|
||
Vezi și:INTERSECTARE,
NOD,
ÎNTRETĂIA,
ÎNTRETĂIAT,
ELIPSOID,
METACENTRU,
ORTODIAGONAL,
ORTOEDRIC,
ORTOPOL,
PENETRAȚIE
... Mai multe din DEX...
INTERSECTA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. INTERSECTÁ, intersectez, vb. I. Refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a se întretăia, a se încrucișa. * Tranz. Dreaptă care intersectează două paralele. - Din fr. intersecter.Sursa : DEX '98 INTERSECTÁ vb. tr., refl. a (se) întretăia. (< fr. intersecter)Sursa : neoficial INTERSECTÁ vb. v. întretăia.Sursa : sinonime intersectá vb., ind. prez. 1 sg. intersectéz, 3 sg. și pl. intersecteázăSursa : ortografic A SE INTERSECT//Á se \~eáză intranz. (despre drumuri, linii, suprafețe etc.) A veni din direcții diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se încrucișa; a se întretăia. / Din intersecțieSursa : NODEX A INTERSECT//Á \~éz tranz. A tăia de-a curmezişul; a întretăia. /Din intersecțieSursa : NODEX INTERSECTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întretăia. [< fr. intersecter].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru INTERSECTARezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru INTERSECTA. Gelu Vlaşin - Degetul mare Degetul mare de Gelu Vlașin cu degetul mare apăs pe trăgaci fără să clipesc te doresc și glonțul țășnește orb intersectându-se cu privirea ta pierdută pe degetul mare se-ncolăcește sufocându-mă degetul arătător iată cum sufăr iată cum urlu iată cum Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTERSECTARezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru INTERSECTA. ... INTERSECTÁRE , intersectări , s . f . Acțiunea de a ( se ) intersecta . - V. intersecta NOD , noduri , s . n . 1. Loc în care se leagă două fire , două sfori , două fâșii de pânză etc . ca să se țină strâns împreună ; loc în lungul sau la capătul unui fir , al unei sfori , al unei fâșii de pânză etc . unde s - a făcut un ochi prin care s - a petrecut unul dintre capete și s - a strâns tare ; legătură obținută astfel . 2. Proeminență pe trunchiul unui arbore , pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației . 5. Umflătură , tumoare , nodozitate , gâlcă rezultată dintr - o stare patologică . 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși . 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul ... ... ÎNTRETĂIÁ , întretái , vb . I . Refl . recipr . ( Despre linii , drumuri etc . ) A se intersecta ÎNTRETĂIÁT , - Ă , întretăiați , - te , adj . Care se intersectează , se încrucișează cu altul . V. ELIPSOÍD , elipsoide , s . n . Suprafață închisă ale cărei secțiuni plane sunt elipse și care are trei planuri de simetrie , perpendiculare două câte două , care se intersectează după trei axe de simetrie . [ Pl . și : ( m . ) METACÉNTRU , metacentre , s . n . Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă , aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a ORTODIAGONÁL , - Ă , ortodiagonali , - e , adj . ( Despre o figură geometrică ) Ale cărei diagonale se intersectează sub un unghi drept . [ Pr . : - di - ORTOÉDRIC , - Ă , ortoedrici , - ce , adj . ( Despre cristale ) Care are planurile coordonate perpendiculare între ele , care are fețele intersectate în unghi ORTOPÓL , ortopoli , s . m . Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul PENETRÁȚIE , penetrații , s . f . 1. Pătrundere în adâncime sau până în partea opusă ; întrepătrundere a două corpuri sau a două suprafețe care se intersectează , penetranță . 2. Pătrundere , infiltrare . extindere sau circulație în Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |