|
|
||
Vezi și:ARMĂSĂRAȘ,
ARMĂSĂRUȘ,
BARDOU,
CAL,
CURSIER,
HARMĂSAR,
JUGAN,
MONTĂ
... Mai multe din DEX...
ARMĂSAR - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ARMĂSÁR, armăsari, s.m. Cal mascul necastrat; p. ext. cal falnic, mândru, iute. [Var.: (reg.) harmăsár s.m.] - Lat. [equus] admissarius.Sursa : DEX '98 ARMĂSÁR s. (Transilv. și Ban.) armig. (Un \~ pursânge.)Sursa : sinonime armăsár s. m., pl. armăsáriSursa : ortografic ARMĂSÁR \~i m. Cal mascul necastrat. /<lat. admissariusSursa : NODEX armăsár (-ri), s.m. - Cal mascul necastrat. Lat. armess?rius, de la [equus] admiss?rius, cu același sens (Schuchardt, Vokal., I, 141; Pușcariu 126; Candrea-Dens., 93; REW 177; DAR; Phillipide, II, 631); cf. alb. harmëuar, sard. ammesardzu (Wagner 108). Forma armess?rius, atestată, pare inexplicabilă la Candrea-Dens., dar apare explicată în DAR. În plus, pentru trecerea lui ad- la ar- înaiante de labială, cf. A. Ernoult, Mél. Soc. Ling., XIV (1907-8), p. 473-5. Este de asemenea posibil să fi intervenit în acest caz analogia cu gr. ????? "atelaj, tracțiune de cai". REW 177 presupune că din alb. a intrat în rom. o formă harmașar (cu ș), care pare a se datora unei greșeli (cf. Graur, BL, V, 86). - Din rom. provine rut. harmasar (Miklosich, Wander., 16; Candrea, Elemente, 404).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ARMĂSARRezultatele 1 - 10 din aproximativ 67 pentru ARMĂSAR. Alphonse de Lamartine - Războiul Alphonse de Lamartine - Războiul Războiul de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1829 De ce sunete viteje urechea-mi e speriată? Glasul trâmbiței răsună, cai ninchează sforăind; Coarda-n sânge înmuiată, Ca sabia-ncrucișată, Sună pavăza lovind. Semnul de război se dete, aerul e-nzgomotat Armele! și eho iară armele! mai depărtat. Pe câmpie răspândite scadroanele tropăiesc, Decât crivățul mai iute din tot locul năvălesc; Și ca două aripi negre deodată se întind Din coastele cele dese de legiuni șiruind. Ne-nduplecat armăsarul, strâns în frâu, locul lovind, Pe-ndoitele-i genunche se oprește sforăind. Trăsnetul încă tot doarme, și-n câmpul cel mărmurit O prea jalnică tăcere cu groaza s-a răspândit. Nu s-aude decât marșul atâtor mii de soldați Alergând naintea morții căreia sunt închinați, A carelor uruire, armăsarii ninchezând, Poruncile-adăugite și aerul răsunând, Sau vântul care izbește în steaguri ce fâlfâiesc Și-n taberele vrăjmașe înotând se îndoiesc; Și când seamănă, umflate de biruință, c-ar sta Gata înaintea slavei singure de a zbura. Când ostenite-ncetează, se lasă pe lemn în jos Ca s-acopere vitejii cu-al lor văl întristăcios. În fruntea-amânduror taberi ... Ion Heliade Rădulescu - Războiul Ion Heliade Rădulescu - Războiul Războiul de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1829 De ce sunete viteje urechea-mi e speriată? Glasul trâmbiței răsună, cai ninchează sforăind; Coarda-n sânge înmuiată, Ca sabia-ncrucișată, Sună pavăza lovind. Semnul de război se dete, aerul e-nzgomotat Armele! și eho iară armele! mai depărtat. Pe câmpie răspândite scadroanele tropăiesc, Decât crivățul mai iute din tot locul năvălesc; Și ca două aripi negre deodată se întind Din coastele cele dese de legiuni șiruind. Ne-nduplecat armăsarul, strâns în frâu, locul lovind, Pe-ndoitele-i genunche se oprește sforăind. Trăsnetul încă tot doarme, și-n câmpul cel mărmurit O prea jalnică tăcere cu groaza s-a răspândit. Nu s-aude decât marșul atâtor mii de soldați Alergând naintea morții căreia sunt închinați, A carelor uruire, armăsarii ninchezând, Poruncile-adăugite și aerul răsunând, Sau vântul care izbește în steaguri ce fâlfâiesc Și-n taberele vrăjmașe înotând se îndoiesc; Și când seamănă, umflate de biruință, c-ar sta Gata înaintea slavei singure de a zbura. Când ostenite-ncetează, se lasă pe lemn în jos Ca s-acopere vitejii cu-al lor văl întristăcios. În fruntea-amânduror taberi ... Vasile Alecsandri - Oprişanul I Colo-n țara muntenească, Țară dulce, românească, Ca și cea moldovenească, În oraș, la București Sunt curți nalte și domnești, Iar în curți o sală mare Unde șede la prânzare Mihnea-vodă cel cruntat De boieri înconjurat. ,,Boieri mari, boieri de rând! (Zice domnul închinând) Toți mâncați, cu toții beți Și cu bine petreceți; Numai unul poftă n-are De băut și de mâncare, Cantar Slutul, armaș mare! Ori bucatele nu-i plac, Ori de noi nu-i este drag!" Boierimea-ncet râdea, Iar Cantarul răspundea: ,,Alei! doamne Mihnule, Mihnule netihnule! [1] Alei! tu, stăpânul meu, Lumina-te-ar Dumnezeu! Bucatele tale-mi plac Și de oaspeți îmi e drag, Dar unde s-au pomenit, S-au văzut și auzit Două săbii într-o teacă, Doi domni în țară săracă? Măria-ta-n București, Oprișanu-n Stoienești! Ce-am văzut la Oprișanul N-am văzut nici la sultanul, Că el are-n câmp, la soare, Mii și sute de mioare... Ies în vară fătătoare; Berbeci are sute-ntregi, Cu cozile pe telegi, Și ciobani tot înarmați, Cu postavuri îmbrăcați, De nu crezi că sunt ciobani, Ci chiar neaoși căpitani. Nu mi-e ciudă de asta ... Vasile Alecsandri - Ghemiş I Frunză verde de-aluniș: Tace cucul la răriș, La răriș, la cărpeniș De frica celui Ghemiș, Că de-i mic și ghemuit, Are fața de-ngrozit, Și de-i mare cât un ghem, [1] Turcii toți de el se tem. Cât a fost vara de mare, El a mas pe la coșare Cu vânăta cea frumoasă, Iapă scurtă și vânoasă, Cu dungi negre pe spinare, Și scântei de foc în nare. Ea-i ogarcă pe sub foale, [2] Cât aleargă, nu domoale Și-i lăcustă săritoare... Unde-o vede Ghemiș moare! Într-o zi Ghemiș punea Șapte buți alăturea, Cu vânăta le sărea, Pe vânăta o spetea! Iar Ghemiș ca un nebun O lega de un alun Și trei zile o plângea, Nici că se mai mângâia! Apoi, mări, se-ndrăcea, Colea-n vale se ducea, O falangă-n drum scotea, [3] Pe drumeți pe toți bătea Ca să-i spuie de știa Dacă-n lume cunoștea Alt fugar ca vânăta, Să-i se dreagă inima. Când la urma tuturor, Iat-un biet de cerșetor. [4] În spinare cu desag Și în mână c-un toiag. Iar Ghemiș cum îl vedea, ... Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel ... de închinare?" [3] ,,Doamne, pun mâna la piept Și mă jur să-ți spun cu drept. Pân-a nu-ajunge plugar Aveam falnic armăsar Și o ghioagă nestrujită Cu piroane țintuită, Care când o învârteam Proașcă prin dușmani făceam, Câte opt pe loc turteam! Alelei! pe când eram Om ... Petre Ispirescu - Ileana Simziana Petre Ispirescu - Ileana Simziana Ileana Simziana de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani. La marginea împărăției lui mai era un alt împărat carele, cât a fost tânăr, nu se lăsase să-l bată; când cădea câte un pârjol asupra țărei sale, el se făcea luntre și punte și-și scăpa țara de nevoie; iară după ce-ajunse la bătrânețe, se supusese și el împăratului celui mare și tare, fiindcă n-avea încotro. El nu știa cum să facă, cum să dreagă, ca să împlinească voia acelui împărat de a-i trimite pe unul din fiii săi, ca să-i slujească: fiindcă n-avea băieți, ci numai trei fete. Dintr-aceasta el sta pe gânduri. Grija lui cea mare era ca să nu crează acel împărat că el este zacaș și ... Nicolae Filimon - Roman Năzdrăvan Nicolae Filimon - Roman Năzdrăvan Roman Năzdrăvan de Nicolae Filimon A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti; cînd să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci și nouă oca de fier, și tot da cu spatele de cer; linguriță scurtă pe gura cui n-ascultă. A fost odată trei frați olteni, dintre care unul era năzdrăvan [1] . Într-o zi își ascuțiră coasele și plecară pe o cîmpie. După ce merseră și iar merseră, dederă peste o livede de fîn mare. Ei se opriră în loc și o priviră; dar fratele cel mai mare zise: — Știți voi una, mă? — Știm, daca ne vei spune, răspunseră ceilalți doi frați. — Ai, mă, să ne-ncercăm coasele pîn ăst fîn verde. — Bine zici tu, mă, răspunse cel d-al doilea frate, și îndată începură amîndoi să cosească la fîn; dar n-apucară să sfîrșească vorba bine și zăriră pe zmeul Stan Ghindă barbaiop, călare p-o jumătate de iepure șchiop. Atunci lor, de frică, le căzură coasele din mînă, dar Roman Năzdrăvan le zise: — Nu vă temeți, măre, lăsați pă mine, că-i viu eu de hac. Zmeul ... Ştefan Octavian Iosif - Goana Goana de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Pornește-n zvon de zurgălăi Vuind caleasca boierească, Dănciugii goi s-alungă droaie, Boierul strigă din calească : — Hei! cine vrea această pungă ? Voinicul ăla s-o ajungă ! O goană de ogari nebună, Toți se răped, că toți o vor. Dînd chiot, surugiul mînă, Clăbuci fac armăsarii-n zbor ; Și urlă haita țigănească Prin nori de praf, după calească. S-apuce-ntîi toți vor o dată, Se zbuciumă, se îmbrîncesc ; Se-ncinge-o luptă desperată, Și cad, și se rostogolesc : Naintea lor caleasca zboară... Ei sar ; s-aștern pe goană iară... Tîrziu, sătui de alergare, S-abat pierzînd orice speranță... Caleasca după deal dispare. Departe flutură o treanță... E unul dintre puradei, Tot se mai ține-n urma ei. Un pas mai e pîn-la calească, Dar simte că rămâne-n urmă... Ar vrea să strige, s-o oprească, Dar răsuflarea i se curmă : Un gest în sus, un vaiet stins, Și cade mort, cu brațu- ... la-ntâia adiere Corabia tresare pe-al undei sân amar Și pânzele se umflă ș-o-mpinge cu putere, Jucând-o în buiestru ca falnic armăsar; Tot astfel inspirarea deodată se ridică, Și aripi nevăzute îl schimbă-n semizeu, Se-ntinde pe hârtie a versului panglică, Iar sufletul în ... Alexandru Macedonski - Stepa Stepa de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII I În zadar, asupritoare, omenirea-naintează, Stepa largă e și astăzi un domen necucerit; N-o despintecă nici pluguri, nici orașe n-o brăzdează. Pe sub iarba mătăsoasă, cu talaz nețărmurit, Se revarsă, fără margini, printre locuri mlăștinoase, Și de ceruri se izbește alergând spre răsărit. În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase, O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. II Și sub aripa ciudată ce mi-o simt trecând pe frunte, Mă revăd băiatul tânăr cu superbe-nsuflețiri, Blond copil, care cutează preursirile să-nfrunte. Liberat de-orășenismul subțiatelor simțiri, Diezată nu mai țipă nici o voce pătimașă, Stepa, stepa se îmbracă cu solare răzlățiri. Verdea papură vuiește pe câmpia uriașă Flori albastre și flori roșii, libelulă și țânțar, Scânteiază ca-ntr-un cântec de idilă drăgălașă, Și întinderea sclipește, și sunt singurul ei țar. III Părul meu aprins de soare este tot o scânteiere... Caldul sânge prin artere năvălește, întețit... Pentru calul strâns în pulpe sunt sălbatică durere. ... Alexandru Macedonski - Vânt de stepe ... cât pot cuprinde cu vederea... Îmi crește păru-n stufuri negre și-n ochi îmi fulgeră plăcerea, Sunt june, sunt puternic, liber, — încalec repede-armăsar, Apun ici-colo ca nălucă și dincolo din nou răsar... Jiletca mea e de mătase cu fir de aur ceaprezată, Cămașă am cu mâneci roșii ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru ARMĂSARRezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru ARMĂSAR. 1 Imparati Capitol 4 1 Imparati 3 1 Imparati Capitol 4 1 Împăratul Solomon era împărat peste tot Israelul. 2 Iată căpeteniile pe cari le avea în slujba lui: Azaria, fiul preotului Țadoc, 3 Elihoref și Ahia, fiii lui Șișa, erau logofeți; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor; 4 Benala, fiul lui Iehoiada, era peste oștire; Țadoc și Abiatar erau preoți. 5 Azaria, fiul lui Natan, era mai mare peste îngrijitori. Zabud, fiul lui Natan era slujbaș de stat, cirac al împăratului; 6 Ahișar era mai mare peste casa împăratului; și Adoniram, fiul lui Abda, era mai mare peste dări. 7 Solomon avea doisprezece îngrijitori peste tot Israelul. Ei îngrijeau de hrana împăratului și a casei lui, fiecare timp de o lună din an. 8 Iată-le numele: Fiul lui Hur, în muntele lui Efraim. 9 Fiul lui Decher, la Macaț, la Saalbim, la Bet-Șemeș, la Elon și la Bet-Hanan. 10 Fiul lui Hesed, la Arubot; el avea Soco și toată țara Hefer. 11 Fiul lui Abinadab avea tot ținutul Dorului. Tafat, fata lui Solomon, era nevasta lui. 12 Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac și Meghido, și tot Bet-Șeanul de lîngă Țartan subt ... Ieremia Capitol 50 Ieremia 49 Ieremia Capitol 50 1 ,,Iată cuvîntul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra țării Haldeilor, prin proorocul Ieremia: 2 ,Dați de știre printre neamuri, dați de veste și înălțați un steag! Vestiți, n`ascundeți nimic! Spuneți: ,Babilonul este luat! Bel este acoperit de rușine, Merodac este zdrobit! Idolii lui sînt acoperiți de rușine, idolii lui sînt sfărîmați! 3 Căci împotriva lui se suie un neam dela mează-noapte, care -i va preface țara într`o pustie, și nu va mai fi locuită: atît oamenii cît și dobitoacele fug și se duc.`` 4 ,,În zilele acelea, în vremile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel și copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plîngînd și vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor. 5 Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre el, și vor zice: ,Veniți să ne alipim de Domnul, printr`un legămînt vecinic care să nu fie uitat niciodată!`` 6 ,,Poporul Meu era o turmă de oi pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munții; treceau de pe munți pe dealuri, uitîndu-și staulul. 7 Toți cei ce -i găseau îi mîncau, și vrăjmașii lor ziceau: ,Noi nu sîntem vinovați, ... Ezechiel Capitol 23 Ezechiel 22 Ezechiel Capitol 23 1 Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel: 2 ,,Fiul omului, erau două femei, fiice ale aceleiași mame. 3 Ele au curvit în Egipt, au curvit în tinereța lor; acolo le-au fost strîns țîțele, acolo le -a fost atîns sînul fecioresc. 4 Cea mai mare se chema Ohola, și sora ei Oholiba. Erau ale Mele, și au născut fii și fiice.`` Ohola este Samaria; Oholiba este Ierusalimul. 5 Ohola nu Mi -a fost credincioasă; s`a aprins de dragoste pentru ibovnicii ei, după Asirieni, vecinii ei, 6 îmbrăcați cu ștofe văpsite în albastru, dregători și căpetenii, toți tineri și plăcuți, călăreți călări pe cai. 7 Ea a curvit cu ei, cu toată fruntea copiilor Asiriei; s`a spurcat cu toți aceia pentru cari umbla nebună, s`a spurcat cu toți idolii lor. 8 Nu s`a lăsat nici de curviile ei din Egipt, căci aceștia se culcaseră cu ea din tinereța ei, îi atinseseră sînul fecioresc, și își vărsaseră curviile peste ea. 9 De aceea, am dat -o în mînile ibovnicilor ei, în mînile copiilor ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMĂSARRezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru ARMĂSAR. ... ARMĂSĂRÁȘ , armăsărași , s . m . Diminutiv al lui armăsar ; armăsăruș . - Armăsar ... ARMĂSĂRÚȘ , armăsăruși , s . m . Armăsăraș . - Armăsar ... BARDÓU s . m . Hibrid obținut prin încrucișarea dintre armăsar ... CAL , cai , s . m . 1. Animal domestic erbivor , cu copita nedespicată , folosit la călărie și la tracțiune ( Equus caballus ) ; p . restr . armăsar castrat . Calul de dar nu se caută la dinți ( sau în gură ) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt , fără să se mai ... ... CURSIÉR , cursieri , s . m . ( Franțuzism ) Armăsar ... HARMĂSÁR , harmăsari , s . m . ( Reg . ) V. armăsar ... JUGÁN , jugani , s . m . ( Reg . ) Armăsar MÓNTĂ , monte , s . f . 1. Împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducției ; montare ^2 . 2. Herghelie de armăsari pentru |
||