Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BRAMĂ, COCHILIE, COROIAJ, EBOȘĂ, EBOȘA, FULG, LINGOTIERĂ, RĂSTURNĂTOR, RETASURĂ, STRIPARE ... Mai multe din DEX...

LINGOU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

LINGÓU s. n. bloc de metal sau aliaj obținut prin turnare într-o lingotieră. (< fr. lingot)

Sursa : neoficial

 

LINGÓU, lingouri, s.n. Bloc de metal sau de aliaj, obținut prin turnare în lingotieră, care urmează să fie prelucrat ulterior. - Din fr. lingot.

Sursa : DEX '98

 

LINGÓU s. bară, (înv.) drug, șină. (Un \~ de aur.)

Sursa : sinonime

 

lingóu s. n., art. lingóul; pl. lingóuri

Sursa : ortografic

 

LINGÓU \~ri n. Masă de metal sau de aliaj turnat. /lingot

Sursa : NODEX

 

LINGÓU s.n. Bloc de metal sau de aliaj obținut prin turnare într-o lingotieră. [< fr. lingot].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LINGOU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru LINGOU.

BRAMĂ

BRÁMĂ , brame , s . f . Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor de oțel , cu secțiunea dreptunghiulară sau pătrată , cu muchii rotunjite și cu suprafața striată sau

 

COCHILIE

COCHÍLIE , cochilii , s . f . 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor moluște , foraminifere etc . 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini , a lingourilor etc . [ Var . : cochílă s .

 

COROIAJ

... COROIÁJ , coroiaje , s . n . Raportul dintre aria secțiunii inițiale a unui lingou

 

EBOȘĂ

EBÓȘĂ , eboșe , s . f . 1. Semifabricat obținut prin deformare plastică din lingouri . 2. Primul stadiu în vederea realizării unei opere în arta plastică , indicând forma

 

EBOȘA

... EBOȘÁ , eboșez , vb . I . Tranz . A lamina un lingou

 

FULG

FULG , fulgi , s . m . 1. Pană subțire , de mărime mijlocie , pe jumătate moale și mătăsoasă , care crește pe pântecele păsărilor și printre penele mai mari . 2. Asociere de mici cristale de apă , care se formează iarna în atmosferă și care , căzând pe pământ , alcătuiesc zăpada . 3. ( La pl . ) Crăpături intermitente , grupate și fine , care se formează mai ales în lingourile sau în piesele de oțel aliat cu nichel și cu cromnichel . 4. ( La pl . ) Produs alimentar sub formă de foițe subțiri , obținut din boabe de ovăz alimentar decorticat , din porumb sau din cartofi tăiați fin . - Et .

 

LINGOTIERĂ

LINGOTIÉRĂ , lingotiere , s . f . Formă metalică ( de obicei din fontă ) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor . [ Pr . : - ti -

 

RĂSTURNĂTOR

RĂSTURNĂTÓR , - OÁRE , răsturnători , - oare , s . f . , s . n . 1. S . f . ( Reg . ) Cormană . 2. S . n . Dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa operația de răsturnare pe o față și pe alta a blocurilor , a lingourilor , a tablelor etc . între două treceri ( faze ) succesive de

 

RETASURĂ

RETASÚRĂ , retasuri , s . f . Defect al pieselor sau al lingourilor de metal turnate , constând din goluri formate în partea lor superioară în urma contracției metalului în timpul

 

STRIPARE

STRIPÁRE , stripări , s . f . ( Tehn . ) Operația de desprindere și scoatere a lingourilor din lingotieră după solidificare ; stripaj . - V.

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...