|
|
||
Vezi și:ȘUNT,
DERIVAȚIE,
DIMINUTIVAL,
FORMALIZARE,
POSTVERBAL,
SUPRAPREFIXARE
... Mai multe din DEX...
DERIVARE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. DERIVÁRE, derivări, s.f. Acțiunea de a deriva și rezultatul ei. 1. Provenire, rezultare a unui lucru din... ** (Lingv.) a) Provenire a unui cuvânt din altul, arătare a provenienței unui cuvânt din altul, b) Procedeu prin care se formează un cuvânt din altul cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor; derivație (3). ** (Lingv.: în sintagmele) Derivare regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea unor afixe de la cuvinte deja existente. 2. Operație folosită în calculul diferențial pentru obținerea unei derivate. - V. deriva.Sursa : DEX '98 DERIVÁRE s. f. 1. provenire, coborâre din... 2. (lingv.) provenire a unui cuvânt din altul. * procedeu de formare a cuvintelor prin adăugare de afixe sau prin suprimarea lor. o ~ progresivă = derivare bazată pe adăugarea formativelor, a afixelor; ~ regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea formativelor, a desinențelor sau a sufixelor. 3. (mat.) operație de calcul diferențial prin care se obține o derivată. 4. (inform.) trecere de la un cuvânt la altul prin aplicarea unei reguli din gramatica formală. (< deriva)Sursa : neoficial DERIVÁRE s. (LINGV.) 1. derivație. (\~ cu sufixe.) 2. derivare progresivă. v. afixare.Sursa : sinonime deriváre s. f., g.-d. art. derivării; pl. derivăriSursa : ortografic DERIVÁRE s.f. 1. Provenire, coborâre din... 2. Procedeu de formare a cuvintelor cu afixe. * Derivare progresivă = procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea afixelor; derivare regresivă = procedeu de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui sufix de la un cuvânt deja existent în limbă. 3. (Mat.) Operație de calcul diferențial prin care se obține o derivată. [< deriva].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru DERIVARERezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru DERIVARE. Titu Maiorescu - În contra direcției de astăzi în cultura română Titu Maiorescu - În contra direcţiei de astăzi în cultura română În contra direcției de astăzi în cultura română de Titu Maiorescu 1868 Convorbirile literare au publicat un șir de cercetări critice asupra lucrărilor mai însemnate prin care s-a caracterizat cultura română în timpul din urmă, asupra poeziei de salon și poeziei populare, asupra etimologismului d-lui Cipariu și Lepturalului d-lui Pumnul, asupra dreptului public al românilor după școala Barnuțiu și asupra limbei române în jurnalele din Austria. Aceste critice nu au rămas fără răspuns; însă toate răspunsurile, după obiceiul introdus la noi, erau pline de personalități, așa încât, din respect pentru publicitate, au trebuit să fie trecute sub tăcere. Căci ce are a face în asemenea discuții persoana scriitorului! O excepție se poate admite numai în privința ultimului răspuns al Transilvaniei, fiindcă unele observări din el dau ocazie de a caracteriza întreaga cultură română din ziua de astăzi și, prin urmare, merită să fie relevate. Afară de aceasta, Transilvania este organul public al Asociațiunii pentru literatura și cultura poporului român, redactat de din cei mai cunoscuți bărbați ai noștri, de d. Bariț, și, întrucât reprezintă astfel floarea dezvoltării intelectuale din Ardeal, ... Titu Maiorescu - Observări polemice Titu Maiorescu - Observări polemice Observări polemice de Titu Maiorescu 1869 I — A critica este ușor; e greu a face mai bine. — Fără îndoială. Dar de aci nu urmează, precum par a crede cei ce ne întâmpină cu asemenea opinii noi, că a critica este de prisos. Ușoară sau nu, critica a fost și va rămânea o lucrare necesară în viața publică a unui popor. Înțelegerea răului este o parte a îndreptării. Din acest punct de vedere, înființarea unei reviste ( Convorbiri literare ) cu o tendință critică mai pronunțată ne pare a împlini un gol lăsat în mica noastră mișcare literară. În adevăr, publicistica română prezintă deocamdată în tonul și maniera criticilor sale spectacolul a două extreme greu de împăcat. Foile politice, cu prea puține excepții, sunt pline de personalități la adresa celor ce susțin o opinie contrară, jurnaliștii se tratează de inimici, nu de adversari, "oameni corupți, trădători de patrie", în timpul din urmă "conspiratori austro-maghiari", sunt epitetele obișnuite cu care un partid atacă pe calălalt, și, fiindcă acesta răspunde tot așa celui dintâi, publicul cu bun-simț ... Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere Paul Zarifopol - Introduceri la ediţia critică I.L. Caragiale, opere Introducere [1] de Paul Zarifopol "Sunt vechi, domnilor" era vorba favorită a lui Caragiale, când se certa cu prietenii pentru idei, pentru idei de artă mai cu seamă. Părerea populară atribuie artiștilor ca atare un conservatism din naștere. Nu interesează aici să verificăm principiul acestei generalizări curente, ci numai întrucât acea coincidență e, în anume caz, evidentă, să căutăm a preciza condițiile în care ea se arată acolo. Caragiale avea un spirit de o rară mobilitate; prefacerea simpatiilor lui intelectuale în antipatii era fenomen cronic, de care prietenii lui toți erau deprinși a se amuza. Totuși, e adevărat că simpatia lui pentru ceea ce e vechi, în artă cel puțin, era oarecum sistematică. Cred că acest conservatism ferm, care izbucnea numaidecât în dispreț agresiv pentru orice i se părea abatere obraznică și proastă de la adevărurile bine hotărâte, era, probabil, mai întâi un semn firesc al energiei unui talent care se simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ca atare. Era poate ... Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română Titu Maiorescu - Direcţia nouă în poezia şi proza română Direcția nouă în poezia și proza română de Titu Maiorescu 1872 I - Poezia Alecsandri, Eminescu, Bodnărescu, Matilda Cugler, Șerbănescu, Petrino' Sunt întrebări care în starea normală a unei societăți nu există, dar care, o dată născute, se impun atenției tutulor și cer neapărat un răspuns de la cei ce se gândesc la interesele publice. Va avea România un viitor? Se mai află în poporul ei destulă putere primitivă pentru a ridica și a purta sarcina culturei? Căci cultura e o sarcină care cere și consumă neîntrerupt puterile vitale ale unei națiuni. Va putea să pășească în lucrare pașnică pe aceeaș cale pe care civilizația apuseană a adus atâta bine omenirii? O parte a răspunsului atârnă de la direcția spiritelor din societatea de astăzi, direcție a cărei manifestare este literatura în înțelesul cel mai larg al cuvântului. Pe când în lumea noastră politică neliniștea a ajuns la culme și totul pare întunecat în confuzia unor tendințe lipsite de princip, se dezvoltă, alăturea cu acele mișcări nesănătoase, o literatură încă jună și, în parte, încă nerecunoscută, dar care, ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DERIVARERezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru DERIVARE. ... ȘUNT , șunturi , s . n . 1. Rezistor electric conectat între două puncte ale unui circuit electric pentru protejarea porțiunii de circuit cuprinse între aceste puncte . 2. Derivare ... a unei căi de comunicație . 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere , cauzată de rotația în jurul axei sale . 3. Derivare ... DIMINUTIVÁL , - Ă , diminutivali , - e , adj . ( Despre sufixe , particule ) Care formează diminutive ; ( despre cuvinte , formații lexicale ) Format prin derivare ... de a ( se ) formaliza și rezultatul ei . 1. ( Log . ) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunțurilor și de derivare ... POSTVERBÁL , postverbale , s . n . ( Lingv . ) Substantiv provenit dintr - un verb prin derivare ... SUPRAPREFIXÁRE , supraprefixări , s . f . ( Lingv . ) Derivare |
||