|
||
Vezi și:DISOCIAȚIE,
DISOCIERE,
DISOCIATIV
... Mai multe din DEX...
DISOCIA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. DISOCIÁ, disociez, vb. I. Tranz. 1. (Chim.) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar și reversibil o combinație. * Refl. Atomii se disociază. 2. A despărți, a separa, a delimita între ele noțiuni, probleme, idei care formează de obicei un ansamblu unic. [Pr.: -ci-a] - Din fr. dissocier, lat. dissociare.Sursa : DEX '98 A (se) disocia ≠ a (se) asociaSursa : antonime DISOCIÁ vb. I. tr., refl. (despre molecule) a (se) scinda reversibil în molecule mai simple sau în ioni; (despre combinații) a (se) descompune temporar. II. tr. a despărți, a separa (noțiuni, probleme etc.). (< fr. dissocier, lat. dissociare)Sursa : neoficial DISOCIÁ vb. a disjunge. (A \~ un aspect al problemei.)Sursa : sinonime disociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. disociéz, 3 sg. și pl. disociáză, 1 pl. disociém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. disociéze; ger. disociínd (sil. -ci-ind)Sursa : ortografic A SE DISOCI//Á se \~áză intranz. (de-spre corpuri, substanțe) A se separa în părțile asociate; a se desface în părțile componente; a se descompune; a se dezasambla; a se dezagrega; a se desface. [Sil. -ci-a] /Sursa : NODEX A DISOCI//Á \~éz tranz. 1) (corpuri, substanțe) A face să se disocieze. 2) (pro-bleme, idei) A despărți, făcând o delimitare riguroasă. [Sil. -ci-a] /Sursa : NODEX DISOCIÁ vb. I. tr. A descompune o moleculă în atomi sau în grupuri de atomi. ** (Fig.) A despărți, a separa. [Pron. -ci-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dissocier, cf. lat. dissociare].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISOCIARezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru DISOCIA. DISOCIÁȚIE , disociații , s . f . ... DISOCIÉRE , disocieri , s . f . Acțiunea de a ( se ) disocia și rezultatul ei ; disociație . [ Pr . : - ci - e - ] - V. disocia ... DISOCIATÍV , - Ă , disociativi , - e , adj . Care disociază . [ Pr . : - ci - a - ] - Disocia |