|
|
||
CONTEMPERAȚIE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CONTEMPERÁȚIE, contemperații, s.f. Impuls presupus a-și avea originea în grația divină și care constă în înclinarea voinței către săvârșirea unui fapt, fără a-l determina însă. - Din fr. contempération, lat. contemperatio.Sursa : DEX '98 CONTEMPERÁȚIE s. f. impuls presupus a proveni de la grația divină și care ar face să încline voința către ceva, fără a o determina însă. (< fr. contempération, lat. contemperatio)Sursa : neoficial contemperáție s. f. (sil. -ți-e), art. contemperáția (sil. -ți-a), g.-d. art. contemperáției; pl. contemperáții, art. contemperáțiile (sil. -ți-i-)Sursa : ortografic CONTEMPERÁȚI//E \~i f. Impuls către săvârșirea unui fapt considerat a fi generat de grația divină. /Sursa : NODEX CONTEMPERÁȚIE s.f. Impuls presupus a proveni de la grația divină și care ar face să încline voința către ceva, fără a o determina însă. [Cf. lat. contemperatio, fr. contempération].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. |
||