Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:HALOGENA, HALOGENARE, ASTATINIU, FLUOR, HALOGENURĂ, HALOID, HIDRACID ... Mai multe din DEX...

HALOGEN - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. - Din fr. halogène.

Sursa : DEX '98

 

HALOGÉN, -Ă I. adj. care produce săruri. II. s. m. denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. (< fr. halogène)

Sursa : neoficial

 

HALOGÉN s. (CHIM.) generator de săruri.

Sursa : sinonime

 

halogén s. m., adj. m., pl. halogéni; f. sg. halogénă, pl. halogéne

Sursa : ortografic

 

HALOGÉN \~i m. 1) la pl. Grup de elemente chimice (fluor, clor, brom, iod etc.) care se combină direct cu metalele, formând săruri. 2) Element chimic din acest grup. / halogene

Sursa : NODEX

 

HALOGÉN s.m. (Chim.) Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. // adj. Care dă naștere la săruri. / < fr. halogène, cf. gr. hals - sare, gennan - a produce].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru HALOGEN

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru HALOGEN.

HALOGENA

HALOGENÁ , halogenez , vb . I . Tranz . A supune o substanță reacției de

 

HALOGENARE

HALOGENÁRE , halogenări , s . f . Reacție chimică de introducere a halogenilor în molecula unui compus organic . - V.

 

ASTATINIU

ASTATÍNIU s . n . Element chimic radioactiv din grupul halogenilor . [ Pr . : - ni - u ] - După fr . astatine , germ .

 

FLUOR

FLUÓR s . n . Element chimic , gaz foarte activ , de culoare galbenă - verzuie , cu miros înăbușitor , care face parte din grupa halogenilor . [ Pr . : flu -

 

HALOGENURĂ

... HALOGENÚRĂ , halogenuri , s . f . Compus al unui halogen

 

HALOID

... HALOÍD , - Ă , haloizi , - de , adj . ( Chim . ; despre săruri ) Care este compus dintr - un halogen

 

HIDRACID

... HIDRACÍD , hidracizi , s . m . Acid compus dintr - un halogen