|
||
Vezi și forma bază: BURA Vezi și:BURA, BURAT, BUREZĂ, BURARE, BURHAI, BUROAICĂ, BURATIC, BURNIȚĂ, BURNIȚA, BURNIȚEALĂ, CERNE ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului BURĂ: BURA.
BURĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. BÚRĂ s.f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică, - Cf. scr. %bura%.Sursa : DEX '98 BÚRĂ s. v. burniță.Sursa : sinonime BÚRĂ s. v. chiciură, furtună, promoroacă, vifor, vijelie.Sursa : sinonime búră s. f., g.-d. art. búreiSursa : ortografic BÚR//Ă \~i f. Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; burniță. /Sursa : NODEX búră (-ri), s.f. - 1. (Înv.) Furtună. - 2. Ceață; burniță. - 3. Chiciură. - 4. Aburi, vapori. Origine incertă. Cihac, II, 34 și Densusianu, Rom., XXX, 275, explică acest cuvînt prin sl. burja "furtună", cf. bg., rus. bura, sb. bura "vînt dinspre nord" (Berneker). S-a observat, dimpotrivă, că acest cuvînt apare în alte limbi, cf. gr. ??????, , lat. b?re?s, dalm. bura, ven. bura, toate cu sensul de "vînt dinspre nord" cat. boira, "ceață", lituan "búris" "aversă", alb. borë "zăpadă", ngr. ????? "vînt puternic" (cf. tc. bora, cu același sens). Pentru der. romanici al lat. b?re?s, cf. Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 112; REW 1219; Menéndez Pidal, RFE, 1920, p. 34; Skok, ZRPh., XLIII, 195. Simultaneitatea acestor cuvinte a făcut să se invoce existența unui vechi cuvînt balcanic, pe cînd, alți cercetători consideră că rom. trebuie să provină din lat. În stadiul actual al cercetării, orice explicație nu este decît ipotetică. Der. bura, vb. (a ploua mărunt; a bruma); burniță, s.f. (ploaie măruntă și deasă); buracă, s.f. (ceață); buratec, s.n. (burniță); burh(ăi)ală burniță, burliță, bîrnă, s.f. (burniță); burnițos, adj. (noros; acoperit); îmbura, vb. (a bura).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru BURĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentru BURĂ. Vasile Alecsandri - Domnica Astăzi bură, mâine bură, Leliță, leliță, La Domnica-n bătătură, Leliță, leliță, Ca să crească de-o răsură S-o puie la legătură; Să se primenească-n ie Și-n rochiță lilichie Să placă altor și mie. Să puie la gât mărgele Și la degete inele, Păftăluțe și cordele Numa-n flori și fluturele Ș-apoi să s-arunce-n joc Ca un trandafir de Ștefan Petică - IX (Ah, palidele umbre pe albele perdele) Ştefan Petică - IX (Ah, palidele umbre pe albele perdele) Ah, palidele umbre pe albele perdele de Ștefan Petică Ah, palidele umbre pe albele perdele: Icoane de madone uitate-n mănăstiri, Parfumuri adormite în file de psaltiri, Ce trist le port în suflet în nopți adânci și grele! Acorduri murmurate de negre pianine Atinse-ncet și dulce de mâini ce-au tresărit, Sub visul care, palid, o clipă-a răsărit, Sunt lacrimi neștiute-n tainice suspine. O mână diafană ce lunecă pe clape Trezind din somn de veacuri dulci visuri de mormânt E tot minunea veche mai sus de orice cânt, Iar ochii par o mare de-adânci și triste ape. Și lampa ce veghează! Albastra ei lumină Căzând pe frunți plecate sub caldul vis tăcut Vestește vechea pace senină din trecut Ca ruga ce se-nalță în seri de lună plină. Afară e-ntuneric. Încet mărunta bură Din cerul greu ca plumbul se cerne amorțiu Iar noaptea e ca moartea pe sufletul pustiu Și eu mă duc ‘nainte pierdut în ceața George Topîrceanu - Balada popii din Rudeni ... Plăzmuirile de fum. Somnul revărsat în fire, Gerul sfânt al Bobotezii A-nchegat argint subțire Peste faldurii zăpezii Și, legând în gheață stropii, Bura care-n aer joacă A țesut pe barba popii Fire lungi de promoroacă. Bolta sură ca cenușa, Codrii vineți — dorm adânc. Sună ... George Topîrceanu - Plouă... Plouă... de George Topîrceanu Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată soarele sărac. De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă, N-apuci a scoate nasul din cerdac, Că până la întoarcere, — te udă. Există și răstimpuri când se moaie, Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus, Și cerul câte-oleacă, spre apus, Se luminează puțintel — a ploaie. Atunci se cheamă că e timp frumos (Măcar că tot mai cade-un pic de bură), Dar fumul din ogeac se lasă-n jos, Și porcul umblă tot cu paiu-n Ion Luca Caragiale - Eros Eros de Ion Luca Caragiale E primăvară... Sus pe Atlas, între pământ și luna plină, Fug nouri străvezii la vale cernând ușor o bură fină... Un leopard adult simțește deodată-n sânu-i o văpaie! Din creștet până-n vârful coadii, în creiere și-n măruntaie, Îl furnică un neastâmpăr nesuferit și nențeles... Din nările lui dilatate, suflări adânci și grele ies; Din ochii-i injectați de sânge, îi pică lacrime fierbinți: El ghearele-și înfige-n carne, scrâșnește crunt ieșit din minți, Se zvârcolește-n salturi stranii... răcnește covârșit de chin – Îi crapă pieptul sub lucrarea nemilostivului venin... Ridică botu-n sus să soarbă răcoarea nopții cuputere Și vede-n călătorii nouri un cârd de tinere pantere. S-au dus și nourii și luna - - pe Atlas soarele e sus - Acu... bolnavul de az-noapte lâng-o panteră doarme dus. Da! da!in cauda venenum - ilustrul Darwin bine-a Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea... Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea... Peste codri sta cetatea... de Mihai Eminescu Peste codri sta cetatea Stăpânind singurătatea... Luna plină strălucea, Din nălțimea cea albastră Bătea tainic la fereastră. Și pe negrele zăbrele Sta domnița după ele, Uitându-se norilor Calea zburătorilor. Părul galben, abia creț, Peste tâmple sta răzleț Și trecând pe după tâmple Ca un val de aur împle Umerele și spinarea Și întreagă arătarea. Și e una la părinți, Cum e luna printre sfinți, Și-ntre fete tinerele Ca și luna printre stele, Și e una chiar sub soare, Cine cată-n ochi-i moare, Ochi izvoare de lumine, Cu mâni albe, lungi și fine Și cu degetele trase, Subțirele, de crăiasă, Și buzele subțirele De-mi zâmbea-ntristat cu ele. Au mai știu povestitorii Ce sunt, oare, zburătorii? Vin din rumenirea serii Și din fundul sfânt al mării, Vin din ploaia cea cu soare Și din dor de fată mare. Iară umbra norilor, Calea zburătorilor, Căci îi vede Cine-i crede, Le năzare La oricare L-a chemat din noaptea mare. De-ndrăgește vreo fată, Ca luceafăr i s-arată, Dar din nouri se repede La pământ unde o vede Și-n ... Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea Peste codri sta cetatea... de Mihai Eminescu Peste codri sta cetatea Stăpânind singurătatea... Luna plină strălucea, Din nălțimea cea albastră Bătea tainic la fereastră. Și pe negrele zăbrele Sta domnița după ele, Uitându-se norilor Calea zburătorilor. Părul galben, abia creț, Peste tâmple sta răzleț Și trecând pe după tâmple Ca un val de aur împle Umerele și spinarea Și întreagă arătarea. Și e una la părinți, Cum e luna printre sfinți, Și-ntre fete tinerele Ca și luna printre stele, Și e una chiar sub soare, Cine cată-n ochi-i moare, Ochi izvoare de lumine, Cu mâni albe, lungi și fine Și cu degetele trase, Subțirele, de crăiasă, Și buzele subțirele De-mi zâmbea-ntristat cu ele. Au mai știu povestitorii Ce sunt, oare, zburătorii? Vin din rumenirea serii Și din fundul sfânt al mării, Vin din ploaia cea cu soare Și din dor de fată mare. Iară umbra norilor, Calea zburătorilor, Căci îi vede Cine-i crede, Le năzare La oricare L-a chemat din noaptea mare. De-ndrăgește vreo fată, Ca luceafăr i s-arată, Dar din nouri se repede La pământ unde o vede Și-n ... Panait Cerna - Nocturnă (Cerna) ... tot mai rare. Departe-n văi adânci, prin pietre, Izvorul glăsuiește-abia ... Dorm toți în jurul stinsei vetre – Adormi și tu, iubirea mea! În bura de lumină dulce Coboara luna să se culce. Tăcerea aripa-și desface, Ținând pământul tot sub ea ... Pământ și ceruri dorm în pace – Adormi ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Milogul Milogul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Vântul de toamnă, rece și umed, țiuie în rămășițele frunzelor risipite în crăcile copacilor din lunca Vitanului. În albia sa încovoiată, Dâmbovița își mână liniștit apa tulbure, galbenă și pe-alocurea pătată cu șuvițe de sânge închegat, supte din talpa zalhanalei. Duhoare grasă năbușește aerul îngreuiat de-o bură rece și deasă. Stolurile de ciori se răsfiră, se amestecă, se gonesc, croncăie și se-abat păcură pe hârcile albe de bivoli și de boi, împrăștiate pe netezișul ruginiu din fața zalhanalei. De-a stânga apei, cam cât prinde ochiul, dincolo de hanul din răscruci, stă casa lui Căliman potcovarul, mai mult fâșii și petice de pământ galben decât văruială. Pornită pe spate, cu olanele de pe acoperiș zobite și mucede, împănate cu mușchi, și mai sus îi cresc două urechelnițe cu solzi groși și verzi. Pe prispa ferită de streașina lată, plină cu scule, cu troace, șade în colacul picioarelor Căliman potcovarul. Negru, uscat și ars în obraji, cu ochii mari și albi, cu luleaua stinsă și pleoștită într-o parte a gurii, când pifăie aruncă scrumul în sus și-și dezvelește, din buzele mari și ... ... de-a binelea. Dă perdelele la o parte. Pe geamul aburit, lumina cenușie nu poate încă pătrunde; dar din uluci se aude cum picură bura de ploaie. Petru Știucă a băut trei halbe pe rând, și acum e la a patra; ochii i s-au împăienjenit ... Mihai Eminescu - Diamantul Nordului Mihai Eminescu - Diamantul Nordului Diamantul Nordului de Mihai Eminescu (Capriccio) În lac se oglindă castelul. A ierbii Molatece valuri le treieră cerbii. În vechea zidire tăcerea-i și numa Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma. Străfulgeră-n umbră-i de valuri bătaie Ajunse în fugă de-a lunei văpaie, Ce-n vârfuri de dealuri acum se ivește Ș-a stâncilor muche pe cer zugrăvește. Păreau urieși ce în cuib de balaur Păzea o măreață comoară de aur, Căci luna, ce roșă prin ele răsare, Comoară aprinsă prin noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brazde bălaie. Uimit, Cavalerul cu pasuri pripite Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, izvoarăle sună Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu zvonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. Iar papura mișcă de-al apei cutreier. În iarba înaltă suspină un greier  Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară:  Arată-te-n haina de albă mătasă, ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BURĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru BURĂ. BURÁ^2 , burez , vb . I . Tranz . 1. A astupa cu un material de buraj ( argilă , nisip etc . ) spațiul gol , neocupat de explozive , dintr - o gaură de mină sau dintr - o sondă de minare . 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată . BURÁ^1 , pers . 3 burează , vb . I. Intranz . A ploua mărunt și des ; a burnița , a BURÁT , burate , s . n . Aparat format dintr - o sită centrifugă , folosit pentru cernerea făinii de BURÉZĂ , bureze , s . f . Mașină de lucru folosită pentru îndesarea balastului sub traverse ( burarea ... BURÁRE , burări , s . f . Acțiunea de a bura ^2 ; buraj . V. bura BURHÁI , burhaie , s . n . ( Rar ) 1. Ceață ( rară ) care se ridică după ploaie . 2. Ploaie deasă și rece de toamnă . - Contaminare între bură și buhai ( " ceață , bură " , puțin BUROÁICĂ , buroaice , s . f . ( Rar ) Bură . - Bură + suf . - BURÁTIC , buratici , s . m . ( Reg . ) Broatec . [ Var . : burátec s . m . ] - Contaminare între bură și BÚRNIȚĂ , burnițe , s . f . Ploaie măruntă și deasă , adesea însoțită de ceață ; ... BURNIȚÁ , pers . 3 burnițează , vb . I. Intranz . A bura BURNIȚEÁLĂ , burnițeli , s . f . Bură . - Burniță + suf . - ... pentru a înlătura corpurile străine . 2. Tranz . Fig . A distinge . 3. Intranz . unipers . Fig . A ploua mărunt , a bura |