Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:MICROELECTRONIC, SINTETIZOR, CONVERTOR, ELECTRONIZA, TUN, VOCODER, ACUSTOMAT, AUTODINĂ, BANDĂ, BAZĂ ... Mai multe din DEX...

ELECTRONIC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ELECTRÓNIC, -Ă, electronici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care aparține electronilor sau electronicii, privitor la electroni sau la electronică. 2. S.f. Știință care studiază fenomenele legate de mișcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric, interacțiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum și construcția și studiul dispozitivelor și aparatelor care funcționează pe baza acestor fenomene. ** Ramură a tehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice (1). - Din fr. électronique.

Sursa : DEX '98

 

ELECTRÓNIC, -Ă I. adj. 1. referitor la electroni(că). 2. care funcționează după legile electronicii. o muzică ~ă = muzică cu ajutorul generatoarelor de sunete electronice. II. s. f. 1. știință care studiază fenomenele legate de mișcarea electronilor și ionilor în diferite medii. 2. ramură a electrotehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor și aparatelor electronice. (< fr. électronique)

Sursa : neoficial

 

electrónic adj. m., pl. electrónici; f. sg. electrónică, pl. electrónice

Sursa : ortografic

 

ELECTRÓNI//C \~că (\~ci, \~ce) 1) Care ține de electroni; propriu electronilor. Fizică \~că. 2) Care ține de electronică; bazat pe electronică. Microscop \~. Calculator \~. /électronique

Sursa : NODEX

 

ELECTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la electroni, la electronică. [< fr. électronique].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELECTRONIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 93 pentru ELECTRONIC.

MICROELECTRONIC

MICROELECTRÓNIC , - Ă , microelectronici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . Ramură a electronicii care studiază producerea și utilizarea circuitelor electronice cu grad înalt de miniaturizare . II. Adj . 1. Referitor la microelectronică ( I ) . 2. ( Despre dispozitive electronice ) Cu grad înalt de miniaturizare . [ Pr . : - cro -

 

SINTETIZOR

... SINTETIZÓR , sintetizoare , s . n . 1. ( Muz . ) Instrument electronic complex folosit pentru generarea artificială a timbrurilor specifice instrumentelor clasice sau a unei infinități inedite de timbruri și a unor ... Sintetizor de vorbire = a ) aparat electronic complex care simulează funcțiile aparatului fonator uman , în scopul producerii vocii și vorbirii pur artificiale ; b ) procesor electronic

 

CONVERTOR

... CONVERTÓR , convertoare , s . n . Circuit electronic cu un singur tub electronic

 

ELECTRONIZA

ELECTRONIZÁ , electronizez , vb . I . Tranz . A dota cu mijloace electronice . - De la

 

TUN

... tunuri , s . n . 1. Armă de artilerie care aruncă proiectile la distanță mare ; p . gener . nume dat tuturor armelor de artilerie . 2. ( În sintagma ) Tun electronic

 

VOCODER

... VOCÓDER^2 s . n . ( Muz . ) Instrument electronic de analiză - sinteză în timp real , folosit pentru generarea unor efecte sonore deosebite cum ar fi imitarea vorbirii de către instrumente muzicale clasice . VOCODÉR^1 ...

 

ACUSTOMAT

... ACUSTOMÁT , acustomate , s . n . Dispozitiv adaptor electronic

 

AUTODINĂ

... AUTODÍNĂ s . f . Montaj special de radiorecepție în care același tub electronic

 

BANDĂ

... cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop . Bandă de frecvențe = a ) interval de frecvență în care un aparat electronic își menține caracteristicile specificate ; b ) ansamblu de frecvențe radioelectrice atribuite diferitelor servicii de radiocomunicații prin reglementări naționale și internaționale . Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse ...

 

BAZĂ

BÁZĂ , baze , s . f . I. 1. Parte care susține un corp , o clădire sau un element de construcție ; temei , temelie . 2. Fig . Ceea ce formează temeiul a ceva , elementul fundamental , esențial . 3. ( De obicei urmat de determinarea " economică " ) Totalitatea relațiilor de producție într - o etapă determinată a dezvoltării sociale . 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni , de materiale etc . , care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate . Bază de aprovizionare . Bază de recepție . Bază de atac . 5. ( În sintagma ) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă . II. Corp chimic alcătuit dintr - un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili , care albăstrește hârtia roșie de turnesol , are gust leșietic și , în combinație cu un acid , formează o sare . III. 1. Distanță între difuzoarele ( externe ) ale unui sistem de redare stereofonică . 2. ( Electron . ) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor . 3. ( Electron . ; în sintagma ) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice , care generează impulsuri la intervale de timp

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...