|
||
Vezi și:STILOIDĂ,
ACROMION,
PALAT
... Mai multe din DEX...
APOFIZĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. APOFÍZĂ, apofize, s.f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. - Din fr. apophyse, lat. apophysis.Sursa : DEX '98 apofíză s. f., g.-d. art. apofízei; pl. apofízeSursa : ortografic APOFÍZ//Ă \~e f. 1) Proeminență pe suprafața unui os. 2) Ramură a unei roci eruptive. /Sursa : NODEX APOFÍZĂ s. f. 1. proeminență a unui os. 2. umflătură la baza unei capsule. 3. ramură secundară a unei roci eruptive. 4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. (< fr. apophyse, gr. apophysis, excrescență)Sursa : neoficial APOFÍZĂ s.f. 1. (Anat.) Parte proeminentă a unui os. ** (Bot.) Partea terminală, vizibilă, a solzului seminal la corpurile mature. 2. Ramură secundară a unei roci eruptive. 3. Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. [< fr. apophyse, cf. gr. apophysis - excrescență].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru APOFIZĂRezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru APOFIZĂ. STILOÍDĂ , stiloide , s . f . Apofiza stiloidă ( Anat . ; în sintagma ) = apofiza situată în partea mastoidiană a osului temporal , care servește ca punct de inserție pentru mușchi și pentru ligamente . [ Pr . : - lo - ... ACROMIÓN , acromioane , s . n . Apofiză PALÁT^2 , palate , s . n . Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran , ca locuință unei personalități etc . ; p . gener . clădire mare luxoasă . [ Pl . și : ( pop . ) palaturi ] PALÁT^1 s . n . Peretele superior al cavității bucale , în formă de boltă , alcătuit din apofizele palatine ^2 ale celor două maxilare superioare , precum și din oasele palatine ^2 , acoperite de o mucoasă groasă ; cerul - |