe străzile necunoscute — Nu-i nimeni să-i poarte de grijă, Să-l mîngîie, nici să-l Ștefan Octavian Iosif - Toamnă (Iosif, 2) Ştefan Octavian Iosif - Toamnă (Iosif, 2) Toamnă de Ștefan Octavian Iosif Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli De vânt pe la ferești, Tu, suflet plin de griji și de-ndoieli, Te-nfiorezi de tristele-i povești... El povestește despre moarte foi Pe care le gonește ca pe-un roi, Ca pe-un convoi De fluturi morți, și ți le-aruncă-n geamuri, El stinge crini, și roze, și zambile, El frânge ramuri, Și plânge, și se tânguiește zile Întregi și nopți întregi, necontenit. Acuma stins și parcă ostenit Abia suspină, Ca plânsul violinei în surdină, Apoi își schimbă fără veste tonul Și-uimit l-auzi cum suie Din nou diapazonul Și șuieră, și fluieră, și vuie, Și vâjâie, și hohotă, și geme Într-un amestec înfiorător De bocet, și de vaiet, și blesteme! Ah, ce frumos, ce potolită vreme, Ce veac senin fusese până ieri! Ai fi crezut că firea amăgită De visul cald al somnoroasei veri, Așa bogată-n fermecate vise, Dormea, dar s-a trezit... Văzând fugită Vicleana vară care-o amăgise, Acum, când înțelege adevărul, Se zbate ca o mamă părăsită Și-n deznădejdea ei își smulge Alecu Donici - Măgarul și privighetoarea ... Și iată, acum vreu De iscusința ta să judec singur eu. Iar buna păsăruică, pornită spre cântare, Când liniștit, abia În sine ciripea, Când tare șuiera, Când glasu-i tremura, Apoi, prin dulcea ei strigare, Întru a dragostei cei gingașe plecare Pe amorașul său chema, Și rediul desfătat, cântarea ... Alecu Donici - Vaporul și calul Alecu Donici - Vaporul şi calul Vaporul și calul de Alecu Donici Locomotivul ca fiara muge, Din sânu-i scoate de tartar fum, Și ca balaur șuierând fuge Pe ferecatul cu șine drum. O coadă lungă în urmă-i poartă: Șir de vagoane cu călători; Astfel vaporul fu de la soartă Menit să poarte pe muritori. — Ce naiba duce oare atâta greutate, Și cu o repegiune cât nu e de crezut? Zicea, în spaimă, calul l-al său de hamuri frate, Când trenul a văzut. — Eu! — i-a răspuns vaporul, c-un șuier de mândrie. — Tu, tu? întreabă calul; dar spune-ne ce ești? Și-a noastră datorie, Cum poți să ți-o însușești? Noi, caii, de când lumea, pe om l-am tot purtat. Primblări de gust, vânaturi, călătorii, răzbeluri, Amoruri, fapte grele și alte multe feluri De ale lui capricii, noi i-am îngemănat... — Domnule cal, ascultă, — Vaporul întrerupse, — să-ți spun cât stau pe loc, Căci, fără vorbă multă, Tu ești în toată vremea un vrednic dobitoc, Și eu sunt o putere ce când mă găsesc strânsă Atunci mă întăresc; Împrăștiată însă Îndat'mă ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘUIERARezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru ȘUIERA. ... ȘUIERÁT^2 , - Ă , șuierați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Cu un timbru strident , ascuțit [ Pr . : șu - ie - ] - V. șuiera . ȘUIERÁT^1 , șuierături , s . n . Faptul de a șuiera ; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care șuieră . [ Pr . : șu - ie - ] - V. șuiera ... un țipăt , un sunet ( ascuțit ) specific . 3. Adj . ( Despre vânt ) Care produce un zgomot puternic și vibrant . 4. S . f . ( Reg . ) Fluier [ Pr . : șu - ie - ] - Șuiera ... ȘUIERĂTÚRĂ , șuierături , s . f . Șuierat ^1 , șuier . [ Pr . : șu - ie - ] - Șuiera ... ȘUIERÁRE , șuierări , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a șuiera și rezultatul ei . [ Pr . : șu - ie - ] - V. șuiera ... Tranz . și intranz . A recomanda sau a impune cuiva tăcere ( prin folosirea interjecției " țist " ) . 2. Intranz . ( Despre gloanțe ) A șuiera ... mai ales pentru semnalizare . II. ( Despre vânt , furtună , vijelie etc . ; la pers . 3 ) A produce un zgomot ascuțit și puternic ; a șuiera MÚGET , mugete , s . n . I. Strigăt prelung , caracteristic , scos de unele animale cornute ; răget . II. P . anal . 1. Strigăt puternic , sfâșietor al omului ; urlet , răcnet . 2. Șuierat puternic produs de unele mașini , sirene etc . 3. Zgomot puternic produs de vânt , de furtună , de ape etc . ; vuiet , vâjâit . - Mugi + suf . - ... A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane ; a bubui , a păcăni , a răpăi , a șuiera ... unei coarde , a unui motor etc . ; a bâzâi , a zumzăi . 2. ( Despre vânt ; la pers . 3 ) A șuiera , a vâjâi . 3. ( Rar : despre oameni ) A - și arăta nemulțumirea murmurând ; a bombăni , a cârti . [ Var . : zbârnăí ... |
||