|
|
||
COBILĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CÓBILĂ, cobile, s.f. 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care serveşte la transportarea plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul aşază roțile când montează spițele sau obezile. [Var.: cob?lă s.f.] - Din sl. kobyla.Sursa : DEX '98 COBÍLĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) capră, cobiliță, co-tumbă, crăcană, croc, iapă, trăgătoare, (Mold. și Transilv.) traglă. (\~ pentru transportat plugul.) 2. (reg.) cușniță, hânțău, scaun de înspițat, scaun de spițe. (\~ a rotarului.)Sursa : sinonime cóbilă/cobâlă s. f., g.-d. art. cóbilei/cobâlei; pl. cóbile/cobâleSursa : ortografic COBÍL//Ă \~e f. 1) Suport de lemn, în formă de potcoavă, pe care se sprijină plugul în timpul transportului. 2) Suport pe care se aşază roțile în timpul lucrării lor de către rotar. /Sursa : NODEX cobílă (-le), s.f. - 1. (Înv.) Iapă. - 2. Suport cu care se transportă plugul. - 3. Scaun de rotar. - 4. Pîrghie. - 5. Țăruș, pripon. - Var. cobîlă (Mold.). Sl. kobyla "iapă" (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 66; Conev 57 și 71; Cancel 10). - Der. cobiliță, s.f. (pîrghie, bucată de lemn pentru a duce două găleți o dată; lăcustă, Locusta viridissima; libelulă, Libellula depressa; constelația Lebedei), care poate proveni și direct din bg., sb. kobilica "iapă; cobiliță". Probabil de la sensul de "țăruș, par" provine coblizan, s.m. (Mold., lungan), cuvînt pe care Scriban îl leagă, nejustificat, de goglează.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru COBILĂRezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru COBILĂ. George Coșbuc - Un pipăruș modern George Coşbuc - Un pipăruş modern Un pipăruș modern de George Coșbuc (Parodie) A fost ce-a fost. De n-ar fi fost, Achim ar fi șezut acasă; Dar după ce Savinca lasă Pe-Achim în ajunări și post, El, zău! nu face lucru prost, De-și cată draga-i jupâneasă. Dar vezi! Achim era-nsurat Cu fata lui Mihai Terinte: Femeie bună și cuminte, Cum alta nu găsești în sat, Și oablă-n mers și dreaptă-n stat Și rumenă, părea o fragă— Rar om, să n-o găsească dragă! Avea doi ochi de brebenei, Să mori cercând viață-n ei; Și-avea obraz rotund, molatec; Deci nu-i mirare, dragii mei, Savinca da din ochi scântei Și-Achim era tot-tot jeratec. Dar într-o zi—poznit itros!— Savincă-n sus, Savincă-n jos, Savinca taie cruce-n grindă: Din casă iese pănă-n tindă, Din tindă iese până-n drum, Din drum —„Dar flacără și fum Și patruzeci de zmei și-un drac Și mai pe-atâția draci cu frac! S-a dus Savinca, dus? Pojar Și-un car de draci și mai un car!“ Achim ... |
||