|
|
||
Vezi și:CARBOXIHEMOGLOBINĂ,
DECARBURARE,
GLUCIDĂ,
RECARBURA,
RESPIRAȚIE,
SIFON,
SULFURA,
ACETILACETIC,
ALIFATIC,
AMIDAZĂ
... Mai multe din DEX...
CARBON - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CARBÓN s.n. Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. * Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care serveşte la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, întrebuințată în dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagină. - Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.Sursa : DEX '98 CARBÓN s. v. indigo.Sursa : sinonime carbón s. n., simb. CSursa : ortografic CARBÓN n. Metaloid, foarte răspândit în natură (sub formă de grafit), în zăcăminte fosile (cărbune de pământ și bitumuri) și în bioxidul de carbon, component de bază al tuturor substanțelor organice vegetale și animale. \~ primar. /Sursa : NODEX CARBÓN s. n. metaloid tetravalent în natură sub formă de grafit, în cărbunii de pământ etc. o hârtie-~ = hârtie având pe una dintre fețe un strat subțire de substanță colorată, pentru copierea unui text, desen etc. pe mai multe foi; indigo. (< fr. carbone)Sursa : neoficial CARBÓN s.n. Metaloid tetravalent care se găsește în natură sub formă de grafit, în cărbunii de pământ etc. * Hârtie carbon = hârtie având pe una dintre fețe un strat subțire de substanță colorată, care permite copierea unui text, a unui desen etc. pe mai multe foi. [< fr. carbone, cf. lat. carbo - cărbune].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CARBONRezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru CARBON. Ion Luca Caragiale - Lună de miere ... opusă, ies după cucoana în coridor. Cocoana vrea să-și răsucească o țigaretă de tutun; eu scot tabacherea mea și-i ofer galant țigarete cu carbon. — Mersi. — Keirem ... zic eu, și-i dau foc. — Care va să zică nu știți de loc, de loc românește? — Mit? întreb ... Mihai Eminescu - Geniu pustiu Geniu pustiu de Mihai Eminescu Dumas zice că romanul a existat totdeauna. Se poate. El e metafora vieții. Priviți reversul aurit al unei monede calpe, ascultați cântecul absurd al unei zile care n-a avut pretențiunea de-a face mai mult zgomot în lume decât celelalte în genere, extrageți din asteăaî poezia ce poate exista în ele și iată romanul. Printr-o claie prăfuită de cărți vechi (am o predilecțiune pentru vechituri), am dat peste un volum mai nou: Novele cu șase gravuri. Deschid și dau de istoria unui rege al Scoției care era să devină prada morții din cauza unui cap de mort îmbălsămat. Închipuiți-vă însă că pe cine l-a pus litograful să figureze în gravuri de rege al Scoției? Pe Tasso! Lesne de explicat: Economia. Am scos întradins portretul lui Tasso spre-a-l compara. Era el, trăsură cu trăsură. Ce coincidențe bizare pe fața pământului, îmi zisei zâmbind prin visarea mea. Putea-s-ar oare întâmpla unui Tasso o istorie asemenea celeia ce-o citeam?... Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARBONRezultatele 1 - 10 din aproximativ 81 pentru CARBON. ... CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s . f . Combinație stabilă între oxidul de carbon și hemoglobină , care se formează în timpul intoxicației cu oxid de carbon ... DECARBURÁRE , decarburări , s . f . 1. Operație de reducere prin oxidare a conținutului de carbon din topitura metalică la elaborarea oțelului ; decarburație . 2. Micșorare a conținutului de carbon ... GLUCÍDĂ , glucide , s . f . Substanță organică naturală care conține carbon , hidrogen și oxigen , reprezentând un constituent fundamental al materiei vii și având un rol important în metabolism ; hidrat de carbon ... RECARBURÁ , recarburez , vb . I . Tranz . A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon ... RESPIRÁȚIE , respirații , s . f . Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze ( absorbirea oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon ) între organismele vii și mediul înconjurător ; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră bioxidul ... ... etanșă de sticlă , de material plastic etc . , cu pereții groși , folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon ; p . ext . apă gazoasă obținută prin saturarea cu bioxid de carbon , sub presiune , a apei potabile . 4. Aparat pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului ( stomac , nas etc . ) . 5. Organ de locomoție sau ... ... SULFURÁ , sulfurez , vb . I . Tranz . 1. A trata recoltele depozitate ( mazăre , fasole etc . ) cu sulfura de carbon pentru a distruge gărgărițele și moliile . 2. A injecta în sol sulfură de carbon ... ACETILACÉTIC adj . Acid acetilacetic ( Chim . ; în sintagma ) = acid instabil care se descompune în acetonă și bioxid de carbon ... ALIFÁTIC , - Ă , alifatici , - ce , adj . ( Despre substanțe chimice organice ) care este format din atomi de carbon ... AMIDÁZĂ , amidaze , s . f . Enzimă care desface legătura dintre carbon Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||