|
||
Vezi și:ENCEFALIC,
ENCEFALOGRAFIE,
CENTRU,
CEREBEL,
DIENCEFAL,
ENCEFALITĂ,
ENCEFALOID,
HIPOTALAMUS,
PINEALĂ,
SIMIAN
... Mai multe din DEX...
ENCEFAL - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ENCEFÁL, encefale, s.n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. - Din fr. encéphale.Sursa : DEX '98 ENCEFAL^2(O), -ENCEFÁL, -ENCEFALÍE elem. "creier, encefal; cerebral". (< fr. encéphal/o/-, -encéphale, -encéphalie, cf. gr. enkephalos)Sursa : neoficial ENCEFÁL^1 s. n. totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. (< fr. encéphale)Sursa : neoficial ENCEFÁL s. v. creier.Sursa : sinonime encefál s. n., pl. encefáleSursa : ortografic ENCEFÁL \~e n. Parte a sistemului nervos central situată în cutia craniană; creier. /Sursa : NODEX ENCEFÁL s.n. Totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. [Pl. -luri, -le. / < fr. encéphale, cf. gr. en - în, kephale - cap].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ENCEFALRezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru ENCEFAL. ... ENCEFÁLIC , - Ă , encefalici , - ce , adj . Care aparține encefalului , privitor la encefal ENCEFALOGRAFÍE , encefalografii , s . f . Metodă de cercetare radiografică a encefalului , folosită în diagnosticul unor boli nervoase ; ( concr . ) radiografie a ... n . Punct în care sunt localizate anumite funcții sau acte . Centrul reflexelor . 2. S . m . ( În sintagma ) Centru nervos = grup de celule nervoase aflate în encefal , în bulb sau în măduvă , la care vin excitațiile periferice și de la care pornesc excitațiile centrale . 3. S . n . Loc ( localitate sau parte dintr ... CEREBÉL , cerebele , s . n . Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale , cu rol important în reglarea mișcărilor ; creierul DIENCEFÁL , diencefale , s . n . Segment al creierului situat între trunchiul cerebral și substanța albă a encefalului . [ Pr . : di - ENCEFALÍTĂ , encefalite , s . f . Boală cauzată de inflamarea acută sau cronică a ENCEFALOÍD , - Ă , encefaloizi , - de , adj . Care are sinuozități și o consistență asemănătoare cu a HIPOTALÁMUS , hipotalamusuri , s . n . Formație cenușie a creierului , care corespunde părții inferioare a encefalului , având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale PINEÁLĂ , pineale , adj . Glandă pineală ( În sintagma ) = mică glandă situată în masa encefalului , care determină prin secreția ei dezvoltarea caracterelor sexuale ; epifiză . [ Pr . : - ne - SIMIÁN , simieni , s . m . ( La pl . ) Subordin de mamifere primate cu encefalul foarte dezvoltat , orbita separată de cavitatea temporală , o pereche de mamele pectorale și fața expresivă ( Simioidea ) ; ( și la sg . ) mamifer care face parte din acest subordin . [ Pr . : - mi - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |