Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: FĂRÂMIȚĂ

  Vezi și:FĂRÂMIȚAT, FĂRÂMIȚARE, AMĂNUNȚI, DINTE, DUMICA, FĂRÂMIȚĂ, FĂRÂMICĂ, MĂCINA, MĂRUNȚI, SĂPA ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului FĂRÂMIȚA: FĂRÂMIȚĂ.

 

FĂRÂMIȚA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. - Din fărâmiță.

Sursa : DEX '98

 

FĂRÂMIȚÁ vb. v. mărunți.

Sursa : sinonime

 

fărâmițá vb., ind. prez. 1 sg. fărâmițéz, 3 sg. și pl. fărâmițeáză

Sursa : ortografic

 

A FĂRÂMIȚ//Á \~éz tranz. (corpuri fragile) A face se fărâmițeze. /Din fărâmiță

Sursa : NODEX

 

A SE FĂRÂMIȚ//Á se \~eáză intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăți mici de tot. /Din fărâmiță

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru FĂRÂMIȚA

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru FĂRÂMIȚA.

Emil Gârleanu - Gândăcelul

... scânteiau așa? Și mai era îmbrăcat în aur! Căci și trupușorul lui, pe care și-l vedea pentru întâia oară, scânteia. Nu cumva era o fărâmiță căzută de acolo, de sus, o fărâmiță de lumină închegată, rătăcită pe pământ? Și, ca o adeverire, pe țarâna neagră trupul aruncă o lumină dulce. Ce se mai întreba! Fără îndoială, de ...

 

Emil Gârleanu - Nucul lui Odobac

Emil Gârleanu - Nucul lui Odobac Nucul lui Odobac de Emil Gârleanu Satul Arșițeni e așezat într-o văgăună; casele lui mărunțele și albe, ghemuite una-ntr-alta, se văd, de pe muchile dealurilor dimprejur, ca niște ouă într-un cuibar. Pământul Arșițenilor e nisipos și sterp; iarba crește atât de rară, încât, în loc să îndulcească vederea, pătează, ca o pecingine, fața galbenă a locului. Doi-trei copaci se înalță, istoviți, cu crengile rare, cu frunzele străvezii, care aștern pe jos, vara în amiază, o umbră destrămată, ce mărește și mai mult setea de răcoare. Dar, ca lucru de neînțeles, ca o minune, se ridică pe dealul lutos și sterp dinspre răsărit un nuc strașnic, bătrân, de câteva sute de ani, copac lacom, care suge parcă tot sucul locului dimprejur prin miile de rădăcini ale căror vițe nu mai încap sub pământ și ies, să atârne despletite, ca niște cozi, afară. Din trunchiul gros să nu-l cuprindă trei oameni, muncit, întors și încremenit ca într-un spasm, se desfac două ramuri vânjoase, ce merg, încleștate ca niște brațe, până sus, apoi deodată se izbesc una pe alta în lături, împroșcând fiecare sute și mii de crengi ...

 

Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului

Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati Dedic această carte: Poporului României, Celor unsprezece mii ai săi de asasinați de către guvernul român, Celor trei sate: Stănilești, Băilești, Hodivoaia, rase cu lovituri de tun. Crime savârșite în martie 1907 și rămase nepedepsite. PANAIT ISTRATI martie 1928 Când sosește toamna, întinsele câmpii de țelină ale Munteniei dunărene încep să trăiască, timp de o lună, existența lor milenară. Aceasta începe chiar în ziua de Sfântul Pantelimon. În ziua aceea, vântul dinspre Rusia, pe care noi îl numim muscalul sau crivățul, mătură cu suflarea lui de gheață nesfârșitele întinderi; dar cum pamântul arde încă, infierbântat ca un cuptor, muscalul își cam rupe dinții în el. N-are a face! Barza, care stă pe gânduri de mai multe zile, își țintește ochiu-i roșu asupra aceluia ce-o dezmiardă în răspăr, și iat-o plecată în ținuturile calde, căci ei nu-i place muscalul. Plecarea acestei păsări respectate, puțin cam temută la țară — ea aduce foc în plisc dacă-i strici cuibul — plecare așteptată de ialomițean sau de brăilean, pune capăt stăpânirii omului asupra gliei Domnului. După ce a urmărit barza în zborul ei ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂRÂMIȚA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru FĂRÂMIȚA.

FĂRÂMIȚAT

FĂRÂMIȚÁT^1 s . n . Fărâmițare . - V. fărâmița . FĂRÂMIȚÁT^2 , - Ă , fărâmițați , - te , adj . Care s - a prefăcut în fărâmițe , care s - a sfărâmat în componente foarte mici . - V.

 

FĂRÂMIȚARE

FĂRÂMIȚÁRE , fărâmițări , s . f . Acțiunea de a ( se ) fărâmița și rezultatul ei . - V.

 

AMĂNUNȚI

AMĂNUNȚÍ , amănunțésc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) 1. A fărâmița , a mărunți . 2. A da

 

DINTE

DÍNTE , dinți , s . m . 1. Fiecare dintre organele osoase mici , acoperite cu un strat de smalț , așezate în cavitatea bucală a majorității vertebratelor și servind de obicei pentru a rupe , a mesteca și a fărâmița alimentele ; p . restr . fiecare dintre organele osoase mici așezate în partea din față a maxilarelor . 2. Fiecare dintre crestăturile , zimții , proeminențele ( ascuțite și regulate ) de pe marginea unor unelte sau piese de mașină ; fiecare dintre colții pieptenului , ai greblei , ai grapei etc . 3. Înălțime stâncoasă , izolată , cu pereții abrupți ;

 

DUMICA

DUMICÁ , dumíc , vb . I . Tranz . ( Pop . ) 1. A sfărâma , a rupe , a tăia în bucățele , a fărâmița un aliment ; ( în special ) a mesteca în gură un aliment . 2. A tăia pe cineva în bucăți ; a ciopârți ; p . ext . a distruge , a nimici . [ Prez . ind . acc . și : dúmic ] . - Probabil

 

FĂRÂMIȚĂ

FĂRÂMÍȚĂ , fărâmițe , s . f . Diminutiv al lui fărâmă ; fărâmică . - Fărâmă + suf . -

 

FĂRÂMICĂ

... FĂRÂMÍCĂ , fărâmici , s . f . ( Pop . ) Fărâmiță

 

MĂCINA

MĂCINÁ , mácin , vb . I . Tranz . 1. A preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii ; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii , al râșniței sau al altor unelte . 2. ( Adesea fig . ) A fărâmița , a zdrobi , a ruina , a roade , a mânca . 3. Fig . A examina sau a medita îndelung ; a rumega , a

 

MĂRUNȚI

MĂRUNȚÍ , mărunțesc , vb . IV . Tranz . A tăia , a fărâmița , a rupe , a împărți , a sfărâma în bucăți mici ; a

 

SĂPA

SĂPÁ , sap , vb . I . Tranz . 1. A lucra , a fărâmița cu sapa ^1 ( sau cu cazmaua ) pământul ( pentru a însămânța , a prăși etc . ) . 2. A face cu sapa ^1 ( sau cu alt instrument ) o adâncitură , o groapă , un șanț în pământ . 3. A scoate cu sapa ^1 ceva din pământ . 4. A scobi , a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava . 5. ( Despre ape , ploi și alte elemente ale naturii ) A roade , a mânca , a măcina ( surpând ) ; a ruina , a dărâma , a

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...