|
|
||
Vezi și:DEGETĂRUȚ,
ȘCHIOP,
DIGITAL,
ARTIODACTIL,
BOBÂRNAC,
BURIC,
CIOCĂNI,
CRISPAT,
DEGEȚEL,
DEGETAR
... Mai multe din DEX...
DEGET - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. DEGET, degete, s.n. 1. Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu care se sfârșește mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale. Îi dai un deget și-ți ia mâna toată. Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul. * Expr. A se ascunde (sau a se da) după deget = a căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă, a fugi de răspundere. A ști sau a cunoaște (ceva) (ca) pe degete = a ști sau a cunoaște ceva foarte bine. Îi numeri (sau îi poți număra) pe degete = sunt foarte puțini. A purta sau a învârti, a juca (pe cineva) pe degete = a face ce vrei din cineva, a duce pe cineva de nas. A-și da cu degetul în ochi (din cauza întunericului) = a nu vedea nimic. A aluneca sau a scăpa, a (se) strecura printre degete = a scăpa, a (se) strecura pe neobservate, pe nesimțite. A sta cu degetul în gură = a pierde vremea. A pune degetul = a aplica amprenta digitală în loc de iscălitură. A pune degetul pe rană = a găsi punctul sensibil al unei chestiuni. A umbla (sau a păși, a merge) în vârful degetelor = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot. A încerca marea cu degetul = a încerca imposibilul. A-și linge degetele =a-i plăcea foarte mult (ceva de mâncare). (Rar) A avea (sau a fi) în degetul cel mic (al cuiva) = a cunoaște foarte bine. A nu-i putea ajunge (cuiva) nici la degetul cel mic = a nu se putea compara cu cineva în privința capacității, comportării etc. 2. Compus: cinci-degete = plantă erbacee târâtoare, ale cărei frunze au cinci foliole (Potentilla reptans). 3. Piesă componentă a aparatelor de tăiere la cositori, secerători, combine de cereale etc., care separă și sprijină plantele în momentul tăierii. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, având aproximativ lățimea unui deget (1). [Var.: (pop.) deșt. s.n.] - Lat. digitus.Sursa : DEX '98 déget s. n., pl. dégeteSursa : ortografic DÉGET \~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfârșesc mâinile și picioarele. * A arăta (pe cineva) cu \~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminându-l); a compromite (pe cineva). A-și mușca \~ele a regreta; a se căi. A juca (sau a învârti) (pe cineva) pe \~e a amăgi; a duce de nas. A ști (ceva) pe \~e a cunoaște în detalii; a ști în amănunte. A scăpa printre \~e a se strecura pe neobservate, evitând difi-cultățile. A avea (ceva) în (la) \~ul cel mic a ști la perfecție. A-i pune (cuiva) \~ul pe rană a aminti (cuiva) lucruri neplăcute sau nedorite; a depista elementul esențial al unei probleme, al unei situații. A pune \~ul (pe un act) a aplica amprenta digitală în loc de semnătură. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfârșitul labei. 3) Parte a unei mănuși care acoperă prelungirile mâinii. 4) pop. Unitate de măsură a lungimii, suprafetei sau capacității, egală cu lățimea unui deget. 5) tehn. (la secerători sau cositori) Piesa care sprijină plantele în momentul tăierii, separându-le în fâșii înguste. /<lat. digitusSursa : NODEX déget (-te), s.n. - 1. Fiecare din prelungirile mobile cu care se sfîrșește mîna sau talpa piciorului. - 2. Măsură ce corespunde unei zecimi de palmă. - Mr. deazit, dzeadit, megl. z?izit, istr. ?et. Lat. d?g?tus (Pușcariu 497; Candrea-Dens., 478; REW 2638; Tiktin; Candrea); cf. it. dito, prov. det, fr. doigt, sp., port. dedo. - Der. degetar, s.n. (căpăcel care protejează degetul cu care se împunge acul la cusut; plantă, degetariță, Digitalis ambigua), care pare a fi der. intern cu suf. -ar (ar putea fi și reprezentant direct al lat. d?g?t?lis, cum îl consideră Pușcariu 498; Candrea-Dens., 479; REW 2637; Tiktin; Candrea, cf. it. ditale, v. fr. déal, sp., port. dedal; însă der. internă pare mai naturală); degetariță, s.f. (plantă, degetar); degetăruț, s.m. (plantă, Soldanella montana); degețel, s.m. (plantă, degetar, Digitalis ambigua, Digitalis purpurea); îndegeta, vb. (a indica), înv., hibrid lingvistic format în Trans.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru DEGETRezultatele 1 - 10 din aproximativ 331 pentru DEGET. Gelu Vlaşin - Degetul mare Degetul mare de Gelu Vlașin cu degetul mare apăs pe trăgaci fără să clipesc te doresc și glonțul țășnește orb intersectându-se cu privirea ta pierdută pe degetul mare se-ncolăcește sufocându-mă degetul arătător iată cum sufăr iată cum urlu iată cum Gelu Vlașin - Degetul mijlociu Gelu Vlaşin - Degetul mijlociu Degetul mijlociu de Gelu Vlașin degetul meu crucificând cerul cu unghia înfiptă în carnea câinelui de vânătoare vânătorul vânat vânătorul vânat și vânatul aplecându-și genunchii peste apa râului iordan peste apa seacă peste cadavrul botezătorului de altă dată parcă nici câmpul nesfârșit nu-i mai înghite pe muritorii ... găsească floarea nevăzută, să i-o dea domniței lui. Și cum visa așa, îngrijind florile, într-o zi, altoind niște trandafiri, se împunse la un deget, din nebăgare de seamă, și o lacrimă roșie de sînge căzu în inima unei flori albe, ca un răspuns visului ce-l urmărea de atîta ... lumină fața pală, și, ca și cum ar fi găsit o comoară, rupse albul trandafir, și, ca într-o cupă, își stoarse tot sîngele din deget în el. Roșu, strop cu strop, se făcea trandafirul, petală cu petală se împurpura și de ce se făcea el mai galben la față, de ... foaie albă în el, ci s-a făcut totul ca o rană deschisă, el și-a legat rana lui de la deget și, alergînd într-un suflet pe subt ramuri, merse și îngenunchie lîngă colacul de piatră al havuzului unde stătea fata privind mîhnită în fundul apelor ... Emil Gârleanu - În fel de fel de fețe Emil Gârleanu - În fel de fel de feţe În fel de fel de fețe... de Emil Gârleanu Gaița mea e foc. V-am destăinuit pățania ciocănitorii și de-atunci și-a pierdut încrederea în mine. O săptămână întreagă am rugat-o până să-și ție cuvântul, să-mi spuie cum au căpătat păsările penele lor așa de minunate la vedere. Ascultați ce-am vorbit cu gaița: Eu : Pasăre dragă, îți făgăduiesc că de acum înainte n-o să mai spun altora nimic din ceea ce-mi împărtășești. Gaița : Lasă că te cunosc. Așa mi-ai vorbit și rândul trecut, și mi-ai pus ciocănitoarea pe cap, de-mi amărăște zilele. Eu : Gaiță dragă, mă jur... Gaița : Jurămintele tale sunt ca fulgii mei de ușoare. Uite (își scoate un fulg cu ciocul și-l lasă să plutească în aer). Eu : Gaiță dragă, crede-mă, jurămintele mele sunt ceva mai grele... Gaița : Lasă! lasă!... În sfârșit, o să-ți spun și povestea asta, și atâta tot... Eu : Și lada-n pod! Gaița : Așa. Ascultă: La-nceput toate păsările aveau penele de două feluri; albe și negre, ca ziua și noaptea. Decât Dumnezeu se cam săturase să le vadă pe ... Vasile Alecsandri - Bobii Trage, mândro, cu bobii, [1] Nu-ți mai lăcrima ochii. De-or cădea bobii în zece, Să știi că dorul nu-mi trece. De-or cădea bobii în opt, Să știi că mi-e dor de tot. ↑ A trage în 41 de bobi este un obicei foarte răspândit la români. Bobii prevestesc viitorul fetelor și al flăcăilor, și când, după deosebitele împărțeli în zece grămezi, și în opt, și în cinci, și în trei, rămâne unul pe dinafară, bobul sositor, atunci negreșit persoana dorită vine, dorul se împlinește. Babele prin sate sunt foarte dibace în tragerea bobilor pe sită. Mai sunt însă și țigance vrăjitoare, care se poartă din loc în loc și spun sorții cu oglinda sau cu cercetarea palmei de la mâna dreaptă. Românii, ca și strămoșii lor, au mare plecare a crede în presagiuri și păstrează încă unele din obiceiuri antice, atingătoare de aflarea soartei. Pe timpul romanilor, amorezii mai cu deosebire dau o mare însemnătate unor crederi copilărești. Lucrurile cele mai nedemne de băgat în seamă le umpleau inimile de bucurii sau de descurajare. De pildă, pocneau în mâini foi de trandafir sau de mac, sau de ... Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie Noaptea de februarie de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Mi s-a părut întotdeauna un ce scârbos și crud Ca după-o noapte de orgie, pe buze încă de vin ud Să te cobori în acea ocnă la care s-află condamnate Nenorocitele ființe ce se numesc: prostituate. Mi s-a părut întotdeauna că este-o crudă profanare Să uiți că mumă ți-e femeia și că în pântec te-a purtat, Nepăsător să pui pe buze o fioroasă sărutare Precum se pune un stigmat. Și câtă osebire este între amor și infamie, Între cădere și cădere, sau sărutări, și sărutări... De-o parte, tainică plăcere ce se-nfășoară-n poezie, De alta, bestialitatea unei reci înflăcărări. O! și cât am plâns pe soarta bietelor nenorocite Care nu pot ca să aibă nici voință de-un minut, Cu blestemele pe buze de-alte buze-năbușite, Cu palpite pentru-oricine — cunoscut — necunoscut; Seara este-o îngrozire pentru unele din ele, Nededate încă bine cu mârșavul povârniș; Altele, mai decăzute, mai deprinse, sau mai rele, Râd de ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Hagi-Tudose ... amândouă mânele în dreptul ochilor, ți le vâră sub nas cu degetele răsfirate, apoi la fiece laudă zice "una la mână" și moaie câte un deget în gură. La înfierbânțeală, uită că degetele sunt ale lor, și le mușcă, și vorba se preface în supărare, supărarea în ceartă și cearta în ... Ștefan Octavian Iosif - După o citire din Eminescu... Ştefan Octavian Iosif - După o citire din Eminescu... După o citire din Eminescu... de Ștefan Octavian Iosif Citesc... De sub pleoapă nu o dată Îmi scapără în jos, pe obrazul meu, O lacrimă... și te citesc mereu Și parcă te-aș citi întâia dată! Ce orizonturi nouă-mi luminezi Cu raza genială-a minții tale! O lume ideală tu-mi creezi Și peste toate-arunci un giulgi de jale Ce fâlfâie întunecat în aer... Și strunele pe care ning petale Suspină-amar, ca-n vis, abia atinse De degetele-ți palide și reci, De degetele-ți reci și-atât de pale... Scoțând sub mâna ta măiastră-un vaier... Și fruntea ta cu lauri o-ncununi, Cu crini, cu nuferi, ferigi din genuni, Cu trandafiri ce din grădini i-aduni... Plutind spre culmi cu aripile-ntinse, Învăluit în nouri, tu petreci În sfânta-apoteoză-a morții reci... O, numele tău sfânt poți să ți-l treci În cartea nemuririi necuprinse... Cât va mai izvodi glas omenesc, Un viers în dulcea limbă-armonioasă Din cea mai scundă și-umilită casă A preamăritului grai Alexandru Macedonski - Răsmelița morților ... fuga-nsuflețite, Purtate de schelete în grab' reîntocmite, Așa că cimitirul era ca un vârtej În care câte-o țeastă fugea după-un gâtlej, Iar deget după deget, și coaste după coaste, Urmau în goana mare ca oaste după oaste... Femurul, câteodată, un tibia prinzând, Da jalnice ocoale, trosnind și șchiopătând, Și-n ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sărăcia ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sărăcia Sărăcia de Bogdan Petriceicu Hasdeu Sărăcia cea flămândă Ca pușcașul stă la pândă, Cu cocoșul ridicat: Dintr-un deget o mișcare, Glonțul zboară cu turbare Și vânatul a picat! Munca tare, munca deasă Numai dânsa nu mă lasă Zbuciumându-mă să pier ... fitilul, ce se stinge, Ars-a numai pentru ea!... Sărăcia cea flămândă Stă ca un pușcaș la pândă, Cu cocoșul ridicat: Dintr-un deget Dimitrie Anghel - Steluța (Anghel) Dimitrie Anghel - Steluţa (Anghel) Steluța de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "Romanțe vechi", în Minerva , IV, 1175, 25 martie 1912, p. 3. Orășelele de provincie sunt ca niște muzee în cari rămîi surprins regăsind lucruri pe cari le-ai văzut odată, mode ce dorm uitate prin vitrine, portrete vechi ce-au comemorat o faptă peste care a curs nepăsătoarea năvală a anilor. Diferitele districte sunt multiplele ocheane ale unui panopticum, făpturile și lucrurile pe cari le vezi sunt la fel, sau ți se par așa, și cu toate aceste, dacă-ți fixezi bine atenția și vei avea puțină răbdare ca să privești, vei vedea că, deși toată lumea aceasta, ce se mișcă îndărătul ocheanelor de sticlă, pare aceeași, e totuși aparte, deși din același neam, are nuanțe deosebite, deși arată un vag aer de familie, la întîia privire, e cu totul neasemănată, dacă o cauți de aproape. Oricum, toate sunt mai prietenoase, oamenii au un aer mai potolit, atmosfera patriarhală mai dăinuiește încă, vechile cîntece sentimentale mai urmează să răsune și să te înduioșeze cu farmecul lor negrăit. Steluța lui Alecsandri răsare încă fidelă pe cerul provinciei, și taraful de lăutari ce-o cînta pe ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEGETRezultatele 1 - 10 din aproximativ 109 pentru DEGET. DEGETĂRÚȚ , degetăruți , s . m . Plantă erbacee din familia primulaceelor , cu flori albastre - violete , în formă de clopot , dispuse câte 1 - 8 în vârful tulpinii , care crește în regiunile muntoase ( Soldanella montana ) . - Degetar + suf . - ȘCHIOP , - OÁPĂ , șchiopi , - oape , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea substantivat ) Care are un picior mai scurt decât celălalt ( sau celelalte ) , căruia îi lipsește un picior ; care șchiopătează când merge , infirm sau bolnav de un picior . 2. S . f . Măsură populară de lungime , egală cu distanța de vârful degetului mare până la vârful degetului arătător , când cele două degete sunt îndepărtate la maximum unul de DIGITÁL , - Ă , digitali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține degetelor , care se referă la degete . Amprentă digitală = urmă lăsată pe un obiect de liniile de pe suprafața interioară a vârfului degetelor de la mână . 2. Adj . ( Cib . ) Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere . 3. Adj . ( Electron . ; despre aparate , dispozitive , instrumente , sisteme ) Care generează , măsoară , prelucrează sau stochează semnale digitale ( 2 ) . 4. S . f . ( Bot . ) Degețel - roșu . 5. S . f . Substanță extrasă din frunzele de degețel - roșu , folosită ca tonic al aparatului ARTIODACTÍL , - Ă , artiodactili , - e , s . n . , adj . 1. S . n . ( La pl . ) Ordin de animale mamifere erbivore care au picioarele cu două degete dezvoltate și cu două degete mici ; ( și la sg . ) animal din acest ordin . 2. Adj . Care aparține artiodactilelor ( 1 ) , specific artiodactilelor . [ Pr . : - ti - BOBÂRNÁC , bobârnace , s . n . Lovitură dată peste nas , peste ureche etc . prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul BURÍC , burice , s . n . 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus ; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical ; ombilic . 2. ( În sintagma ) Buricul degetului = vârful degetului . 3. Compus : buricul - apei = plantă erbacee cu flori mici , albe sau roșietice , dispuse în umbele ( Hydrocotyle CIOCĂNÍ , ciocănesc , vb . IV . 1. Intranz . A bate repetat ( cu degetul sau cu un obiect ) într - un corp tare ; spec . a bate cu degetul ( îndoit ) în ușă , în fereastră ( pentru a solicita intrarea , pentru a atrage atenția etc . ) . 2. Intranz . A lucra ceva lovind cu ciocanul ^1 ; p . ext . a face , a lucra unele lucruri ( mărunte ) . 3. Tranz . Fig . A bate la cap ; a cicăli , a pisa . [ Prez . ind . și : CRISPÁT , - Ă , crispați , - te , adj . ( Despre față , degete etc . ) Contractat , încleștat ; ( despre oameni ) cu fața , degetele etc . contractate , încleștate ( din cauza unei tensiuni nervoase ) . - V. ... DEGEȚÉL , degețele , s . n . I. Diminutiv al lui deget . II. 1. ( Bot . ) Degetar ( 2 ) . 2. Compus : degețel - roșu = plantă erbacee foarte veninoasă , cu flori roșii - purpurii în formă de tub , din care se extrage ... ... l feri de înțepături . 2. Plantă erbacee veninoasă , cu frunze acoperite cu peri moi , cu flori mari , galbene sau roșii - purpurii ; degetariță , degețel ( Degetalis ambigua ) . - Deget Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||