|
||
EPISODIC - Definiția din dicționarTraducere: engleză Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. EPISÓDIC, -Ă, episodici, -ce, adj. Care ține de un episod; secundar, întâmplător, incidental. - Din fr. épisodique.Sursa : DEX '98 EPISÓDIC, -Ă adj. care ține de episod. * întâmplător, incidental. (< fr. épisodique)Sursa : neoficial EPISÓDIC adj. v. secundar.Sursa : sinonime episódic adj. m., pl. episódici; f. sg. episódică, pl. episódiceSursa : ortografic EPISÓDIC^2 adv. Din când în când; cu intermitențe. /Sursa : NODEX EPISÓDI//C^1 \~că (\~ci, \~ce) Care ține de episod; caracteristic unui episod. /Sursa : NODEX EPISÓDIC, -Ă adj. De episod; neesențial, întâmplător, incidental, secundar. [< fr. épisodique].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru EPISODICRezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru EPISODIC. Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere Paul Zarifopol - Introduceri la ediţia critică I.L. Caragiale, opere Introducere [1] de Paul Zarifopol "Sunt vechi, domnilor" era vorba favorită a lui Caragiale, când se certa cu prietenii pentru idei, pentru idei de artă mai cu seamă. Părerea populară atribuie artiștilor ca atare un conservatism din naștere. Nu interesează aici să verificăm principiul acestei generalizări curente, ci numai întrucât acea coincidență e, în anume caz, evidentă, să căutăm a preciza condițiile în care ea se arată acolo. Caragiale avea un spirit de o rară mobilitate; prefacerea simpatiilor lui intelectuale în antipatii era fenomen cronic, de care prietenii lui toți erau deprinși a se amuza. Totuși, e adevărat că simpatia lui pentru ceea ce e vechi, în artă cel puțin, era oarecum sistematică. Cred că acest conservatism ferm, care izbucnea numaidecât în dispreț agresiv pentru orice i se părea abatere obraznică și proastă de la adevărurile bine hotărâte, era, probabil, mai întâi un semn firesc al energiei unui talent care se simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ca atare. Era poate ... |