|
||
Vezi și:COȘ,
DRAGHINĂ,
DRIC,
FUSCEL,
LEUCĂ,
RĂSCOL,
SCOARȚĂ,
SPETEAZĂ
... Mai multe din DEX...
LOITRĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. LÓITRĂ, loitre, s.f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci; draghină. - Din scr. lo(i)tra.Sursa : DEX '98 LÓITRĂ s. (TEHN.) (reg.) carâmb, corlată, (Mold. și Bucov.) drabină. (\~ la car.)Sursa : sinonime lóitră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. lóitrei; pl. lóitreSursa : ortografic LÓITR//Ă \~e f. Fiecare dintre cele două părți laterale, în formă de scară, ale coșului unui car. [Sil. loi-tră] /Sursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru LOITRĂRezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru LOITRĂ. Ioan Slavici - Gura satului Gura satului de Ioan Slavici Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX I Nu-i vorbă, răi sunt oamenii, încât mai răi nici n-ar putea să fie. Chiar și acela pe care toată lumea îl știe de bun își are ceasurile de răutate, și nu avem decât să-l atingem unde-l doare pentru ca să-l facem mai dârz decât alții. Dar nenea Mihu tot om bun rămâne. Se și cuvine însă unui om din oameni, ca dânsul, să fie de bună chibzuială, să cumpănească vorbele și să umble mai mult călare decât pe jos. Acasă, asta-i altă vorbă! Oamenii s-au obișnuit a zice mai bucuros "La Mihu Saftei" decât la "Safta Mihului" fiindcă... așa-i lumea! Când oamenii nu au ce face, ei scormonesc o vorbă și își petrec vremea cu ea. Să te ferească Dumnezeu să nu cazi pe gura satului. Pentru aceea, când Safta începe să facă gură, nenea Mihu își pune mâinile în cap și-i zice: — Nevastă! nu mă da pe gura golanilor. Iar apoi caută să-i facă pe plac, ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ioan Vodă cel Cumplit Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ioan Vodă cel Cumplit Ioan Vodă cel Cumplit de Bogdan Petriceicu Hasdeu Aventurile, domnia, războaiele, moartea lui; rolul său în istoria universală și în viața poporului român. (1572-1574) Ainsi d'un peuple entier je feuilletais l'istoire! Livre fatal de deuil, de grandeur, de victoire... Astfel răsfoiam istoria unui popor întreg: carte fatală de doliu, de mărire, de victorie! Victor Hugo, oda Ubi defuit orbis Cuprins 1 PREFAȚA LA A II-A EDIȚIUNE 2 PREFAȚA PRIMEI EDIȚIUNI 3 INTRODUCȚIUNE 4 AVENTURIERUL 5 DOMNUL 6 CĂPITANUL 7 CATASTROFA 8 DUPĂ EL... 9 EPILOG PREFAȚA LA A II-A EDIȚIUNE Sunt acum aproape 30 de ani, la 1864, în casele lui Mircousch din Piața Teatrului, am scris pe Ioan-vodă cel Cumplit. Eram tânăr și scriam așa cum nu mai sunt în stare de a scrie astăzi: dar tocmai de aceea, reproducând lucrarea mea de atunci, o las cum a fost, fără a cuteza să-i îmbătrânesc tinerețea, căci orice adaos ar fi un benghi, orice scurtare — o zbârcitură. Fără a adăoga, fără a scurta, fără ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOITRĂRezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru LOITRĂ. COȘ ^2 , coșuri , s . n . Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee . - [ Pl . și : ( m . ) coși ] COȘ ^1 , coșuri , s . n . 1. Obiect de diferite forme , făcut dintr - o împletitură de nuiele , de papură , de rafie etc . , cu sau fără toarte , care servește la transportarea sau la depozitarea unor obiecte ; coșarcă . 2. Unealtă de pescuit de formă ovală , cilindrică etc . , făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă și folosită la prinderea peștilor mici . 3. ( La jocul de baschet ) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct ; punct marcat în acest fel . 4. Parte din instalația unei mori mici , în formă de ladă cu gura largă și fără fund , în care se toarnă grăunțele de măcinat . 5. Împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe fundul carului , înlocuind loitrele și codârla când se transportă lucruri mărunte . 6. Acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri , care se poate ridica sau strânge . 7. ( ... ... DRÁGHINĂ , draghini , s . f . ( Pop . ) Loitră DRIC , dricuri , s . n . 1. Scheletul de sus al unui car ( fără roți și loitre ) . 2. Vehicul special , tras de cai , care poartă mortul la groapă ; car mortuar . 3. Fig . ( Pop . ) Punct culminant al zilei , al nopții , al unui anotimp ; punct culminant al unei acțiuni care se desfășoară în timp ; miez , FUSCÉL , fuscei , s . m . 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut ; vergea , joardă . 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări . 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului . 4. ( Rar ) Cotor de ceapă . [ Var . : fușcél , fuștél s . ... LÉUCĂ , leuci , s . f . Parte a carului formată dintr - un lemn încovoiat , cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră RĂSCÓL , răscoale , s . n . I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului . 2. Ispol . II. ( Pop . ) Separare a oilor , toamna , la desfacerea stânii , pe fiecare proprietar în SCOÁRȚĂ , scoarțe , s . f . 1. Înveliș extern ( gros și tare ) al trunchiului și al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase ; coajă . 2. Învelișul exterior și solid al globului pământesc , cu o grosime care variază între 5 și 8 km în zona oceanică și între 30 și 80 km în zona continentală ; coajă care se formează la suprafața pământului după ploi mari urmate de secetă . 3. ( Anat . ; în sintagma ) Scoarța cerebrală = partea exterioară a emisferelor cerebrale , formată din substanță nervoasă cenușie . 4. Copertă rigidă a unei cărți , a unui registru etc . 5. Perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grăunțe . 6. Covor cu urzeală de lână sau bumbac și băteală din SPETEÁZĂ , speteze , s . f . 1. Parte mai înaltă a unui scaun , fotoliu etc . , de care își reazămă spatele cel care șade ; spătar ^1 , rezemătoare . 2. Bucată de scândură îngustă care servește ca element de sprijin sau de legătură între diverse părți ale unei construcții sau ale unui obiect : a ) fiecare dintre aripile morii de vânt ; b ) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă ; c ) fiecare dintre piesele de lemn care leagă carâmbii loitrelor de la car ; d ) bucată de lemn care unește cele două coarne ale plugului ; e ) scândură cu care se ridică firele de urzeală când se țese cu alesături ; f ) fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut ; g ) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc scheletul zmeului cu care se joacă copiii și care se fixează pe o coală de hârtie ; h ) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care colindă copiii și pe care se fixează hârtia și ornamentele . - Spată + suf . - |