|
|
||
Vezi și:UMBRAR,
BĂTAIE,
CANICULĂ,
CEFAR,
CUPTOR,
FEBRĂ,
FIERBINȚEALĂ,
NĂDUȘEALĂ,
NĂDUF,
PÂRJOL
... Mai multe din DEX...
ARȘIȚĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ÁRȘIȚĂ, arșițe, s.f. 1. Căldură mare și dogoritoare a soarelui; dogoare, zăduf, caniculă. 2. (Pop.; adesea fig.) Senzație de căldură (și de sete) pe care o are omul bolnav; p.gener. febră, temperatură. [Acc. și: arșíță] - Lat. [calor] *arsicia "care arde".Sursa : DEX '98 ÁRȘIȚĂ s. v. călduri, febră, fierbințeală, friguri, temperatură.Sursa : sinonime ÁRȘIȚĂ s. 1. v. caniculă. 2. v. dogoare.Sursa : sinonime árșiță s. f., g.-d. art. árșiței; pl. árșițeSursa : ortografic ÁRȘIȚ//Ă \~e f. 1) Căldură puternică specifică zilelor de vară; caniculă. 2) pop. Temperatură ridicată la un bolnav; febră. [G.-D. arșiței] /<lat. arsiciaSursa : NODEX arșíță (-țe), s.f.- 1. Zăduf, căldură mare, dogoare. - 2. Coastă a unui munte expusă la soare, sau de pe care s-au ars copacii pentru a face teren de pășune. - 3. Țînțar (Culex annulatus). Lat. *arsicia, de la ard?re (Pușcariu 129; Candrea-Dens., 80; DAR); cf. it. arsicciare "a usca la soare", arsiccio "loc ars, arsură". Cf. arde.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ARȘIȚĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 77 pentru ARȘIȚĂ. Ștefan Octavian Iosif - Apa morților Ştefan Octavian Iosif - Apa morţilor Apa morților de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește Lăsat de-ai săi pieirii, pe căi necunoscute ?... Părăgini fără țermuri se-ntind pustii și mute, Și-adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. El s-a răznit din ceată, și-a alergat spre ele Ca să-și potoale setea ce-i mistuia [1] plămînii. Zadarnic stăruiră în preajma [2] lui bătrînii : N-a vrut să țină samă de vorba-le-nțeleaptă Că nu-i decît părere, și moarte-n zări l-așteaptă... Tîrziu își vede-acuma nebuna rătăcire : Puterea nu-l mai iartă s-ajungă pe tovarăși Și n-o să mai se-ntoarcă pe veci de veci în țară-și : Văzduhurile-albastru surîd nepăsătoare, Jucînd voios dasupra drumețului ce moare... Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește ! Dorind să cucerească mirajul tău, Apollo, Cîți visători nu fură ademeniți departe De blestemata apă a morților, și-acolo Ca el căzură pradă iluziei deșarte !... ↑ În Poezii (1908), eroare de tipar : mîntuia în loc de mistuia . ↑ Ibid. , prejma în loc de Ștefan Octavian Iosif - Bețivul solitar Ştefan Octavian Iosif - Beţivul solitar Bețivul solitar de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel 1 mai Lipsit de viața binefăcătoare A aerului sănătos de țară, Visând într-o tavernă solitară Eu stau cu lăutarul și beau soare! Căci orice bob de strugur e-o-nchisoare, În care fierbe chestia agrară, Și-n orice sticlă arșița solară A-nchis puteri în veci renăscătoare. Eu dezrobesc un șir de raze moarte... Așa sunt eu ! Sus ridicați dar teascul! Lăsați-mă stăpân pe tot fantascul ... Stimez capacitățile deșarte... Cioroiule, mai cântă-mi un adagiu! Așa ... și dupa mine – Ștefan Octavian Iosif - Un vis, 2 Ştefan Octavian Iosif - Un vis, 2 Un vis de Mihail Lermontov Traducere de Ștefan Octavian Iosif . Publicată în Foaie interesantă , 6 iulie 1897 După Lermontov La Daghestan, în valea cea pustie, Rănit la piept, zăceam în nemișcare: Bătea în flăcări rana încă vie, Și sîngele zbucnea în picuri rare... Zăceam însetoșat; nesimțitoare Stau stîncile pleșuve-n jurul meu, Și scînteia în arșița de soare Nisipul galben. Eu dormeam mereu... Visam că-n țara mea e sărbătoare, Vedeam saloane strălucite, pline De musafiri voioși; și, zîmbitoare, Femei frumoase se gîndeau la mine... Doar una sta-ntr-un colț uitat de lume, Părea că nici nu vrea s-o ia în seamă; N-o atrăgeau pe ea nici danț, nici glume, Ea urmărea un vis cu multă teamă: Departe-n vale un rănit zărea Și-i cunoștea atît de bine chipul ! În agonie rana tresărea Și-un val de sînge înroșea Alexandru Vlahuţă - În iuliu În iuliu de Alexandru Vlahuță Publicată în Vieața , an II, nr. 5, 12 martie 1895 Orașul doarme-n miezul zilei, Mocnit, subt arșița de vară; Pustii sunt străzile și mute — Un cimitir într-o Sahară. Iar noi, pîndind mișcarea vremii Pe călendarul din părete, Cătăm la zilele de vară Cum trec de goale și încete, Și-n aerul închis, fierbinte, Ce-l vezi cum tremură în soare, Tînjim de dorul altor locuri, Ca niște păseri călătoare. Ce mîndru-i satu-n care doarme Copilăria mea-ngropată... Mi s-ar părea un vis, iubit-o, Cu tine să-l mai văd o dată. Haidem, cîmpiile ne-așteaptă Cu flori și cu covoare-ntinse; Sub straja dealurilor nalte Dorm șesuri leneșe și linse Ca netezișul unei ape, Și lanuri lungi de grîne coapte Sclipesc ca aurul în soare. Domnește-o liniște de noapte Peste-ntunericul de codru: Copacii somnoroși ne cheamă, S-acopere iubirea noastră Sub parfumata lor maramă. Acolo-s visuri fericite, Răcoare și singurătate: Culcați sub strășini largi de ramuri, În adîncimi întunecate, Vom asculta orga pădurii — Foșnitul frunzelor în vînt; Viața, gîndurile noastre Ni s-or părea un basmu Constantin Alexandru Rosetti - Revederea Constantin Alexandru Rosetti - Revederea Revederea de Constantin Alexandru Rosetti (la doamna D.S.) Te mai văzui o dată, prietină iubită, Te revăzui și viața acuma o iubesc! Tu azi mi-ai arătat-o cu flori împodobită: De-ar fi ca azi și mâine, aș vrea să mai trăiesc! ..................................... Mai ții acum tu minte, câți ani de-atunci trecură, De când noi în grădină la tata ne jucam? Căci fruntea-mi viscolită nu poate da măsură Cât e de când de ruje cunună îți făceam! Ce de dureri d-atuncea pe noi nu năvăliră, Ce de ființe drage pământul ne-a-nghițit! Ce de doriri plăcute, ce de nădejdi pieriră Ce lume de fantome, o cer! ne-a ocolit! De-am fi bătrâni ca timpul, eu nu crez că se poate Mai mult decât atâtea ruine să călcăm, Și nu crez cum că crime, vânzări, prădări și moarte Mai mari pot fi în lume decât în care stăm! Moneda și femeia pe oameni cârmuiește, Săracul și cinstitul e-n veci gonit de ei; Și muma-și vinde fiii când preț mai bun găsește Și fiii-și vând chiar țara, părinți și Dumnezei! Virtutea stă în aur și ... Constantin Stamati-Ciurea - Către N. Rădulescu-Niger ... ele trecură generații multe cu sumețe cuceriri, care la urmă se prefăcură în nisip, atunci când acele zidiri uriașe stau și vor sta neclintite sub arșiță și vijelii, în preajma urgiilor elementelor tulburate. Și ce ar fi dacă sculptorii moderni ar începe a le împodobi cu ornaÂmente și ... Dimitrie Anghel - În expoziția lui Verona Dimitrie Anghel - În expoziţia lui Verona În expoziția lui Verona de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul VI. 47. 18 nov. 1907, p. 961—963. Nu țin să precizez o formulă de artă. Sînt destui critici savanți cari, din două linii și trei culori, vor zidi un sistem, vor înjgheba o problemă, opunînd asemănări sau stabilind comparații. Da, sînt destui cari se vor tăvăli prin cobalt sau indigo, etalîndu-se pe paleta bietului pictor, ca, în sfîrșit, să-și afirme personalitatea lor multiplă de oameni cari au colindat toate muzeele și pinacotecile din lume și, prin urmare, pot decreta. Ceea ce vreau să însemn aci sînt numai impresiile primite direct, bucuria sufletească ce mi-a dat-o o oră trăită în expoziția deschisă de curînd la Ateneu. Las la o parte pentru astăzi delicatele acuarele ale d-lui Grant, care expune alături, și trec în sala unde domnește Verona. Pe vremea asta tristă și ploioasă, în care negurile stăpînesc și toate s-arată sub formă de pată și umbră, este o adevărată mulțumire să te izolezi în lumea asta minunată de culori. Aci Moldova noastră toată se dezvăluiește ochiului, și amintirile obscure păstrate de demult se redeșteaptă și ... Dimitrie Anghel - Țiganii (Anghel) ... întins și galben, cei ce nu cunosc alt coperămînt decît clopotul de azur al cerului își opriră mersul și poposiră pe marginea Elanului secătuit de arșiță. Un scurt moment de repaos, o haltă în infinit, o clipă de înstăpînire a marelui pămînt pentru a purcede aiurea, unde ... Dimitrie Anghel - Bețivul solitar Dimitrie Anghel - Beţivul solitar Bețivul solitar de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel 1 mai Lipsit de viața binefăcătoare A aerului sănătos de țară, Visând într-o tavernă solitară Eu stau cu lăutarul și beau soare! Căci orice bob de strugur e-o-nchisoare, În care fierbe chestia agrară, Și-n orice sticlă arșița solară A-nchis puteri în veci renăscătoare. Eu dezrobesc un șir de raze moarte... Așa sunt eu ! Sus ridicați dar teascul! Lăsați-mă stăpân pe tot fantascul ... Stimez capacitățile deșarte... Cioroiule, mai cântă-mi un adagiu! Așa ... și dupa mine – Dimitrie Anghel - Puteri ascunse Dimitrie Anghel - Puteri ascunse Puteri ascunse de Dimitrie Anghel Publicată în Românul , [Arad], I, 1, [14] ian. 1911, p. 1—2. Ce lucru fragil e o femeie ! Cea mai mică oboseală îi înclină fruntea, cel mai ascuns fior îi zugrăvește cearcăne viorii sub ochi, o veste bună sau rea e de ajuns ca să-i ofilească rozele din obraji și să-i facă mînele palide. Și totuși, ce putere de rezistență au ele, cînd viața lor urmează o stea ce le arată calea. De cîte nebunii nu sînt în stare cînd iubesc, ce jertfe n-ar face pentru o ființă scumpă. Legănări de valuri au în mersul lor și mlădieri de creangă înflorită. Dar aceste nu-s decît o părere, o cochetărie poale, căci cînd bate furtuna, asemenea valului, ele undoiază ca să se ridice, deopotrivă ramului se înmlădiază ca să nu se frîngă. Liniștitul val ce cîntă cît e cerul senin talaz se preface în mînie, și vai de cel ce se joacă cu astfel de talazuri ; înflorita creangă ce presară flori cînd o mîngîie zefirul arc se poate preface sub încordarea durerii. Un singur cuvînt o rănește și o face potrivnică, o lacrimă numai și e de ... Dimitrie Anghel - Stejarul și vîscul Dimitrie Anghel - Stejarul şi vîscul Stejarul și vîscul de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 9 aprilie 1906 Unui critic Pusese ani de zile să crească nalt stejarul... Rotundă umbră scrie acum sub el umbrarul, Dar dînsul singur știe în lumea lui umilă, Ca un poet ce-adună visînd filă cu filă, Comoara lui de visuri, cît timp a fost să-ndure Mîhnitul întuneric ce doarme în pădure Păn' să-și înalțe fruntea, și-n nopțile cu lună, Să-și potrivească-n creștet frumoasa lui cunună. El singur și-amintește acum duios și cîntă, Căci azi se simte tare, și nu-l mai înspăimîntă, Cumplitele furtune ce-odat' îl cercetară, Senin își pleacă fruntea sub arșița de vară, Lung răbdător stă-n fața suflărilor de ghiață, Căci îndărăt se simte bogat de-o-ntreagă viață De visuri și revolte, de lacrimi și-augurii, Cu care să trezească tăcerile pădurii. Duios își amintește, și crengile lui toate, Asemeni unei harpe cu strune fermecate: Cu viers de păsărele, cu lacrime de ploaie, Cu taina ce și-o spune mereu foaie cu foaie. La cele patru vînturi ce plîng din boltă-n boltă Sonor pornesc să cìnte, cînd imnuri de ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARȘIȚĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru ARȘIȚĂ. UMBRÁR , umbrare , s . n . Adăpost împotriva arșiței soarelui oferit într - un loc deschis de crengile și de frunzele unui arbore sau ale mai multor arbori ; p . gener . orice adăpost ( special amenajat ) împotriva arșiței . - Umbră + suf . - ... determină sensul cuvântului ) a ) Suflare a vântului ; adiere . b ) Cădere a ploii , a grindinii etc . c ) Dogoreală , arșiță . d ) Lumină . 6. ( Reg . ) Lătrat ( scurt și ritmic ) al câinilor . 7. Boiște . III. 1. ( Sport ) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea ... ... 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu soarele ( 22 iulie - 23 august ) . 2. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară ; arșiță CEFÁR , cefare , s . n . 1. Partea superioară a jugului , de forma unei bare de lemn cu două curburi , care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune . 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu , pentru a apăra ceafa de arșița soarelui ; curea care se prinde la ceafă . - Ceafă + suf . - ... pereți metalici căptușiți cu material refractar în vederea supunerii unui material la tratamente termice , de topire sau la alte operații tehnologice . 3. Fig . Căldură mare ; arșiță ... FÉBRĂ s . f . 1. Temperatură ridicată a corpului , care constituie reacția organismului la un agent infecțios , toxic etc . ; temperatură , căldură , arșiță ... FIERBINȚEÁLĂ , fierbințeli , s . f . 1. Temperatură ridicată ( a aerului ) , căldură dogoritoare ( răspândită de razele soarelui , de aerul înfierbântat etc . ) ; arșiță ... s . f . 1. Faptul de a năduși ( 1 ) nădușire ; ( concr . ) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare ; sudoare , transpirație . 2. ( Pop . ) Căldură mare , înăbușitoare ; arșiță ... nădufuri , s . n . ( Pop . ) 1. Senzație de greutate în respirație , care constituie simptomul mai multor boli ; sufocare , înecăciune ; spec . astmă . 2. Căldură mare , înăbușitoare ; caniculă , arșiță ... PÂRJÓL , pârjoluri , s . n . 1. Foc mare și iute ; incendiu violent și mistuitor . 2. Căldură mare și înăbușitoare ; arșiță Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||