ESCAMOTA - Definiția din dicționar

Vezi și:ESCAMOTABIL, ESCAMOTARE, PRETEXT, SCAMOTA ... Mai multe din DEX...

ESCAMOTA - Definiția din dicționar

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ESCAMOTÁ, escamotez, vb. I. Tranz.1. A face să dispară ceva fără să se bage de seamă, a ascunde ceva cu iscusință. ** Fig. A denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave în locurile anume construite în corpul ei, pentru a micșora rezistența la înaintare a avionului în timpul zborului. [Var.: scamotá vb. I] - Din fr. escamoter.

Sursa : DEX '98

ESCAMOTÁ vb. tr. 1. a face să dispară ceva pe nesimțite. * (fig.) a ascunde, a denatura, a falsifica. 2. a introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului. (< fr. escamoter)

Sursa : neoficial

ESCAMOTÁ vb. v. denatura.

Sursa : sinonime

escamotá vb., ind. prez. 1 sg. escamotéz, 3 sg. și pl. escamoteáză

Sursa : ortografic

A ESCAMOT//Á \~éz tranz. 1) rar (lucruri, obiecte etc.) A dosi fără să se bage de seamă; a ascunde. 2) fig. A face să fie fals; a prezenta altfel decât este de fapt; a denatura; a falsifica. 3) (roțile de aterizare ale unei aeronave) A retrage în fuzelaj pentru a reduce rezistența în timpul zborului. /escamoter

Sursa : NODEX

ESCAMOTÁ vb. I. tr. 1. A face să dispară ceva pe neașteptate, a ascunde ceva cu iscusință. ** (Fig.) A ascunde, a denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului, în locașurile speciale din corpul său. [< fr. escamoter, cf. sp. escamotar - a face să dispară].

Sursa : neologisme

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru ESCAMOTA

Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru ESCAMOTA.

Ion Luca Caragiale - Plătește vizirul

... israelită este oare o cestiune atât de indiferentă pentru țara aceasta, încât numai prin deosebiri formale de nume, prin subtilități de procedere, să se poată escamota răspunderea deslegării ei ? Să nu se amăgească câtuși de puțin capii cârdășiei liberale-cosmopolite. Știe bine țara cine a adus cestiunea evreiască la ...

Titu Maiorescu - Răspunsurile "Revistei Contimporane"

Titu Maiorescu - Răspunsurile "Revistei Contimporane" Răspunsurile â€žRevistei Contimporaneâ€� de Titu Maiorescu 1873 Lupta între Revista contimporană și critica din Convorbiri literare s-a încins cu multă căldură. Revista de la 1 iunie 1873 publică un răspuns lung al dlui P. Grădișteanu, un răspuns ceva mai scurt, dar foarte puternic, al dlui V. Alexandrescu-Ureche și câteva cuvinte gentile ale dlui D. Aug. Laurianu, iar dl Pantazi Ghica și-a ales un cerc mai întins de cititori și își răspândește observările d-sale în contra noastră prin cel mai însemnat jurnal politic din capitală. Fiind vorba de o luptă literară, să ne fie iertat a înlătura mai întâi tot ce ne pare că trece peste limitele ei. Așa, dl Petru Grădișteanu vorbește de victemele arțagului meu, de piticii din ortaoa â€žJunimeiâ€œ, zice că noi tăgăduim cu sfruntare, cu turbare meritul părinților literaturii și spune că pamfletul meu îi reamintește că Voltaire compară pe unii critici cu broaștele care se zice că sug veninul pământului spre a-l comunica celor care le ating. Dl Vasile Alexandrescu-Ureche observă că unui zețar îi e permis să fie ignorant ca un redactor ...

Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic

Anton Holban - O moarte care nu dovedeşte nimic O moarte care nu dovedește nimic de Anton Holban Fericirea a fost mare când mi s-a dat prilejul să plec la Paris! Scopul copilăriei mele se realiza. Aveam să străbat în fine eu însumi toate ungherele prin care mă orientam cu ușurință cu mintea și unde plasasem numai cu imaginația sute de romane a căror acțiune se petrecea acolo. Palpitând de bucurie, studiam, alături de Irina, ghidurile, hărțile, cărțile explicative. O purtam cu mine prin magazine, pe la legații, pe la birouri de bilete de tren, perorându-mi toate planurile. Ziua plecării sosi, și mă conduse la gară. Trenul mai avea 20 de minute până la plecare, mă instalasem bine și acum nu știam ce să-i vorbesc. (Poate pentru că mă obseda ideea că despărțirile trebuiesc întovărășite de suspine și de vorbe.) Și am schițat o teorie: â€œÎntotdeauna înainte de a te despărți de cineva drag nu te pricepi să-i vorbești, tocmai pentru că ai prea multe de spusâ€�. Îmi scuzam astfel uscăciunea din momentul acela? Sau era un mijloc să mă liniștesc, văzând-o indiferentă? În orice caz, ...