|
|
||
|
Cuvântul GÂFÂIALA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: GÂFÂIALĂ Vezi și:GÂFÂIALĂ, GÂFÂIT, GÂFÂITOR ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului GÂFÂIALA: GÂFÂIALĂ.
GÂFÂIALA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s.f. Gâfâit. [Pr.: -fâ-ia-] - Gâfâi + suf. -eală.Sursa : DEX '98 GÂFÂIÁLĂ s. gâfâit, pufăială, pufăire, pufăit, pufăi-tură. (\~ cuiva după un efort fizic.)Sursa : sinonime gâfâiálă s. f., g.-d. art. gâfâiélii; pl. gâfâiéliSursa : ortografic GÂFÂ//IÁLĂ \~iéli f. Zgomot caracteristic produs de o ființă care gâfâie. /a gâfâi + suf. \~ealăSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru GÂFÂIALARezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru GÂFÂIALA. Emil Gârleanu - Cea dintâi durere Emil Gârleanu - Cea dintâi durere Cea dintâi durere de Emil Gârleanu Am crescut pe ulița boierească a Iașului, pe Podul-Verde, cum i se zicea odată, în fața grădinii lui Mihai-vodă Sturza și-n coasta pădurii Copoului. Am crescut pe ulița din capătul căreia privirea pătrundea până departe, spre șesul întins, în fundul căruia Cetățuia se ridica deodată, ca înălțată de niște brațe uriașe, mândre că pot scălda în razele soarelui un asemenea giuvaier. Am mai apucat încă pe cei de pe urmă boieri, îmbrăcați totdeauna în haină neagră, cu pălării înalte, rătăcind pe sub aleile de tei, cu ochii pierduți în urmărirea unui vis ce nu se poate îndeplini. Îmi aduc aminte cum ascultam, toată ziua, trâmbițele, al căror glas războinic făcea să răsune cazărmile ce ne înconjurau casa. Toată lumea militărească era tăbăruită lângă noi, la deal. Nu o dată am rămas uimit, în poartă, când regimentul de linie pornea la paradă, cu tamburul-major în frunte, un țigan cât un munte, purtând în cap o căciulă de urs, cât o baniță de mare, haine numai aur, și-n mână un buzdugan pe care îl azvârlea în aer de se rotea de două ori, ... Ion Luca Caragiale - Păcat... Păcat... de Ion Luca Caragiale Apărut în 1892 I Un băietan voinic - barba de-abia-i mijește, și sub căciulă de oaie părul creț și des... și niște ochi blânzi - și mintos tânăr. Când a plecat de acasă să meargă la București p-atâția ani în școli, mama lui - de treabă femeie! - l-a sărutat de-atâtea ori, i-a potrivit părul, i-a netezit căciula și iar l-a sărutat, și i-a zis: - Niță, mamă, te duci frumos și sănătos: să-ți ajute Dumnezeu și Maica Domnului să-mi vii înapoi tot așa! Și cât era de cuminte bătrânica nu s-a mai putut stăpâni… a biruit-o plânsul. De multe ori a dat el să plece; și ea l-a ținut să-l mai mângâie încă. Lui îi ardea să se ducă, și măcar că-i era dragă mama parcă avea acum necaz pe ea că-i prea întârziază plecarea. A plâns și el, ce-i drept, de plânsul ei dar, pe când ochii-i erau triști, închipuirea zbura cu ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GÂFÂIALARezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru GÂFÂIALA. GÂFÂIÁLĂ , gâfâieli , s . f . Gâfâit . [ Pr . : - fâ - ia - ] - Gâfâi + suf . - ... GÂFÂÍT s . n . Faptul de a gâfâi ; ( zgomot caracteristic provocat de o ) răsuflare deasă și grea ; gâfâială GÂFÂITÓR , - OÁRE , gâfâitori , - oare , adj . ( Despre respirație , voce etc . ) Cu gâfâieli . [ Pr . : - fâ - i - ] - Gâfâi + suf . - |
||