Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:GLOTAȘ, GLOTAL, EPIGLOTĂ, SONOR, SUGHIȚ ... Mai multe din DEX...

GLOTĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

GLÓTĂ, glote, s.f. Porțiunea cea mai îngustă a laringelui, cuprinsă între cele două coarde vocale. - Din fr. glotte.

Sursa : DEX '98

 

GLÓTĂ s. f. deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni și servește la emisiunea sunetelor vocale. (< fr. glotte, gr. glotta)

Sursa : neoficial

 

glótă s. f., pl. glóte

Sursa : ortografic

 

GLÓT//Ă \~e f. Porțiunea cea mai îngustă a laringelui, cuprinsă între cele două coarde vocale. /glotte

Sursa : NODEX

 

GLÓTĂ s.f. Deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni și servește la emisiunea sunetelor vocale. [< fr. glotte, cf. gr. glotta].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GLOTĂ

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru GLOTĂ.

GLOTAȘ

GLOTÁȘ , glotași , s . m . Soldat pedestraș care făcea parte dintr - o gloată ( 3 ) . - Gloată + suf . -

 

GLOTAL

... GLOTÁL , - Ă , glotali , - e , adj . Care aparține glotei , privitor la glotă

 

EPIGLOTĂ

EPIGLÓTĂ , epiglote , s . f . Membrană fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui , care astupă glota în momentul înghițirii , pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile

 

SONOR

SONÓR , - Ă , sonori , - e , adj . 1. Care produce , prin vibrare , sunete ( puternice ) ; care răsună sau face să răsune . 2. ( Adesea adverbial ) Care are un sunet plăcut , armonios ( și pătrunzător ) . 3. Care amplifică sunetele , care are rezonanță . 4. ( Despre consoane ) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale , glota fiind închisă ; fonic . 5. ( Despre filme cinematografice ) Însoțit de vorbire și de muzică . 6. Fig . Important , cu răsunet , renumit ; p . ext . pretențios ,

 

SUGHIȚ

... SUGHÍȚ , sughițuri , s . n . Contracție bruscă și convulsivă a diafragmei , însoțită de un zgomot nearticulat , cauzată de trecerea aerului prin glotă