|
||
Vezi și:CUM,
HEI,
IACĂ,
NEMULȚUMIRE,
SUBCONTRARIETATE
... Mai multe din DEX...
CONTRARIETATE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CONTRARIETÁTE s.f. 1. Stare de surprindere neplăcută, provocată de o împotrivire, de o contrazicere. 2. Raport logic între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noțiuni sau judecăți. [Pr.: -ri-e-] - Din fr. contrariété.Sursa : DEX '98 CONTRARIETÁTE s. f. 1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere. 2. (log.) raport între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia. (< fr. contrariété)Sursa : neoficial contrarietáte s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. contrarietățiiSursa : ortografic CONTRARIETÁTE f. 1) Sentiment de nemulțumire provocat de o contrazicere, de o atitudine neașteptată și nedorită. 2) log. Raport între două noțiuni, care se exclud reciproc. [Sil. -ri-e-] /Sursa : NODEX CONTRARIETÁTE s.f. Nemulțumire, surprindere neplăcută provocată de o contrazicere. * (Log.) Raport de contrarietate = raport între națiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate, amândouă în favoarea unei a treia. [Cf. fr. contrariété].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CONTRARIETATERezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru CONTRARIETATE. Ion Luca Caragiale - Ironie Ironie de Ion Luca Caragiale În Timpul din 15 iulie 1890; p. 1. În Note și schițe , 1892, p. 17, și Momente, schițe, amintiri , 1908. Am cunoscut foarte de-aproape pe un om de o superioară înzestrare intelectuală; rareori a încăput într-un cap atîta putere de gîndire. Era pe lîngă aceasta un mare poet; cu cea mai nobilă și mai înaltă fantazie, ajutată de un rafinat instinct artistic, el a turnat într-o lapidară „formă nouă limba veche și-nțeleaptă", pe care o cunoștea atît de bine și o iubea atît de mult. De felul lui mîndru, ei fugea de onoruri, știindu-le cîte concesiuni costă. Melancolic și pasionat, deși-n același timp iubitor de veselie si de petreceri ușoare, ura din convingere așa-numitele conveniențe și poleiala lumii. Niciodată nu primea bucuros laude, nici chiar de la puținii prietini, foarte puțini, pe cari-i avea și-n judecata și sinceritatea cărora credea — darmite pe ale acelei mulțimi de seci fără talent, judecată, nici sinceritate, cari se tot vîră în biata noastră literatură ca microbii răufăcători în trupul omului sănătos și cari nu se sfiesc a ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONTRARIETATERezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru CONTRARIETATE. CUM adv . , conj . A. Adv . I. ( Interogativ ) . 1. În ce mod ? Cum ai făcut de ai venit ? 2. ( Exprimă părerea de rău , contrarietatea , surpriza , mirarea , indignarea etc . ) Se poate ? adevărat să fie ? 3. Ce ? poftim ? 4. Cu cât ? cu ce preț ? Cum dai merele ? II. ( Explicativ ) Cât de ( mare , mult , bine , tare etc . ) Cum îți plac florile ! B. Conj . ( Stabilește raporturi de subordonare ) 1. ( Introduce o completivă directă sau indirectă ) Privind în urma lor cum se duceau , rămase gânditor . 2. ( Introduce o propoziție modală ) M - au văzut cum dormeam . 3. ( Introduce o propoziție cauzală ) Deoarece , întrucât ; fiindcă . Băiatul , cum e muncitor , va obține nota maximă . 4. ( Introduce o propoziție concesivă ) Cu toate că , deși . 5. În așa fel , încât . Să se facă un palat cum seamăn pe lume să nu aibă . 6. În măsura în care , pe cât . Nu mă vreți voi , cum înțeleg ? 7. Îndată ce . 8. ( Introduce o propoziție atributivă ) În care . Din ceasul cum te - am văzut , te - am recunoscut . 9. ( Înv . ; introduce o propoziție finală ) Pentru că . Își va pune toate puterile cum să - și sfârșească slujba . 10. ( Introduce o propoziție subiectivă ) Cum te porți nu e ... interj . 1. Exclamație care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenția . 2. Exclamație care exprimă : voie bună , satisfacție , plăcere , admirație , nerăbdare , rezervă , contrarietate ... IÁCĂ^2 s . f . ( Înv . și reg . ) Bunică . IÁCĂ^1 interj . 1. Ia ! iată ! uite ! vezi ! 2. Deodată , pe neașteptate . 3. Exprimă mirare , contrarietate ... NEMULȚUMÍRE , nemulțumiri , s . f . Faptul de a fi nemulțumit ; stare a celui nemulțumit ; supărare , mâhnire ; insatisfacție , contrarietate ... particular - afirmativă și cea particular - negativă , caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele false , dar pot fi ambele adevărate . [ Pr . : - ri - e - ] - Sub ^1 - + contrarietate |