|
|
||
Vezi și:PRÂSNEL,
TITIREZ,
TOARCE,
APOFIZĂ,
ASTRAGAL,
CAPITEL,
CEP,
CUZINET,
DELFIN,
DEPĂNA
... Mai multe din DEX...
FUS - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. FUS^1, (I) fuse, (II) fusuri, s.n. I. 1. Unealtă de tors care serveşte la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors, având forma unui bețișor lung și subțire, îngroșat la mijloc, cu capătul de sus ascuțit și cel de jos rotunjit și înțepenit într-o rotiță. * Loc. adj. În fus = în formă de fus^1 (I 1); fusiform. 2. Organ al mașinilor de tors, cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară firul. II. 1. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut, de depănat etc. care seamănă la formă cu fusul^1 (I 1). 2. Nume dat unor părți de mașini, de instalații etc. care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie. ** Porțiune cilindrică, conică sau sferică a unui arbore, a unui ax sau a unei osii, care se sprijină și se rotește într-un palier. 3. Trunchiul unui copac de la bază până la vârf, fară crengi. 4. Parte a unei coloane de arhitectură, cuprinsă între bază și capitel. 5. Corpul drept al ancorei, fără brațe și fară inel. 6. (În sintagmele) Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun. Fus orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața pământului prin meridiane, distanțate la 15° unul de altul, sau prin alte linii de demarcație convenționale, urmând de aproape aceste meridiane. - Lat. fusus (cu unele sensuri după fr. fuseau).Sursa : DEX '98 FUS^2, fusuri, s.n. (În industria pielăriei) Unitate de măsură pentru piele, egală cu 929 cm^2; bucată de piele având această suprafață. [Pl. și: fuse] - Din germ. Fuss.Sursa : DEX '98 FUS s. m. porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari, care au un diametru comun. o ~ orar = fiecare dintre cele 2^4 de porțiuni în care este împărțită suprafața Pământului prin meridiane; (biol.) ~ nuclear = formație din filamente întinse între cei doi poli ai celulei, care apare în profaza diviziunii celulare. (lat. fusus, după fr. fuseau)Sursa : neoficial FUS s. v. fusar, fusar mare, pietrar, spe-tează.Sursa : sinonime FUS s. (TEHN.) 1. arbore. (\~ la un mecanism.) 2. v. ax. 3. v. grindei. 4. (reg.) ciocan, clociumb, osiac, pociumb, pop, stârciog. (\~ la vârtelniță.) 5. (reg.) huludeț, lemnuș, surcel. (\~ la suveică.)Sursa : sinonime fus (de tors) s. n., pl. fúseSursa : ortografic fus (anat., tehn., arhit., mar., mat., ind. piel.) s. n., pl. fúsuriSursa : ortografic FUS^3 \~uri n. 1) Unitate de măsură a suprafeței pieilor (egală cu 929 cm2). 2) Bucată de piele având o astfel de suprafață. /Sursa : NODEX FUS^2 \~uri n. 1) Parte a unei mașini care asigură primirea sau transmiterea unei mișcări de rotație. \~ul morii. 2) Trunchiul fără crengi al unui arbore. 3) Partea de mijloc a unei coloane (cuprinsă între bază și capitel). 4) Corpul drept al ancorei. /<lat. fususSursa : NODEX FUS^1 \~e n. 1) Unealtă de tors pe care se înfășoară ața răsucită, având forma unui bețișor bombat la mijloc, ascuțit la capătul de sus, iar la cel de jos terminat cu o sfârlează. 2) Piesă a unei mașini de tors care serveşte la răsucirea și la înfășurarea firelor. 3) la pl. fig. iron. Picioare foarte subțiri. /<lat. fususSursa : NODEX fus (-se), s.n. - 1. Unealtă de tors. - 2. Suport pentru mosor la suveică. - 3. Suport pentru lînă la vîrtelniță. - 4. Ax la mașina bătătoare. - 5. Ax la moara de grîu. - 6. Ax, arbore (în general). - 7. Braț la candelabru. - 8. Porțiune sferică a unui ax sau a unei osii. - 9. Tulpină la fasole. - 10. Pește (Aspro streber). - Mr., megl., istr. fus. Lat. f?sus (Pușcariu 688; Candrea-Dens., 703; REW 3620; DAR), cf. it., port. fuso, cat. fus, sp. huso. Sensul 9 poate fi o confuzie cu fusei "fasole". - Der. fusar, s.m. (persoană care face fuse; țipar, Cobitis fossilis; pește, Aspro streber), pe care Puşcariu 689 îl derivă direct din lat. f?s?rius.Sursa : etimologic fus (-se), s.n. - Unitate de măsură folosită în comerțul cu piei, echivalînd cu un pătrat cu latura de 30,48 cm. Germ. Fuss.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru FUSRezultatele 1 - 10 din aproximativ 53 pentru FUS. George Coșbuc - Cântecul fusului George Coşbuc - Cântecul fusului Cântecul fusului de George Coșbuc Eu mi-am făcut un cântec Stând singură-n iatac Eu mi-am făcut un cântec, Și n-aș fi vrut să-l fac. Dar fusul e de vină Că se-nvârtea mereu, Și ce-mi cânta nainte Cântam pe urmă eu. De-atunci îl cânt întruna Că-mi vine-așa nevrând; De-aș face orice-aș face, Nu pot să-l scot din gând. Îl cânt torcând la vatră Și-l cânt mergând pe drum Și nu pricep ce-i asta, Și nu știu, biata, cum? Adese stând la cină Simt lacrimile des, Nu pot mânca de lacrimi Și trebuie să ies Afară-n vânt, afară, Că-mi arde capul tot, Și-ngrop în palme capul Și-mi cânt amarul tot. Am stat la roata morii, Și roata umblă des, Și roata morii cântă Cuvinte cu-nțeles. Ea cântă înainte; Cânt și eu după ea Moraru-și face cruce Privind în urma mea. Și-am mers pe malul apei, În valuri să-mi îngrop Și cântecul, și-amarul Dar a-nceput un plop Să cânte, și toți plopii Cântau duios în vânt, Și m-am trezit deodată ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Şuer Șuer de Barbu Ștefănescu-Delavrancea La răspântia căilor singuratice, unde călătorul e minune și glasul omului poveste, o colibă, dusă pe jumătate în pământ, stă locului neclintită. Stăpânul lumii e vântul, și aruncă, ca în bătătură la el, clăi de nori posomorâți peste întinsul cerului. Frunzele uscate scot sunete seci și, repezite în depărtări, se pierd spre roata pământului. Noaptea învăluie tot ca într-o trâmbă de întuneric. Prin crăpăturile ușii licăresc fâșii de lumină, ce se mișcă, ca și când s-ar țese, schimbându-se între ele. Înainte vreme, în așa loc și-așezau pragul cei care, biruiți de dorul libertății, fugeau de mincinosul trai al iobăgiei. N-aveau nici plug, nici boi, nici sapă. Pământul înțelenea nespart. Dar parcă se săturau cu bucuria de-a se mișca încotro i-or duce picioarele și cu goana ce dădeau în huzmetarii vitregi. Așa sta, în limpezimea câmpiilor, coliba haiducului cu poturi ceadirii, cu șerparul verde, smead la față, cu mustața rară și cu ochii ca solzul de crap. Șuer aține, în plaiuri depărtate, poteca arnăuților cu fes roșu și cu iatagan adus. Când făcu crucea, dând drumul murgului, Kira îi strigă, țintindu-l ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea) ... caierul. Dar basmul? Cu capul în poala bunichii, niciodată n-am putut asculta un basm întreg. Avea o poală fermecată, și un glas, și un fus Ștefan Octavian Iosif - Bunica (Iosif) ... ediție Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și pînă-n seară ; Cu furca-n brîu, cu gîndul dus, Era frumoasă de nespus În portu-i de la țară... Căta la ... Cincinat Pavelescu - Bunica (Pavelescu) Cincinat Pavelescu - Bunica (Pavelescu) Bunica de Cincinat Pavelescu Bunica stă pe prag și toarce, Dar, pe când sfârâie fuiorul, Cu visul ei care-și ia zborul Și tinerețea i se-ntoarce. Se vede-n horă legănată De-al lăutarilor suspin, Cu sânul tare, cald și plin, Sub cămășuța ei de fată. Și cum se-ncinge o bătută, O prinde Dinu de mijloc Și joacă lângă ea cu foc, Apoi din fugă o sărută. Târziu, când hora s-a sfârșit Și cerul s-a făcut ca plumbul, S-au dus alături și-n porumbul Din vale tainic s-au oprit. Dar nunta? Nicidecum paharul, Ci ochii lui au îmbătat-o... O, parcă-l vede pe primarul Și popa care-a cununat-o! Și cum se toarce-ntruna firul Și-n jurul fusului se prinde Nu știu ce spaimă o cuprinde De-și pierd și visurile șirul. Într-un amurg pe când apusul Pălea sub norii-nsângerați, Doi prunci își vede îngropați, Și-o lacrimă îi arde fusul. Și când, trezindu-se din vise, Văzu că-i noapte și târziu, La luna care răsărise Lătra un câine a Dimitrie Anghel - A patra Parcă Dimitrie Anghel - A patra Parcă A patra Parcă de Dimitrie Anghel Harnice, posomorite și sinistre torc cele trei surori la lumina lividă a opaițului ce le luminează. Severă ține una în mîna-i vestejită furca fatală, cu lîna albă și neagră din care scapătă un fir de întuneric și altul de lumină ; cu luare-aminte învîrtește cealaltă fusul neastîmpărat pe care vine să se cercuiască firul; implacabilă și nerăbdătoare așteaptă ce-a de-a treia cu ascuțita-i foarfecă gata să întrerupă deșirul. O vorbă nu-și spun, căci ce-ar putea sa-și spună ? Un zîmbet nu schimbă, căci gurile lor nu-s făcute să zîmbească ; o înduioșare nu trece în ochii lor, căci ele n-au vreme să se înduioșeze. În albul lor veștmînt, pe care joacă lumina albastrului opaiț ca pe niște giulgiuri, cele ce n-au cunoscut divinul farmec al tinereții, nici bucuria ce-o resimte frumusețea în fața oglinzii, nici reveriile dulci ce le dă amorul, torc înainte nesfîrșita lînă ce-o scapătă caierul înfrățind firul de lumină și firul de întuneric pe care așteaptă să-l taie recele fier al foarfecei... Sinistră toarce ... ... din sat, Nina șade-n prag afară Și-ascultând cum bate rară Boarea-n crengile de fag, Fata toarce; stând pe prag Fata toarce; Plinul fus ușor se-ntoarce Pe sub degete cu drag. N-are Nina scumpă salbă, Nici înauriți cercei, Că-s săraci părinții ei, Dar ea are față ... ngălbenea Tot mai tare; ea strângea Tot mai tare Pumnii săi; mă-sa-n rugare Pe toți sfinții miluia. Dar copila hohotește; Lasă caier, lasă fus. Veselă s-aruncă-n sus Și tot cântă și horește Și la mă-sa lung privește. Hei, pe mine m-au hrănit Ceasuri-rele; m ... George Coşbuc - Mama (Coşbuc) Mama de George Coșbuc Publicată în Vatra , 1894, nr. 2 În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme: Clipește-abia din când în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecând Prin colțuri de odaie. Cu tine două fete stau Și torc în rând cu tine; Sunt încă mici și tată n-au Și George nu mai vine. Un basm cu pajuri și cu zmei Începe-acum o fată, Tu taci ș-asculți povestea ei Și stai îngândurată. Și firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământă. Spui șoapte fără de-nțeles, Și ochii tăi stau țântă. Scapi fusul jos; nimic nu zici Când fusul se desfiră... Te uiți la el și nu-l ridici, Și fetele se miră. ...O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești! La geam tu sari deodată, Prin noapte-afară lung privești Ce vezi? întreab-o fată. Nimic... ... ... preste umărul drept, Se varsă val blond pe rotundul ei piept, Așa, ca-n icoane la îngeri. În mână cu fir, el se-nfiră pe fus, Dar gândul copilei departe stă dus, Și blânzii ochi, negri ca sufletul trist, Ca noaptea când Precesta naște pe Crist, Sticlesc într-o rouă de ... ești de plumb, Tu dragostea mamei și-al mamei porumb, Mă faci tu să plâng eu de tine! Că nu-ți mai stă gândul la fus și la tort, Totuna-i, dar răul din viu te dă mort, De rău mă tem, Vică, mă tem de Ceas-rău, Și vezi că ... Ștefan Octavian Iosif - Înșiră-te margăritare ... a zis atuncea fata cea mai mare: ,,De m-ar lua pe mine-aș fi în stare Ca să-i îmbrac palatul cu un fus..." Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și-a zis atunci copila mijlocie, Străfulgerând cu secera, pripită: ,,De m-ar lua pe mine de soție, Eu ... Alexandru Macedonski - Lewki Lewki de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I De sidef și de-aur roșu sub al cerului azur, Zvelta insulă apare, și sporește minunată, Sărutată când de valuri, când de vânturi asaltată Printre-ocolul spumei albe, — crini regali, jur-împrejur. Peste-al țărmurilor silex palpitează-o-nflăcărare, Via purpură de sânge a solarei agonii; Mari flamanzi prin aer zboară spre-ale visului domnii Un imperiu de spațiu fără legi și grănițare. Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat... Și tu, stâncă solitară, fii cu brațele deschise 'Ți sunt frate, căci ca tine sunt și culme și abise, Și-ți aduc un corp în zdrențe și un suflet sfâșiat. II Seară palidă, și-n ceruri, ochi de îngeri plini de raze... Adierea își ascute fremătările pe stânci, Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brânci Până ce-n galop o pleacă de-a-n călare pe talaze. Și, ca orgă colosală, geme tot, — se vaită tot... Izbucnește-o disperare strigătoare către astre, Ce zâmbesc din pacea naltă a tăriilor albastre, Unde plânset nu se varsă, ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FUSRezultatele 1 - 10 din aproximativ 29 pentru FUS. PRÂSNÉL , prâsnele , s . n . 1. Jucărie mică făcută din lemn , din os , din metal , cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană ; titirez , sfârlează . 2. Capătul ( conic ) inferior al fusului de tors , care face ca fusul să se învârtească mai ușor . 3. Partea interioară a fusului morii , fixată într - una din pietrele acesteia . [ Var . : prisnél s . n . ] - Pristen ( reg . " prâsnel " < bg . ) + suf . - TITIRÉZ , titirezi , s . m . 1. Partea inferioară , de formă conică , a fusului de tors , care , prin greutatea sa , face ca fusul să se învârtească mai ușor și uniform . 2. Jucărie mică făcută din lemn , din os , din metal etc . , în formă de con și cu un vârf ascuțit , care se poate roti pe o suprafață plană ; sfârlează . 3. Bățul de sub coșul morii , care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietrele morii ; hădărag . [ Pl . și : ( n . ) titirezuri ] - Et . TOÁRCE , torc , vb . III . 1. Intranz . și tranz . A trage fire dintr - un caier și a le răsuci cu mâna și cu ajutorul fusului , pentru a obține fire care pot fi țesute ; a forma fibre textile cu ajutorul unor mașini speciale . 2. Intranz . ( Despre pisici ) A produce un sunet continuu , asemănător cu sfârâitul fusului ( când cineva toarce APOFÍZĂ , apofize , s . f . 1. Proeminență pe suprafața unui os . Apofiza vertebrelor . 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor , zăcămintelor , corpurilor eruptive etc . , care pătrunde în rocile înconjurătoare . 3. ( Arhit . ) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ASTRAGÁL , astragale , s . n . 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului . 2. Element decorativ de secțiune semicirculară , care separă fusul coloanei de CAPITÉL , capiteluri , s . n . Partea superioară , mai groasă ( și ornată ) , a unei coloane sau a unui pilastru , care face legătura între fusul coloanei și CEP , cepuri , s . n . 1. Dop de lemn , de formă tronconică , cu care se astupă gaura butoiului . 2. Porțiune din tulpina unui portaltoi , care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia , cu scopul de a - l proteja . 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă . 4. Proeminență prismatică sau cilindrică fasonată la capătul unei piese de lemn , cu care aceasta urmează a fi îmbucată în altă CUZINÉT , cuzineți , s . m . 1. Piesă inelară sau din două bucăți semiinelare din metal moale , care îmbracă în interior lagărul și vine în contact direct cu fusul sau axul unei mașini . 2. Element de construcție confecționat din beton armat , piatră dură etc . așezat între un bloc de fundație si un stâlp și având ca scop transmiterea greutății la blocul de fundație ... al regilor Franței , moștenitorul prezumtiv al tronului ( și suzeran al provinciei Dauphiné ) . DELFÍN^1 , delfini , s . m . 1. Mamifer marin cu corpul în formă de fus , care atinge mărimea de trei metri , cu botul alungit , prevăzut cu numeroși dinți conici , și care trăiește în grupuri compacte în toate mările ; porc - de ... ... deápăn , vb . I . Tranz . 1. A înfășura firele textile dintr - un scul pe un mosor , pe o țeavă etc . sau de pe un fus Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||