Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎMPĂCIUITORISM, CONCILIA, CONCILIATOR, FRECĂTURĂ, FRICȚIUNE ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului DIVERGENȚĂ: DIVERGENTA, DIVERGENTĂ.

 

DIVERGENȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DIVERGÉNȚĂ, divergențe, s.f. 1. Deosebire, dezacord de păreri, de concepții, de atitudini; p. ext. neînțelegere. * Expr. A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate. 2. Proprietatea unor linii geometrice, unor raze și fascicule luminoase, unor sisteme optice etc. de a fi divergente. ** (Mat.) Mărime a unui câmp vectorial egală cu suma derivatelor parțiale ale componentelor vectorului într-un punct dat. - Din fr. divergence, lat. divergentia.

Sursa : DEX '98

 

Divergențăacord, convergență

Sursa : antonime

 

DIVERGÉNȚĂ s. f. 1. deosebire, opoziție de păreri, de concepții etc.; (p. ext.) neînțelegere, conflict. 2. proprietate a unui fascicul de radiații pornind din același punct de a-și mări secțiunea. * însușire a unui sistem optic (lentilă, oglindă) de a transforma fasciculele paralele sau convergente în fascicule divergente. 3. (biol.) deosebire între indivizi, specii etc. în procesul de adaptare la condiții variate de mediu, în lupta pentru viață. 4. (mat.) proprietate a unei serii de a fi divergentă. (< fr. divergence, lat. divergentia)

Sursa : neoficial

 

DIVERGÉNȚĂ s. 1. v. neînțelegere. 2. neînțelegere, (livr. fig.) fricțiune. (Mai există unele \~ între părți.)

Sursa : sinonime

 

divergénță s. f., g.-d. art. divergénței; pl. divergénțe

Sursa : ortografic

 

DIVERGÉNȚ//Ă \~e f. 1) Caracter divergent. 2) Nepotrivire de păreri, concepții; contrazicere. /divergence, lat. divergentia

Sursa : NODEX

 

DIVERGÉNȚĂ s.f. 1. Deosebire, opoziție de păreri, de concepții etc.; (p. ext.) neînțelegere. 2. Stare a două raze, a două drepte care se îndepărtează mereu una de alta. ** (Mat.) Proprietate a unei serii de a nu avea o sumă determinată a termenilor săi. [Cf. fr. divergence, it. divergenza].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DIVERGENȚĂ

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru DIVERGENȚĂ.

Ion Luca Caragiale - Tot Mitică

... cafenea. Doi amici joacă table și unul din ei, după ce aruncă zarurile, strigă: - Cinci cu doi! Mitică replică imediat: - Cinci Cotoi! * Mitică e în divergență de opinii cu Costică, amicul său, care, după o lungă discuție, nu vrea să se lase învins. Mitică îl bate pe umăr: - Nu face pe ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIVERGENȚĂ

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru DIVERGENȚĂ.

ÎMPĂCIUITORISM

ÎMPĂCIUITORÍSM s . n . Atitudine de împăcare , de conciliere a unor divergențe ; încercare de aplanare a conflictelor sociale , ideologice

 

CONCILIA

CONCILÍA , conciliez . vb . I. Tranz . A pune de acord , a împăca , a înlătura divergențele , contradicțiile dintre două sau mai multe păreri , idei , doctrine

 

CONCILIATOR

CONCILIATÓR , - OÁRE , conciliatori , - oare , adj . Care tinde spre un acord , spre o împăcare a unor divergențe ; care duce spre înțelegere între părți

 

FRECĂTURĂ

FRECĂTÚRĂ , frecături , s . f . 1. Frecare . 2. Loc care poartă urma unei frecări . 3. Fig . Mustrare aspră . 4. Fig . ( La pl . ) Divergențe , neînțelegeri ( surde ) ; frecușuri ,

 

FRICȚIUNE

... FRICȚIÚNE , fricțiuni , s . f . 1. ( Fiz . ) Frecare 2. Fig . Neînțelegere , ceartă , divergență