|
|
||
Vezi și:CEA,
CELĂLALT,
CEAȘNIC,
CELĂREL,
CELȚIU,
CEAȘCĂ,
CEAȚĂ,
EXTREM,
FĂLCEA,
POL
... Mai multe din DEX...
CEL - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CEL, CEA, cei, cele, adj. dem. (antepus), art., adj., pron. dem. I. Adj. dem. (antepus) (Pop.) (Arată că ființa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau în timp, de vorbitor). Ia în brațe cea căldare. * Expr. Cea (sau ceea) lume = lumea cealaltă; celălalt tărâm. II. Art., adj. 1. (Precedă un adjectiv care determină un substantiv articulat sau un substantiv nume de persoană, nearticulat) Fruntea ta cea lată. Ștefan cel Mare. 2. (Precedă un numeral ordinal sau cardinal) Cele trei fete. Cel de-al treilea copac. 3. (Urmat de "mai" formează superlativul relativ) Cel mai bun. ** (În loc, adv.) Cel mult = a) maximum; b) în cazul cel mai favorabil, în cazul extrem. Cel puțin = a) minimum; b) măcar, barem. 4. (Substantivează adjectivul pe care îl precedă) Cel bogat. III. Pron. dem. 1. (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat, în spațiu sau timp, de vorbitor). Cel de dincolo. * (Loc. subst.) Cel de sus = Dumnezeu. (Pop.) Cel de pe comoară (sau cu coarne) = dracul. (Intră în formarea unui pronume relativ compus). 2. Cel ce = care. [Gen.-dat. sg. Celui, celei, gen.-dat. pl. celor] - Din acel, acea (cu afereza lui a prin fonetică sintactică).Sursa : DEX '98 CEL adj., pron. 1. adj. acel. 2. adj., pron. (pop.) ăl. (\~ mai mare.)Sursa : sinonime -CÉL elem. "tumoare", "hernie". (< fr. -cèle, cf. gr. kele, umflătură)Sursa : neoficial cel adj. m. (antepus), art. m., g.-d. célui, pl. cei; f. sg. ceá, g.-d. célei, pl. céle; g.-d. m. și f. célorSursa : ortografic CEL^1 cea (cei, céle) pron. dem. pop. v. ACEL. * Cel ce persoana sau obiectul care. Toate cele (sau celea) tot ce e necesar. Cel de sus Dumnezeu. Cel cu coarne dracul. /Din acel, aceeaSursa : NODEX CEL^2 cea (cei, céle) art. 1) (leagă un substantiv de determinativul lui ) Băiatul cel frumos. Ștefan cel Mare. 2) (realizează substantivarea adjectivelor) Cel harnic este apreciat. Cei trei au plecat. 3) (serveşte la formarea superlativului relativ) Cel mai isteț. * Cel puțin minimum; măcar; barem. Cel mult a) maximum; b) în cel mai bun caz. Cel din urmă ultimul. În cele din urmă în sfârșit; în fine. (Toate) cele bune formulă de salut, rostită la despărțire. /Din acel, aceeaSursa : NODEX -CEL v. celo^2.Sursa : neologisme cel art. adj., pron. dem. - 1. Acela (indică persoane și obiecte depărtate). - 2. Acela (indică, dintre două obiecte, pe cel mai îndepărtat). - 3. Servește pentru a pune în evidență, în cazul obiectelor cunoscute: doar ți-i mai scutura din cele bătrînețe (Alecsandri); ce-ați mai auzit prin cele lume? (Pop Reteganul). - 4. Înainte de un adj.calificativ, evită repetiția antecedentului; care din toate acele vorbe este cea adevărată (Creangă). - 5. Acela (în corelație cu ce). - 6. (Art. def.) Stabilește o corelație între s. și atributul său (la început, pentru a distinge s. astfel determinat de alte obiecte identice sau asemănătoare): părintele vostru cela din ceriu (Vaarlam); toți boierii cei mari și cei mici (Ispirescu), (astăzi această nuanță s-a pierdut). - 7. (Art. def.) Stabileşte o corelație între un s. și un num. ordinal: un punct se mișcă, cel întîi și singur (Eminescu). - 8. (Art. def.) Formează superlativul relativ, prin adăugarea sa la comparativ. - 9. Împreună cu adj., formează construcții cu valoare de s.: cel de jos cu cel călare anevoie se învoiesc (I. Golescu). - Cele sfinte. - Cel de sus. - Cel pierit (sifilis). Formă atonă redusă de la acel. Decl. ca acel. - Compară celalalt, adj. și pron. dem. (al doilea; pl. ceilalți), formă care prezintă numeroase var., datorită posibilității de a se uni cele două forme, cel și cela, cu alte două forme, alt și alalt, aceasta din urmă cu var. ălalt, alant și ălant. Forme de bază: celalalt (f. cealaltă), gen. celuilalt (f. celeilalte), pl. ceilalți (f. celelalte); gen. celorlalți (f. celorlalte). Le corespund mr. alantu, anantu, megl. lalt, (la)lant. Pușcariu 54 se gîndește la o der. directă din lat. *illum illum alter; este însă probabil ca această compunere să fie rom.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CELRezultatele 1 - 10 din aproximativ 2481 pentru CEL. Cezar Bolliac - Cele trebuincioase Cezar Bolliac - Cele trebuincioase Cele trebuincioase de Cezar Bolliac Un Talent va și știință; Concheranul, conștiință; Diputatul, semeție; Ministrul, ipocrizie, Și un prinț mărinimie. Judele, va iscusință; Preotul, va umilință, Și ostașul, va credință. O fetiță, modestie; Tânăra, cochetărie, Ș-amorezul, va mândrie. Galantului, trebuie stare Bărbatului inimă mare, Și nevestii, viclenie. Amorului, împiedicare; Moralului, puțina sare; Temătorilor, plimbare; - Iar cornaților, răbdare, Ș-orășencii,- nobilare. Astea toate, în credință, Sunt de mare Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari Cei mari de Barbu Paris Mumuleanu Informații despre această ediție O, ce ciudă, cît mă mir, D-al celor mari caractir ! Ce schimbate la ei firi, Ce gusturi, ce diferiri ! Precum ceriul de pămînt, Așa ei de cei mici sînt. Toți trîndavi, toți lenevoși, Nestatornici, furtunoși, N-au ei fapte bărbătești, Toți au minți copilărești Toți de mititei iubesc Lucruri care nu cinstesc. Toți, de cînd sînt băieței, Înclinează lîngă ei Oameni care-i lingușesc, Care-i laud' și-i slăvesc. Totdeauna cei mari vor Să aibă-n casele lor Prefăcuți ce le vorbesc Tot cele ce ei voiesc. Vor de mulți fi-ncungiurați, Să stea-ntre ei îngîmfați, Să le dea închinăciuni, Să le spuie la minciuni. Ei adevăr nu voiesc, Nu le place, nici iubesc. Socotesc că cîte fac Și la alți oameni le plac, Și d-ar greși cît de mult, Ei îndreptări nu ascult. Ei în sine socotesc Că la nimic nu greșesc. Nu le place-a fi-ndreptați, Vor a fi tot lăudați. Fac mese mari, cheltuiesc, Chem oaspeți ce-i lingușesc, Să-i aude că-s galanți, Sînt nobili, sînt figuranți : Și cu mesele ... Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat ... Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat Porcul cel fermecat de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat și avea trei fete. Și fiind ... Petre Ispirescu - George cel viteaz ... Petre Ispirescu - George cel viteaz George cel viteaz de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată. A fost odată un împărat și o împărăteasă. Zece ani au viețuit ... se mai tângui o toană, se hotărî să iasă la lume; căci nu-i mai plăceau locurile acelea, unde murise mă-sa și părintele său cel duhovnicesc. Apucă și el pe cărarea ce o văzu mai aproape și se lăsă pe dânsa a-l scoate oriunde va voi ea ... unde alții nu puteau face unele lucrări de fierărie nici în trei ani, el într-o jumătate de an lucra ca o calfă veche. Barosul cel mare pe carele nici trei oameni nu-l putea ridica, el se juca cu dânsul. Și toți se temeau de el. Daca își împlini anul ... Dimitrie Bolintineanu - Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare ... Dimitrie Bolintineanu - Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare de Dimitrie Bolintineanu Ca un glob de aur luna strălucea Și pe-o vale verde oștile dormea; Dar pe-un vârf de munte stă ... ... Vasile Aaron - Anul cel mănos Anul cel mănos de Vasile Aaron Informații despre această ediție Fragment. Drăgălașă primăvară Te ivești veselă iară, Ne dai semn de roadă bună Ca să facem dinpreună ... după a sa fire Prin a capului clătire. Turturica și porumbul, Ce tăcuse mult ca plumbul Pe uscate rămurele Dau glasul cel plin de jele, Și dacă-și află soție Îl schimbă în veselie. Cearcă loc de cuib și unde Îl află bun, se ascunde. Rînduneaua învrîstată ... căpriori deșteptată Însă cînd prinde de veste Că ziua aproape este, Prin glasul cel cu răbștire Făcea la casnici de știre Că din patul său cel moale Fără preget să se scoale Și așa fieștecare Să s-apuce de lucrare. Mirla, sturzul și ca ele Alte cîte păsărele Cearcă și dacă ... Face pe toți să să culce Singură să priveghează Și cînd dorm, ea să viează, Țarca, cioara și oricîte Decît ele mai urîte Ciocul său cel noduros Nu-l lasă fără folos Clonțonește fieșcare Și cîntă după-a sa stare. Tu pupăză puturoasă, Tu pasere ticăloasă ! Cu totul bine ... Alexei Mateevici - Lumina cea de seară ... vedem în depărtări, Uităm păcat și vrajbă — toate cele; Și luminați, zburăm-n acele țări, Cari sunt în zare, mai presus de stele, Spre Cel Mihai Eminescu - Tu cei o curtenire... Mihai Eminescu - Tu cei o curtenire... Tu cei o curtenire... de Mihai Eminescu Tu cei o curtenire În glumă  și dorești Să-ți spun a mea iubire În versuri franțuzești. Dar eu sunt melancolic Și nu știu să răspund. Nu pot să-mbrac în glume O taină ce ascund. Tu râzi și-ți razemi capul De umăru-mi încet, Și-n ochii mei îmi cauți, Vicleano, așa cochet. Tu vezi că în iubire Nu știu ca să glumesc; Nu-ți pare oare bine C-atâta te Cincinat Pavelescu - Cele trei năluci Cincinat Pavelescu - Cele trei năluci Cele trei năluci de Cincinat Pavelescu Amurguri, toamne, patimi îngropate Pe gândul trist cu noaptea s-au lăsat Și-n haine lungi năluci într-aripate Trec prin oglinzi și-n geamuri parcă bat. Una ieșind din colțu-i de-ntuneric Cu glasul ei de umbră cuvânta: Nu mă cunoști, sunt visul tău himeric! Ce, m-ai uitat? Am fost nădejdea ta! O alta blând s-apropie de mine Pe când coboară-n sufletu-mi căința. A fulgerat! În zări văd doar ruine... Te recunosc, nălucă, ești credința! Și cea din urmă, albă ca o moartă, Plecând din prag s-a-ntors... parcă zâmbea; Sunt singur. Plouă. Vântul geme-n poartă. Nălucă-ai fost și tu, iubirea Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat ... Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un flăcăiandru sărman de părinți. El argățea pe ... Ioan Slavici - Ileana cea șireată ... să-ți crească în cale și flori să-ți rămână pe urmă. Feciorul de împărat merse la frații săi, le spuse cum și ce, și cel mijlociu porni în cale. Dupa ce feciorul cel mijlociu stete de nouă ori câte nouă zile și de nouă ori câte nouă nopți la fereastra fetei celei mijlocii și bătu de a ... el la marginea tarii fiecare sa-i dea cate un sarutat. Asa s-a poruncit, asa s-a intamplat. Cand feciorul cel de imparat a sosit acasa la fratii sai, le-a spus toata intamplarea si, dupa ce le-a spus ... sau sa ieie si sa aduca. Sosind la curte, Ileana intra in ruptul sufletului in curtea imparateasca si grai catre bucatarul cel mare: - Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi tu cum te striga imparatul? Mergi iute, ca sa vezi ce si pentru ce si care pricina! Bucatarul ... porni ca sa mearga - si sa vina. Sosind la curte, ea intra in ruptul sufletului in pivnita si grai catre pivnicerul cel ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CELRezultatele 1 - 10 din aproximativ 1012 pentru CEL. CEA interj . Strigăt cu care se mână boii spre ... CÉLĂLALT , CEÁLALTĂ , ceilalți , celelalte , pron . dem . 1. Cel mai depărtat dintre amândoi , al doilea ; ălălalt , aialaltă . 2. ( La pl . ) Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație , afară ... CEÁȘNIC , ceașnici , s . m . ( În evul mediu , în Moldova ) CELĂRÉL , celărele , s . n . ( Pop . ) Diminutiv al lui celar . - Celar + suf . - CÉLȚIU s . n . ( Chim . ) CEÁȘCĂ , cești , s . f . 1. Vas mic de porțelan , de faianță etc . , cu gura largă , rotundă ( și cu toartă ) , servind la băut . 2. Cantitate care intră într - o ceașcă ( 1 ) ; conținutul unei cești ( CEÁȚĂ , cețuri , s . f . 1. Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ , aflate în suspensie în atmosferă , la suprafața solului , și care îngreuiază vizibilitatea ; negură , pâclă . 2. ( Impr . ) Aburii care se condensează pe o sticlă , pe o suprafață ... EXTRÉM , - Ă , extremi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Foarte mare , exagerat . 2. Foarte grav . 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat , la capăt , la vârf , la margine . 4. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea ... Margine , limită , capăt ( foarte îndepărtat ) 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi . 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într - o echipă de fotbal , de handbal sau de hochei . III. ( Mat . ) 1. S . m . Primul și ultimul ... FĂLCEÁ , fălcele , s . f . Fiecare dintre : a ) cele două tălpi ale saniei ; b ) cele două brațe ale vatalelor de la războiul de țesut ; c ) cele două scândurele între care intră limba meliței ; d ) stinghiile de lemn care leagă între ele scândurile care formează fundul carului ; e ) cele două stinghii laterale ale cârceiei carului prin care se leagă tânjala de proțap ( când se înjugă patru boi ) ; f ) cele două brațe de lemn ale piscului ( la car ) ; g ) cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier . - Falcă + suf . - ... din punctul de vedere al unei anumite proprietăți . 4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer , sau invers . 5. Parte componentă a unei mașini electrice , care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||