|
|
||
|
Cuvântul BETEALA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: BETEALĂ Vezi și:PARURĂ, PETEALĂ ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului BETEALA: BETEALĂ.
BETEALA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. BETEÁLĂ s.f. 1. (Adesea fig.) Fir lung de metal auriu sau argintiu. ** Spec. Podoabă făcută din asemenea fire (pentru mirese). [Var.: peteală s.f.] 2. (Bot.) Orzoaică-de-baltă (Vallisneria spiralis). [Var.: peteálă s.f.] - Din ngr. petálion.Sursa : DEX '98 BETEÁLĂ s. (reg.) tel. (\~ miresei).Sursa : sinonime beteálă s. f., g.-d. art. betéliiSursa : ortografic BETEÁLĂ f. Mănunchi de fire metalice lungi, lucioase (argintii sau aurii), cu care se împodobesc miresele. [G.-D. betelii; Sil. -tea-lă] /Sursa : NODEX beteálă (-éli), s.f. - 1. Podoabă din fire de metal auriu (arareori argintiu) pe care miresele și-o pun în cap. - 2. Mătase de porumb. Var. peteală, betea. Ngr. ???????? "foiță de aur", de unde lat. med. petalum "lamina aurea in capite Romani pontificis" (Du Cange); probabil încă un detaliu faptul că costumul tipic al țăranului român imită moda imperială bizantină. După Cihac, II, 685 și Candrea, din gr. ???????, ngr. ?????? "foaie, petală". Totuși, chiar Cihac derivă peteală din sl. petalja "nod", ca și cum ar fi un cuvînt diferit. Var. este un sing. refăcut, cf. Byck-Graur 29.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru BETEALARezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentru BETEALA. Dimitrie Anghel - Rochia bunicei ... în sicriul ei, pentru moarte păstrată, pentru ultima găteală care avea să meargă albă în întunerec, pentru ultimul somn care avea să resfire aur pe beteală subt negrul portal la pragul căruia străjuiește un înger cu torța întoarsă spre pămînt. Ca o rochie de păpușă părea acum pentru trupul ei, ca ... să te gătească alții. Rîdeau fetele și nepoatele, căci anii mulți trecuseră acuma, rîdeau cerîndu-i care frumosul văl de promoroacă, care lunga pleată de beteală, care însăși frumoasa rochie ce-o îmbrăcase ca mireasă, știind că nu mai are la ce să-i slujească, așa îngustă și mică cum era ... cu rochia aceasta, albă ca un torent spumegat, să-i prindă nepoatele în creștet vălul de promoroacă deasupra căruia trebuia să șerpuiască strălucitorul șivoi de beteală. În rigide și severe falduri, gîndea ea să-i cadă din nou pînă la piciorușele mici cutele virginalei ei rochii, deschis deasupra sînilor de-abia ... o doară în sipetul vechi. Albă ca o spumă, ofilită de vreme, dormea străvechea rochie de fată, ca o pleată de aur strălucea șivoiul de beteală, ca o țesătură căzută din mîini obosite păta întunerecul din sipet subțirele văl de promoroacă, și toate — ca în clipa aceea fericită cînd nevrîstnica ... ... a dăruit cu o frumuseță trecătoare, neștiind că ele nu-s decît niște umbre vane ce joacă dinaintea unui foc... Și focul arde. Fluturul de beteală și de jar își întinde aripele, rumenește mai întii zarea, luminează umbrele cele mai apropiate ce dormitează așternute în preajma lui, își tremură apoi fantasticile ... în zborul ei nebun într-o oglindă de apă, să crești în volbură spre cer, despletindu-ți din creștet, ca o mireasă, fulgerătoarea cascadă de beteală, să alergi de-a lungul cerului întunecat, aprinzînd pretutindeni constelații orbitoare, să recazi subt formă de trăsnet din înălțimi pe capul atîtor stupizi ... Ștefan Octavian Iosif - Către lună ... un nour încet Ca prin tăcute palate, Tristă și pală, ca Lady Macbeth, Ganguri întunecate. Tu, care tremuri pe trestii și-arunci Firele lungi de beteală Și rătăcești prin văi și pe lunci Tristă și alb-ideală. Tu, ce fecioarele mi le-ncununi Cu diademe de rază Și te-adâncești printre ... Ștefan Octavian Iosif - Pe nouri luna strălucește... ... Octavian Iosif Publicată prima oară în Convorbiri literare , 15 iulie 1900 Pe nouri luna strălucește, O uriașă portocală, Aruncă peste marea sură Dungi sclipitoare de beteală. Pe maluri rătăcesc și-s singur, Se sparg la maluri albe valuri, Și parcă șoapte dulci mă cheamă Din valuri ce se sparg la maluri ... Alexandru Macedonski - Formele ... concubinagiu este-ndată proclamat. Trebuia în fața lumii să târăști acea ființă, Coram populo , iubirea să-i aduci la cunoștință, Și cu fruntea înclinată sub beteală, s-o expui La surâse cu-nțelesuri și la poftele oricui! Trebuia la ofițerul situației civile S-o mai duci, ca să-și înscrie numele ... Cincinat Pavelescu - Pe un album... ... album... de Cincinat Pavelescu Domnișoarei X Gândesc și mâna mea ezită Să-mbrace-n slove de cerneală Simțirea caldă ce palpită Ca niște fire de beteală! Mi-e frică. Pagina e albă Ca și un suflet de fecioară: Sub farmecul acestei spaime Ce fericire mă-nfioară! Tot astfel, când o roză ... ... Și trîntorii amanți de soare beți Simțind imperioasa ei chemare, Tresar prelung din somnolența lor. Din urdiniș zburînd ea scrie-o dungă, Un fulger de beteală în senin, Și cetele de miri cu freamăt vin, Și-n urma ei se-nșiră și s-alungă, Dar ea se-nalță-n slavă tot ... ... ce-nsamnă. Brîndușele-nfloresc de-a pururi și poate soarele de toamnă S-o-nduioșa ca să-ți arunce pe frunte mîndra lui beteală George Topîrceanu - L. Rebreanu: Golanii ... dânsulâ€� (de ce nu „elâ€�?), „să se hoalbeâ€�, „se răpștiâ€�, „lanurile gălbejite de soareâ€� (de ce nu „îngălbeniteâ€�?), „o beteală de aur aprins se bălăbănea sub albastrul lăptos al ceruluiâ€�, toate astea sunt expresii care-i strică pagini întregi de descrieri sugestive și multe imagini ... Heinrich Heine - Pe nouri luna strălucește... ... Octavian Iosif Publicată prima oară în Convorbiri literare , 15 iulie 1900 Pe nouri luna strălucește, O uriașă portocală, Aruncă peste marea sură Dungi sclipitoare de beteală. Pe maluri rătăcesc și-s singur, Se sparg la maluri albe valuri, Și parcă șoapte dulci mă cheamă Din valuri ce se sparg la maluri ... Ion Heliade Rădulescu - Portretul (Heliade) Ion Heliade Rădulescu - Portretul (Heliade) Portretul de Ion Heliade Rădulescu Era poet în suflet, era artistul june, Și creator penelu-i; în contemplarea sa Trăsurile-ți divine, în marea-i pasiune Voind să le imite, un angel copia. Și a făcut un angel în toată-a lui candoare, O vergine cerească femeia-serafim, Și-a pus umana artă și zelul și ardoare Să reproducă fapta Artistului sublim. Ci unde e scânteia din blânda-ți căutare? Și unde e seninul din ochii-ți cerulii, Și sufletul acela din oricare mișcare, Și fruntea-ți elocventă, ș-acele culori vii? Ci unde-e copilina vorbire inspirată, Acele fierbinți unde ce-nsuflă al tău sân, Exoticu-alabastru, rujoarea colorată De rumenul serafic pictorului străin? Cel ochi îl vezi că tace; al tău vorbește, luce: În el eu văz și suflet, și cuget, ș-al tău dor, E magică oglindă din care restrăluce Acel de inimi fulger, acel divin amor. Acele buze rumeni sunt bine imitate; Ci nu văz eu viața din buzele-ți de foc, Al lor diafan rumen acolo nu străbate, Nu-ngheață, nu-ncălzește acel feeric joc. Marie, fii tu muza ce rimele-mi conduce, ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BETEALARezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru BETEALA. ... PARÚRĂ , paruri , s . f . 1. Podoabă de lămâiță ( 2 ) și beteală ... PETEÁLĂ s . f . v . beteală |
||