|
|
||
|
Vezi și forma bază: ELECTRONIC Vezi și:ELECTRONIC, MICROELECTRONIC, SINTETIZOR, CONVERTOR, ELECTRONIZA, TUN, VOCODER, ACUSTOMAT, AUTODINĂ, BANDĂ, BAZĂ ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului ELECTRONICĂ: ELECTRONICA.
ELECTRONICĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. electrónică s. f., g.-d. art. electróniciiSursa : ortografic ELECTRÓNICĂ f. 1) Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor legate de mișcarea electronilor și ionilor în corpuri sau în câmpuri electrice și magnetice. 2) Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile practice ale fenomenelor electronice. [G.-D. electronicii] /Sursa : NODEX ELECTRÓNICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază particulele încărcate electric. ** Ramură a electrotehnicii care studiază aplicațiile tehnice ale fenomenelor electromagnetice. [Gen. -cii. / < fr. électronique].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELECTRONICĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 93 pentru ELECTRONICĂ. ELECTRÓNIC , - Ă , electronici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține electronilor sau electronicii , privitor la electroni sau la electronică . 2. S . f . Știință care studiază fenomenele legate de mișcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric , interacțiunea dintre aceste particule , producerea lor etc . , precum și construcția și studiul dispozitivelor și aparatelor care funcționează pe baza acestor MICROELECTRÓNIC , - Ă , microelectronici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . Ramură a electronicii care studiază producerea și utilizarea circuitelor electronice cu grad înalt de miniaturizare . II. Adj . 1. Referitor la microelectronică ( I ) . 2. ( Despre dispozitive electronice ) Cu grad înalt de miniaturizare . [ Pr . : - cro - ... SINTETIZÓR , sintetizoare , s . n . 1. ( Muz . ) Instrument electronic complex folosit pentru generarea artificială a timbrurilor specifice instrumentelor clasice sau a unei infinități inedite de timbruri și a unor ... Sintetizor de vorbire = a ) aparat electronic complex care simulează funcțiile aparatului fonator uman , în scopul producerii vocii și vorbirii pur artificiale ; b ) procesor electronic ... CONVERTÓR , convertoare , s . n . Circuit electronic cu un singur tub electronic ELECTRONIZÁ , electronizez , vb . I . Tranz . A dota cu mijloace electronice . - De la ... tunuri , s . n . 1. Armă de artilerie care aruncă proiectile la distanță mare ; p . gener . nume dat tuturor armelor de artilerie . 2. ( În sintagma ) Tun electronic ... VOCÓDER^2 s . n . ( Muz . ) Instrument electronic de analiză - sinteză în timp real , folosit pentru generarea unor efecte sonore deosebite cum ar fi imitarea vorbirii de către instrumente muzicale clasice . VOCODÉR^1 ... ... ACUSTOMÁT , acustomate , s . n . Dispozitiv adaptor electronic ... AUTODÍNĂ s . f . Montaj special de radiorecepție în care același tub electronic ... cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop . Bandă de frecvențe = a ) interval de frecvență în care un aparat electronic își menține caracteristicile specificate ; b ) ansamblu de frecvențe radioelectrice atribuite diferitelor servicii de radiocomunicații prin reglementări naționale și internaționale . Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse ... BÁZĂ , baze , s . f . I. 1. Parte care susține un corp , o clădire sau un element de construcție ; temei , temelie . 2. Fig . Ceea ce formează temeiul a ceva , elementul fundamental , esențial . 3. ( De obicei urmat de determinarea " economică " ) Totalitatea relațiilor de producție într - o etapă determinată a dezvoltării sociale . 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni , de materiale etc . , care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate . Bază de aprovizionare . Bază de recepție . Bază de atac . 5. ( În sintagma ) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă . II. Corp chimic alcătuit dintr - un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili , care albăstrește hârtia roșie de turnesol , are gust leșietic și , în combinație cu un acid , formează o sare . III. 1. Distanță între difuzoarele ( externe ) ale unui sistem de redare stereofonică . 2. ( Electron . ) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor . 3. ( Electron . ; în sintagma ) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice , care generează impulsuri la intervale de timp Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||