DREAVĂ - Definiția din dicționar

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DREÁVĂ, dreve, s.f. 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergătoarei pentru urzeală. 2. Instrument în formă de arc cu care plăpumarul bate lână. 3. Chingă de șipci dispuse transversal, care întărește aripa unei mori de vânt. - Din sl. dr?vo.

Sursa : DEX '98

DREÁVĂ s. (pop.) drâng. (\~ pentru bătut lâna.)

Sursa : sinonime

dreávă s. f., g.-d. art. drévei; pl. dréve

Sursa : ortografic

DREÁV//Ă \~e f. 1) Unealtă de lemn folosită de plăpumar pentru a bate lâna. 2) Vergea pe care se pun mosoarele la urzitoare. /dr?vo

Sursa : NODEX

dreávă (-éve), s.f. - s.f. - 1. Băț încovoiat cu care plăpumarii bat lîna. - 2. Traversă, bară. Sl. dr?vo "băț" (Tiktin; Candrea). - Der. dreveli, vb. (Trans., a bate, a scutura lîna); dărvăli (var. dîrvăli, dîrvări), vb. (a trudi, a năduși; a pune la muncă, a obosi; a munci făcînd murdărie) al cărui ultim sens se întîlnește cu terfeli, din a cărui încrucișare par a fi rezultat derveli și dreveli, vb. (Mold., a murdări); dîrvar, s.m. (tăietor de lemne), din sl. dr?var?, cf. bg. dărvar; dîrvală, s.f. (trudă, corvoadă, muncă grea), a cărui formație nu este clară (postverbal, după Candrea; reducere de la dîrvăleală, după Tiktin; de la un sl. *dr?valo "transport de lemne", după Scriban); dîrvăleală (var. dîrvăreală), s.f. (trudă, corvoadă); dreven, adj. (nemișcat), din sb. drven "de lemn" (Candrea); dreveni, vb. (a rămîne nemișcat), din sb. drveniti se. Cihac, II, 92, derivă majoritatea acestor cuvinte din sl. drati der? "a sfîșia".

Sursa : etimologic

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru DREAVĂ

Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru DREAVĂ.

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul I) Volumul II â†’â†’ Am pornit cu stângul în lume, ca și în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese și cu soldați beți de fericirea vieții recâștigate, pe toți i-am auzit: "Băgați de seamă, când vă veți vedea cu libretul în mână, să porniți cu dreptul!" Dar eu știu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă și nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mișcat stângul. Și iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu picioarele și cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfințită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marți și dacă toți oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieții, cu tot dreptul mișcat întâi, într-o zi atât de nefastă, eu mă simt din cale-afară de ...

A r c h e u s . r o