|
Cuvântul FINALA nu a fost găsit.
Au fost afișate formele bază:
FINALĂ,FINAL
Forme cu și fără diacritice ale cuvântului FINALA:
FINALĂ,
FINALĂ.
FINALA
-
Definiția din dicționar
Traducere: engleză
Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. finálă (ornament, sunet, fază sportivă) s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
Sursa
:
ortografic
FINÁL//Ă \~e f. 1) Ultima întâlnire în cadrul unor competiții cu caracter eliminatoriu. 2) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei publicații. /finale
Sursa
:
NODEX
FINÁLĂ s.f. 1. Întâlnire care constituie sfârșitul decisiv al unei competiții. 2. Ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. [Var. final s.n. / < fr. final, it. finale].
Sursa
:
neologisme
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., subst. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ** (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ** (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S.n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni. al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S.f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. - Din fr. final, lat. finalis.
Sursa
:
DEX '98
Final ≠ inițial, introducere, incipient
Sursa
:
antonime
FINÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) sfârșit. 2. care arată scopul. o propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție finală. II. s. n. încheiere, sfârșit. * ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiții. 2. ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte. (< fr. final, lat. finalis)
Sursa
:
neoficial
FINÁL adj., s. 1. adj. ultim. (Scopul \~; etapa \~.) 2. s. v. capăt. 3. s. v. sfârșit. 4. s. v. deznodământ.
Sursa
:
sinonime
finál adj. m., pl. fináli; f. sg. finálă, pl. finále
Sursa
:
ortografic
finál s. n., pl. finále
Sursa
:
ortografic
FINÁL^2 \~ă (\~i, \~e) 1) Care se află la fine; plasat la sfârșit. Vocală \~ă. 2) lingv. Care indică scopul; de scop. Propoziție \~ă. /final, lat. finalis
Sursa
:
NODEX
FINÁL^1 \~e n. 1) Etapă care constituie sfârșitul unei acțiuni sau al unei lucrări. 2) Parte care încheie, constituind finele unei compoziții muzicale. /final, lat. finalis
Sursa
:
NODEX
FINÁL, -Ă adj. 1. De (la) sfârșit. 2. Care arată, exprimă scopul. ** Propoziție finală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din propoziția regentă; conjuncție finală = conjuncție care introduce o propoziție finală. // s.n. Încheiere, sfârșit (al unei opere, al unei lucrări, al unei întâmplări). ** Ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. 2. V. finală (2). [Cf. lat. finalis, fr. final, it. finale].
Sursa
:
neologisme
Copyright © 2004-2020 DEX online.
Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL
, cu condiția păstrării acestei note.
|
