Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:AUGMENT, CONJUNCT ... Mai multe din DEX...

INDICATIV - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Rar) Care indică, care îndrumă. 2. Adj. (Gram.; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală. 3. S.n. Tot ceea ce servește pentru a indica ceva. 4. S.n. Denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. S.n. Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune). * Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată. - Din fr. indicatif, lat. indicatiws.

Sursa : DEX '98

 

INDICATÍV, -Ă I. adj. care indică, face cunoscut. o mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o acțiune reală. I. s. n. 1. denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. o ~ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< fr. indicatif, lat. indicativus)

Sursa : neoficial

 

INDICATÍV adj. v. indicator, îndrumător.

Sursa : sinonime

 

INDICATÍV adj., s. (GRAM.) (înv.) arătător. (Mo-dul \~.)

Sursa : sinonime

 

indicatív adj. m., pl. indicatívi; f. sg. indicatívă, pl. indicatíve

Sursa : ortografic

 

indicatív s.n., pl. indicatíve

Sursa : ortografic

 

INDICATÍV^2 \~e n. Fapt ce indică ceva. * \~ de apel semn constând din litere și cifre, fiind specific pentru fiecare emițător-receptor telegrafic sau radiofonic. /indicatif, lat. indicativus

Sursa : NODEX

 

INDICATÍV^1 \~ă (\~i, \~e) Care indică; folosit pentru indicare. * Modul \~ mod personal care exprimă o acțiune reală (la prezent, trecut sau viitor). /indicatif, lat. indicativus

Sursa : NODEX

 

INDICATÍV, -Ă adj. Care indică, îndrumător. * (Gram.) Modul indicativ (și s.n.) = mod care exprimă o acțiune reală. // s.n. 1. Denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. * Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre care serveşte pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [Cf. lat. indicativus, fr. indicatif].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INDICATIV

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru INDICATIV.

AUGMENT

AUGMÉNT , augmente , s . n . Vocală adăugată ( în unele limbi indo - europene ) la începutul unei forme verbale pentru a marca trecutul

 

CONJUNCT

... CONJÚNCT , - Ă , conjuncți , - te , adj . Forme conjuncte ( În sintagma ) = formele scurte ale prezentului indicativ pers . 1 sg . ( - s ) și pers . 3 sg . și pl . ( - i , - s ) al verbului " a fi " și formele neaccentuate ale pronumelui personal la ...