|
|
||
Vezi și:CURS,
MEDITA,
MEDITAȚIE,
TELELECȚIE,
TOCI,
AUDIA,
CATEHEZĂ,
EXTEMPORAL,
LECȚIUNE,
LECTOR
... Mai multe din DEX...
LECȚIE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. LÉCȚIE s. f. 1. formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp; oră de școală consacrată unei anumite discipline. o a da (sau a lua) ~ ții = a (se) medita (2) în particular. * temă, ceea ce elevul are de învățat la o materie într-o zi. 2. (fig.) învățătură morală, experiență (culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. dojană, mustrare. (< germ. Lektion, lat. lectio)Sursa : neoficial LÉCȚIE, lecții, s.f. 1. Formă de bază a organizării activității instructiv-educative din școală, desfășurată cu o clasă de elevi, într-un timp determinat, sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu. * Expr. A da lecții = a medita (elevii) în particular. A lua lecții = a studia o disciplină cu ajutorul unui profesor, în afara unei instituții de învățământ. A ieși (sau a scoate) la lecție = a ieși sau a fi chemat în fața învățătorului sau a profesorului pentru a fi ascultat. 2. Ceea ce este obligat să învețe și să scrie un școlar (acasă) la recomandarea învățătorului sau a profesorului. * Expr. A spune lecția = a expune în fața învățătorului sau a profesorului cunoștințele însușite. A-și face lecțiile = a-și pregăti temele școlare cuvenite. 3. (În forma lecțiune) Forma sub care se prezintă un text, în diferitele lui manuscrise sau ediții, datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau de un editor; citire comparativă a unui text în scopul de a-i stabili versiunea autentică. 4. Sfat, povață, regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor; p. ext. mustrare, dojană. 5. Învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute. [Var.: lecțiúne s.f.] - Din germ. Lektion, lat. lectio, -onis.Sursa : DEX '98 LÉCȚIE s. v. concluzie, învățământ, învățătură, pildă.Sursa : sinonime LÉCȚIE s. 1. v. temă. 2. v. meditație. 3. v. oră.Sursa : sinonime lécție (ped.) s. f. (sil. -ți-e), art. lécția (sil. -ți-a), g.-d. art. lécției; pl. lécții, art. lécțiile (sil. -ți-i)Sursa : ortografic LÉCȚI//E \~i f. 1) Formă de bază a activității instructiv-educative din școală, prin care se transmit elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp. \~ de chimie. \~ de muzică. * A da \~i a pregăti elevi în particular; a medita. 2) Temă indicată elevilor de către profesor pentru a fi pregătită acasă. * A-și face \~ile a-și pregăti temele date pentru ziua următoare. 3) Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire; reproș; imputare; mustrare; dojană. 4) fig. Învățătură căpătată de pe urma unei întâmplări. [G.-D. lecției; Sil. -ți-e] /Sursa : NODEX LÉCȚIE s.f. 1. Formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp; oră de școală consacrată unei anumite discipline. * A da (sau a lua) lecții = a (se) medita (2) în particular. ** Temă, ceea ce elevul are de învățat la o materie într-o zi. 2. (Fig.) Învățătură morală, experiență (culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. Dojană, mustrare. [Gen. -iei, var. lecțiune s.f. / < lat. lectio, cf. it. lezione, germ. Lektion].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru LECȚIERezultatele 1 - 10 din aproximativ 65 pentru LECȚIE. Alexandru Vlahuță - Prima lecție ... Alexandru Vlahuţă - Prima lecţie Prima lecție de Alexandru Vlahuță Taci, că doarme păpușa! MIMI În colțișorul ei, stăpână Pe-un vraf de jucării stricate, Din cărți de joc, din hârtioare Ea ... Dorin Ștef - Cazul Dan Pârcălab. O lecție de solidaritate ... Dorin Ştef - Cazul Dan Pârcălab. O lecţie de solidaritate Cazul Dan Pârcălab. O lecție de solidaritate de Dorin Ștef Argument → Editura Dacia / Glasul Maramureșului, Cluj Napoca / Baia Mare, (2007), lucrare colectivă; ediție îngrijită și coordonată de Dorin Ștef ... Dorin Ștef - A treisprezecea elegie Dorin Ştef - A treisprezecea elegie A treisprezecea elegie de Dorin Ștef Editura Dacia, colecția Discobolul, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2007, ISBN 978-973-35-2206-5 Cuprins 1 Notă asupra ediției 2 Scrisori din Hiperboreea 3 A 13-a elegie 4 Evanghelia după Nichita 5 Lecția de la Săliștea de Sus 6 Bibliografie Nichita Stănescu Notă asupra ediției Scrisori din Hiperboreea I. Ars poetica II. În căutarea pietrei filosofale III. Cina cea de taină A 13-a elegie Elegia întâia Elegia a doua. Getica A treia elegie A patra elegie A cincea elegie A șasea elegie A șaptea elegie Elegia a opta, hiperboreeana Elegia oului, a noua Omul-fantă Elegia a zecea. Sunt A unsprezecea elegie Evanghelia după Nichita Lecția de la Săliștea de Sus Bibliografie Nichita Stănescu Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de Ștefan Octavian Iosif - Domnu' profesor Ştefan Octavian Iosif - Domnu' profesor Domnu profesor de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Nimic nu-nvață blestemații ! Și eu mi-am zis de-atîtea ori Că dau la dracu meditații... Dar vezi că cele trei surori Îmi sînt cu mult mai dragi ca frații Cei răi și neascultători. Afară-i noapte, vijelie, Și-i cald în salonașul lor... Mă-ntîmpină cu veselie Și toate mă salută-n cor Și fiecare vrea să știe : „Ce face domnu profesor?â€� În lecții ele-și spun secrete, Fac haz pe socoteala mea. Își mușcă buzele șirete, Pufnesc de rîs, fără să vrea... „Ti, bată-vă norocul, fete !â€� Și mama face haz și ea... La masă — glume, gălăgie... Și cea dintîi îmi toarnă vin, Drăguț a doua mă îmbie, A treia-mi dă paharul plin... E, cine-mi poate spune mie În sănătatea cui să-nchin ? Tîrziu, cînd plec de ies în stradă Și-i întunerec peste tot, Ah ! unde-s ele să mă vadă, Orbit de viscol, cum înot Prin valurile de zăpadă... Și drumu-i lung și nu mai pot... În odăița-ntunecată E frig... Eu, zgribulit, din pat Ascult vifornița ... Ștefan Octavian Iosif - O viață Ştefan Octavian Iosif - O viaţă O viață de Ștefan Octavian Iosif În amintirea lui Ștefan Petică și a altora Târziu se face ziuă, curând se face seară În odăița scundă din strada solitară. Hârțoage prin unghere și patul la perete, Iar lângă pat, pe masă, hârtii împrăștiete, Și-n negură eternă, o lampă mititică Abia îngân-o rază, de-ai crede că i-e frică... Ci totuși nopți de-a rândul, ea arde cu credință, Și zarea ei hrănește o dulce suferință În ceasurile triste de grea singurătate, Când numai vântul plânge pe uliți depărtate... Atunci ea luminează pe-un tânăr stând la masă Cum scrie și citește sau câteodată-și lasă Încet pe mână capul... Și cine știe unde, În care lumi și vremuri gândirea lui pătrunde, Când cată-n zarea lămpii ce-alăturea veghează Și-i încunună fruntea cu firava ei rază... Dar câteodată lampa, sătulă de veghere, Își pâlpâie-n feștilă lumina care piere Și umbre cresc și joacă pe ziduri și podele... Tresare visătorul atunci privind la ele, Oftând închide cartea sau lasă manuscrisul, Ca-n așternut să-și toarcă pe întuneric visul... A doua zi se scoală, se- ... Alexandru Vlahuţă - Cârmacii Cârmacii de Alexandru Vlahuță Lui V. A. Urechiă Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, și văzut-am a lor fețe luminoase, Ș-am văzut maimuțăria, strâmbăturile grețoase Astor molii, astor ciocli, dezmățați copii ai spumei, Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei, Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuți, Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți. I-am văzut păpuși gătite, tologiți în jețuri moi, Trântori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi, Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei să taie Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară Clocotește crima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stoarceți, stoarceți măduva din țară! Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini O ... Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Fragment) Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Fragment) Amintiri literare de Cincinat Pavelescu [FRAGMENT] Părinții mei oameni de cultură n-au contrariat nicio- dată modesta mea vocație literară. Tatei, deși profesa ingin- eria și era un om de știință desăvârșit, având chiar reputația de a fi fost întâiul matematic al epocii sale, îi plăcea mult literatura, și biblioteca sa era plină de ediții frumos ilustrate ale clasicilor francezi, latini și italieni. El avea o fizionomie deschisă, ochii vii sub o frunte largă și un zâmbet binevoitor îi lumina veșnic buzele vesele. Mama, mică, talia în miniatură, avea un cap grec, expre- siv, cu un nas fin, drept și sculptat. Iar ochii, mari, negri și adânci erau mai totdeauna învăluiți într-o pânză de melan- colie dulce. Amândoi se ocupau mult de instrucția noastră. Mama învățase latinește și grecește ca să ne asculte seara lecțiile și venea la liceul Sf. Sava mai în fiecare săptămână să se intereseze de progresele noastre. Obiceiul de a răscoli prin cataloage notele mi-a pricinuit chiar o mare supărare în clasa V-a, dacă nu mă-nșel. Eram la toate materiile notat excelent, afară de muzică, pentru care nu ... Cincinat Pavelescu - Păianjenul simbolist Cincinat Pavelescu - Păianjenul simbolist Păianjenul simbolist de Cincinat Pavelescu Lui Ion Minulescu, autorul Romanțelor pentru mai târziu Păianjenul în colțul unei case, Privind un vierme de mătase Că vine inocent s-admire Cum își țesuse plasa lui subțire, În care-o biată muscă se-ncurcase, Zice îngâmfat: Vierme obscur, faci foarte bine Că-n fine, vii să iei lecții de la mine, Ghergheful meu e brevetat. Ca să lucrez cu-astfel de fire, Secretul numai eu îl știu, Fac pânze pentru mai târziu Și poate... pentru nemurire! Nici n-apucase bine să rostească Păianjenul lăudăros Naivitatea lui prostească, Că servitoarea, fără milă, Întinde lungu-i măturoi, Și din tavan aruncă la gunoi Păianjen, muscă, plasa inutilă. Morala: Și-n literatură, ca-ntr-o veche casă, Pânze de păianjen unii-ncep să țeasă. Dar de la o vreme s-a-nceput războiul... Critica-nțeleaptă dă cu Paul Zarifopol - Alexandru Philippide (Zarifopol) Paul Zarifopol - Alexandru Philippide (Zarifopol) Alexandru Philippide de Paul Zarifopol Aș vrea să mor de două ori, zisese nu demult Alexandru Philippide: după întâia moarte să mă scol o clipă, ca să mă bucur c-am murit. Socrat spunea prietenilor să jertfească, după ce-o muri, un cocoș lui Asclepios. Voia să zică înțeleptul acela că viața ar fi o boală: pentru sfârșitul ei trebuie mulțumit îndeosebi zeului vindecărilor. Pesimist de vocație desăvârșită a fost Philippide. Un mizantrop în iritare permanentă. Nu cred că a cunoscut vreodată disprețul liniștit. Era omul indignării cronice, ca Gustave Flaubert. Lăcomia de studiu, desigur, era patima lui dintâi și din urmă. Sugestibil și inflamabil, ca orice violent candid, putea fi pradă ușoară în mâna celor ce n-au decât patimi de piață. Însă la urma toată Philippide din toată inima dădea dracului, în gândul său ori și în gura mare, tot ce și pe oricine îl supăra de la lucru. Dragostea de adevăr, ca și de frumos, într-un suflet pesimist implică fără îndoială contrazicere. Însă nu de contraziceri ne vom mira doar în fața unei firi aprinse ca filologul mort acum. În liceu, ne făcea apologia omului cu ... ... oricît timp ar fi voit… Totuși, pentru a arăta că nu le poartă ranchiună și ca să le dea în același timp o lecție fină, de tact și urbanitate, se dete jos, își scoase spada și intră de bunăvoie în lacul mocirlos și infect din vecinătate, unde înotă iepurește ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Domnul Vucea Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Domnul Vucea Domnul Vucea de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Auzisem eu de turci, de muscali și de nemții cu coadă; ziua, la miaza-mare, îi vedeam înaintea ochilor cu paloșe late, cu sulițe lungi, călări pe cai, sărind gardurile mahalalei, ca și cum ar fi sărit o dâră de bou; îi vedeam robind roate de copii și de muieri, lăsând în urma lor jale și nori groși de pulbere. Dar oricât m-ar fi spăimântat și fericit lumea basmelor ș-a poveștilor, când mi-aduceam aminte că de la S-tă Mărie o să trec la Școala domnească, din coloarea de negru, uitam și de turci, și de muscali, și de nemții cu coadă, și de "țara cocorilor". Mă apropiam cu gândul, sfiicios, tremurând, d-acea vestită școală, ca de un urs împăiat, gata să fug. Mi-era frică și mi-era dragă. Și mi-era dragă fără să bănuiesc nici cum e, nici unde e. Două lucruri aflasem: că e "domnească", iar nu cum era a noastră din curtea bisericii, și că dascălul e "profesor", trebuind să-i zici "Domnul", iar nu cum îi ziceam noi, la al nostru, "Nea Nicuță". De ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LECȚIERezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru LECȚIE. CURS ^2 , cursuri , s . n . 1. Expunere , predare a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lecții sau de prelegeri ; p . ext . oră sau totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri . 2. Ciclu de lecții tipărite , șapirografiate sau dactilografiate în volum ( și servind ca manual ) . CURS ^1 , cursuri , s . n . I. 1. Mișcare a unei ape curgătoare în direcția pantei ; p . ext . albia , întinderea sau direcția unei ape curgătoare . 2. ( Înv . ) Mers ( repede ) . II. Fig . 1. Trecere , durată , interval ( de timp ) . 2. Desfășurare , mers , direcție a unor evenimente . III. Preț sau cost , la un moment dat , al unei hârtii de valoare în raport cu altă hârtie de MEDITÁ , meditez , vb . I . 1. Intranz . A cugeta adânc asupra unui lucru . 2. Tranz . ( Înv . ) A examina ceva din toate punctele de vedere , a studia . 3. Tranz . ( Înv . ) A pune ceva la cale ; a plănui , a urzi . 4. Tranz . A ajuta un elev , un student etc . să - și pregătească ( în afara orelor de curs ) lecțiile , examenele ; a da lecții ... 2. Specie a genului liric , cuprinzând reflecții despre condiția umană . 3. Pregătire a lecțiilor , a examenelor cu un meditator ; lecție ... TELELÉCȚIE , telelecții , s . f . Emisiune școlară de televiziune concepută ca o lecție . - Tele - + lecție TOCÍ^1 , tocesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A face sau a deveni mai puțin ascuțit , mai puțin tăios ; a ( se ) roade , a ( se ) uza prin întrebuințare , prin frecare , prin lovire etc . 2. Tranz . A ascuți un obiect la tocilă . 3. Tranz . Fig . A - și însuși mecanic lecțiile , învățându - le pe dinafară ; ( cu sens atenuat ) a insista îndelung în învățarea unei lecții , unei materii etc . TOCI ^2 s . n . Numele unui joc de AUDIÁ , audiez , vb . I . Tranz . 1. ( Jur . ) A asculta un martor în vederea rezolvării unui proces . 2. A asculta un șir de lecții , de prelegeri , de înregistrări muzicale etc . [ Pr : a - u - di - ... CATEHÉZĂ , cateheze , s . f . Lecție EXTEMPORÁL , extemporale , s . n . Probă scrisă , neanunțată , de obicei din lecția curentă , dată elevilor pentru verificarea periodică a cunoștințelor ; lucrare de ... LECȚIÚNE s . f . v . lecție LÉCTOR^1 , - Ă , lectori , - e , s . m . și f . 1. Grad în unele instituții de învățământ superior , mai mare decât asistentul și mai mic decât conferențiarul ; persoană care are acest grad . 2. Membru al unui lectorat ( 2 ) . 3. ( Ieșit din uz ) Persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic , în universitățile populare etc . LÉCTOR^2 , lectori , s . m . 1. ( Livr . ) Cititor . 2. ( Inform . ) Dispozitiv periferic care permite introducerea informației după o cartelă perforată într - un sistem de prelucrare automată a datelor ; cititor de Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||