|
|
||
|
Vezi și forma bază: MÂNĂ Vezi și:ȚINE, DOS, MANICHIURAT, POD, PRINDE, ÎNCĂPEA, ÎNCLEȘTA, ACROCIANOZĂ, AMBIDEXTRIE, AMBIDEXTRU, APUCA ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului MÂNA: MĂNĂ, MÂNĂ, MANA, MANĂ, MĂNA.
MÂNA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. MÂNÁ, mân, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. * Expr. (Fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (Fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! ** Fig. (Fam.) A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel; a îndemna, a îmboldi. ** Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grăbi. Mâna cât putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a târî cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. 4. (Pop.) A pune în mișcare; a acționa. - Lat. minari "a amenința".Sursa : DEX '98 MÂNÁ vb. 1. a conduce, (rar) a mânui. (\~ pluta, trăsura, caii.) 2. a deplasa, a împinge. (Vântul \~ departe frunzele căzute.)Sursa : sinonime MÂNÁ vb. v. adresa, alunga, depărta, expedia, goni, izgoni, îndepărta, scoate, scrie, târî, trimite.Sursa : sinonime mâná vb., ind. prez. 1 sg. mân, 2 sg. mâni, 3 sg. și pl. mână; conj. prez. 3 sg. și pl. mâne; ger. mânândSursa : ortografic A MÂNÁ mân tranz. 1) (animale, mai ales de tracțiune) A îndemna la mers; a sili să urmeze un anumit traseu. * \~ porcii la jir a sforăi în timpul somnului. 2) pop. (vehicule, mai ales cu tracțiune animală) A face să se miște conducând într-o anumită direcție. 3) pop. (persoane) A obliga cu forța la ceva. 4) A mișca din loc, ducând (cu sine) într-o anumită direcție. Vântul mână frunzele uscate. /<lat. minariSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru MÂNARezultatele 1 - 10 din aproximativ 495 pentru MÂNA. ... Cincinat Pavelescu - Lied Lied de Cincinat Pavelescu Pentru mâinile palide O, dulce, dulce mână fină, Și care niciodată Nu vei lăsa a ta lumină Pe fruntea mea nemângâiată! O, mâini al căror veșnic gest De milă și ... Vasile Alecsandri - Serb-sărac Vasile Alecsandri - Serb-sărac I Pe-n mijloc de Țarigrad, La cișmeaua lui Murad Primblă-mi-se Serb-Sărac Pe-un cal negru din Bugeac, Voinicel și sprintenel, Dar sărac ca vai de el! Cu saia îmbăirată Și șalvari de ciorcă lată, [1] Cotul cinci galbeni luată, Cu cămașa de mătase, Vițele-mpletite-n șase. [2] Cu picioarele-ncălțate În opinci înhârzobate: Hârzobul Și galbenul, Nojița Și leița, Cureaua Și paraua. Primblă-mi-se-n sus și-n jos Pe fugaru-i cel frumos. Unde negrul nechezea Țarigradul se trezea, Turcii toți că alergau Și pe Serbu-l întrebau: ,,Copilaș de Serb-Sărac! Nu ți-e negrul din Bugeac? De ți-e negrul vânzător, Eu îți sunt cumpărător, Că vreau bine să-l plătesc! Cu aur să-l cumpănesc." ,,Nu mi-e negrul de vânzare, Nici mi-e negrul de schimbare, Că-i voinic și-i pui de zmeu, Și-i fugar pe placul meu!" Nepoata sultanului, Copilița hanului, Hanului tătarului, Pe Serb iată că-l zărea, Din sarai, de la zăbrea, [3] Și din gură-așa grăia: ,,Copilaș de Serb-Sărac, Mult ești mândru și pe plac! Vin' colea, lângă zăbrea, Să-ti dau iuzluci cât îi vrea, [ ... Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată ... și o irezistibilă dorință de-a duce aventura la un sfârșit îl readuse la poartă. Prinse inimă, se-mbărbătă, scoase sabia cu o mână, cu cealaltă ridică clanța de la poartă. Ușa grea trăsnea în țâțâne și se da cu greu împins ă, el sili din răsputeri, deodată îi ... ea fugea dinainte-i. El veni pân jos la scară și dup-o clipă de răzgândire începu s-o urce-ncet răzimându-se c-o mână de perete. El văzu flacăra tot depărtându-se dinainte-i pân-ce ajunse într-un coridor larg și lung... Flacăra parcă plutea în aer departe ... trecu prin oase și măduvă acest sunet răgușit, evlavios, plângător. Era în întuneric total. Își întinse mâinile și începu să suie și această scară... O mână rece ca a unui mort îi apucă stânga și-l trase după sine... cercă a o smulge, dar nu putu, dete ... și spațioasă în mijlocul căreia el zări un om îmbrăcat în fier și armat pe deplin care, cu fața sinistră și cumplită, ridica cu o mână sabia și-și arăta cealaltă, trunchiată și sângerândă. Cavalerul sări cu curaăj î la ea, dar ea dispăru deodată, lăsând să-i cadă o cheie ... ... zise-n urmă: E moartă? Ca din drum Un om grăbit, ea silnic răspunse: D-apoi cum? Se-ntoarse-apoi cu spaimă, izbită ca din mână; Ardea de-ntunecată privirea ei păgână Și buzele-i jucară de-un tremur fioros. Văzuse cruci și facle și chipul lui Christos, El azi omoară ... el toate ni le cere Și-n schimb ne dă-ntuneric și foame și durere. Muriseră creștinii în jur de-acest cuvânt, Iar preotul din mână scăpă paharul sfânt, Și sta cu ochii-n aer și galben ca paharul: Părea că s-aprinsese de trăsnete altarul. Dar cine-l pune oare ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul ... Ștefănescu-Delavrancea Vântul de toamnă, rece și umed, țiuie în rămășițele frunzelor risipite în crăcile copacilor din lunca Vitanului. În albia sa încovoiată, Dâmbovița își mână liniștit apa tulbure, galbenă și pe-alocurea pătată cu șuvițe de sânge închegat, supte din talpa zalhanalei. Duhoare grasă năbușește aerul îngreuiat de-o bură ... O să ajungi râsul țiganilor. — Fă Ralucă, te rup în două bucăți, azi, de duminică! răspunse mâniat Căliman, și scoase din mâneca largă o mână numai mușchi, vine și păr. Apoi o aduse cu binișorul pe clondir, mai înghiți zdravăn de două ori și-l întinse Răluchii, zicându-i blajin ... încinseseră se zări în dricul căruciorului, înfășat în scutece de zăblău, o frântură de om, un om de la mijloc în sus, ținând într-o mână uscată gâtul lung al unei viori. Și într-o clipă Căliman se repezi în prag și îl întrebă pripit, și rău, și vesel, de nenumărate ... bani ai căpătat, spune, că-ți bat limba pe nicovală! Capul milogului atârna într-o parte a căruțului. Tot trupul lui e o mână de carne galbenă-vineție. De la coșul pieptului la vale îi înnumeri coastele. Picioarele îi sunt tăiate de sus, iar în locul lor, două răni ... Dimitrie Anghel - Povestea celor necăjiți ... umbre rufoase. Și pe urma lor veneau înnegrind, de te mirai de unde mai izvorăsc din palat atâtea ființe supuse, ce au o sapă în mână, al cărui tăiuș, oricum, e o armă la vreme de nevoie și pe care ei n-o ridică din zori și până-n seară decât ... Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte O noapte la morminte de Dimitrie Bolintineanu Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire; Iar fantasme lunatice Râdeau p-o monastire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mâinile Scheletele hidoase. Pe munți, regina nopților Păruse gălbenindă, Așa cum fruntea morților Se vede suferindă. Atunci trecură ielele De mâini în horă prinse; Ș-un abur toate stelele Îndată le cuprinse. Țipa în sânul norilor Vulturi cu grele pene. Și vuietul prigorilor Se auzea alene. Un fulger!... Norul fumegă; Iar tunetul răspunde, Și ploaia cade, spumegă În turburoase unde. Apoi s-aud răsunete De vaiete, suspine; Înspăimântat de tunete, Un mort veni spre mine. În prejmul monastirelor, Umblând, mă rătăcisem; La locul cimitirelor Văzui că mă oprisem. Mortul ,,Deschideți, schelete, aceste mormânturi, Căci ploaia se varsă pâraie din nor, Căci vântul mă bate, și câini mă-nconjor, Și ielele albe duc hora pe vânturi. Aseară, când umbra cădea pe pământ, Ieșii să văz luna jucând pe ruine, Căci două schelete gemeau lângă mine Și-un verde balaur zbura prin mormânt. Dar luna s-ascunde d-odată-n furtună Și astfel ca spicul de vânturi uscat, Vârtejul pe mine în văi m- ... ... înalt, bine legat, dar cam galben la față. E îmbrăcat într-un cojoc cu lâna mițoasă întoarsă în afară. Își tot trece căciula dintr-o mână într-alta. După un răstimp, vin lângă masa de după care sublocotenentul îi privește. Flăcăul pleacă în jos capul și spune: — Eu sunt Vasile ... o răspuns. I-am cunoscut glasul. Repede am tras zăvorul și numai ce-l văd cu mantaua peste mondir, cu șapca în cap și în mână cu tesaca, fără curea. Mamă, îmi zice el... Da era tare abătut, mamă, îmi zice el, am venit să-mi dai un franc de parale ... vorbele iste, am rămas pe gânduri. Și ce mi-o trecut prin minte, plângând i le-am spus: Măi băiete, măi, pe flăcăii aceia îi mână la moarte, ca pe vite, și dânșii merg, că așa-i legea, cum s-o dus moșutău și nu s-o mai întors că am ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi Iancu Moroi de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1884 în suplimentul literar al gazetei România liberă , semnată pentru prima oară cu numele ce și-l va lua de aici înainte: "De la Vrancea". Lui Alexandru Economu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I Nu se auzea, în întunericul unei nopți de toamnă, decât lătratul câinilor din mahala. Pe ulițele strâmte și dosnice de pe lângă Grădina Icoanei, noroiul și bolovanii de piatră se împestrițau cu băltoacele întinse de-a curmezișul drumurilor. Felinarele, înfipte din răspântie în răspântie, nu luminau mai mult decât stâlpii telegrafului. Norii posomorâți burnițau, înecând casele într-o atmosferă fumurie și împufată asemuită cu aburii ce plutesc alene pe deasupra bălților. În fața unui maidan, îngrădit cu lațe, o casă mai răsărită decât celelalte. Pridvorul ei, de scânduri noi, rânjea în întuneric, ca un șir de dinți uriași. Înlăuntru, răsturnat în lungul patului, cu capul vârât într-o pernă, și-ascundea fața în mâini domnul Moroi. Slab și deșirat, îmbrăcat în haine negre, părea gata de plecare, cu toate că și-afunda capul din ce în ce în ... Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă ... cu Sărăcia pe vatră. În vara viitoare, mielul de la oaia finului se făcuse mare. Acum îi aduse două lâne. Țăranul intră cu amândouă în mână și bufnind și răzbufnind pe Sărăcie, o pofti să iasă afară cu nepusă în masă. Sărăcia, dacă văzul zorul, dete dosul pe ușă afară, și ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Departe, departe ... e frig, mi-e frică, mi-e foame! Porțile se desfăcură în două. O bătrână cu părul alb, galbenă ca ceara, c-o văpaiță în mână... încolo, nimic. Închisei ochii și căzui mototol, ca o cârpă. Când mă deșteptai, era ziuă. Ce bine e într-un pat moale și cald! Pe ... făcui bine, bătrâna dormi la capul meu pe un jeț vechi, negru de vechi ce era. Mă dădui jos din pat. Ea mă luă de mână și-mi zise: — Să-ți arăt palatul. Ce coridoare lungi și triste! Prin umbrele lor, săgeți de lumină. — Știi, îmi zise bătrâna, că ... în două. Când ieșea la plimbare, toți cădeau cu frunțile la pământ îndată ce-l zăreau. Și mergea cu capul în piept și c-o mână pe mânerul paloșului. Privirea lui era cruntă și zalele se scuturau pe el, lucind ca soarele la soare. În palatul de marmură era răcoare, dar ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MÂNARezultatele 1 - 10 din aproximativ 90 pentru MÂNA. ... ȚÍNE , țin , vb . III . I. Tranz . 1. A avea ceva în mână ( sau în brațe etc . ) și a nu lăsa să scape . 2. A susține un obiect greu ( ridicat de la pământ ) și ... DOS , dosuri , s . n . 1. Partea de dindărăt a unui obiect , a unei construcții , a unei curți , a unei ființe etc . 2. ( În sintagmele ) Dosul mâinii ( sau palmei , labei ) = partea din afară a mâinii ( sau a palmei , a labei ) . Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii . 3. Partea mai puțin arătoasă ( neîmpodobită și neexpusă vederii ) a unui obiect . 4. ( Pop . ) Loc unde nu bate soarele ; loc ferit , ascuns , MANICHIURÁT , - Ă , manichiurați , - e , adj . ( Rar ; despre unghiile de la mâini ) Care a fost supus manichiurii ; p . ext . ( despre oameni ) cu unghiile de la mâini îngrijite prin POD , poduri , s . n . I. 1. Construcție de lemn , de piatră , de beton , de metal etc . care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ , susținând o cale de comunicație terestră ( șosea sau cale ferată ) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial . 2. Platformă având forma asemănătoare cu a unui pod ( I 1 ) și care servește ca loc de lucru , ca element de protecție etc . ; spec . macara cu scheletul în formă de pod ( I 1 ) , pe care se deplasează aparatul de ridicare și de transportare a greutăților . 3. ( Înv . ) Puntea unei nave . 4. ( Înv . ) Pavaj din scânduri groase de stejar cu care se acopereau străzile ; caldarâm : p . ext . stradă , uliță pavată cu scânduri . Podul Mogoșoaiei . 5. ( În practicile religiei creștine ortodoxe ) Bucată de pânză îngustă și lungă care se așterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar . II. Spațiul dintre acoperiș și planșeul superior al unei clădiri . III. P . anal . 1. ( În sintagmele ) Podul mâinii = dosul mâinii . Podul palmei = partea interioară a palmei , de la încheietura cu antebrațul până la degete . 2. Lucrare protetică dentară , metalică sau mixtă , folosită ca metodă ... sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini , pentru a se agăța . 4. Refl . recipr . A se lua de mână cu cineva ( pentru a forma o horă , pentru a dansa ) . 5. Tranz . A cuprinde pe cineva cu mâinile , cu ... ÎNCĂPEÁ , încáp , vb . II . Intranz . 1. A fi cuprins într - un spațiu . 2. ( Fam . ; în construcții negative , urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) A se împiedica de cineva , a fi nemulțumit , stingherit de prezența cuiva sau a ceva . 3. A trece , a străbate , a pătrunde pe undeva . 4. ( În expr . ) A încăpea pe mâna ( sau pe mâinile ) cuiva = a ajunge în posesiunea sau la discreția cuiva . ÎNCLEȘTÁ , încleștez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) strânge puternic , ca un clește ; a ( se ) înțepeni . 2. Refl . A se agăța cu desperare ( de ceva ) , a se prinde puternic ( cu mâinile , cu brațele ) de ceva ; a rămâne prins de ceva ( sau de cineva ) . 3. Refl . recipr . A se lupta cu îndârjire , corp la corp ; a se ACROCIANÓZĂ s . f . Sindrom de boală manifestat prin răcirea și prin aspectul vânăt - albăstrui și umed al mâinilor și uneori al picioarelor , din cauza unor tulburări de circulație . [ Pr . : - ci - AMBIDEXTRÍE s . f . Capacitate de a se folosi cu aceeași ușurință de ambele AMBIDÉXTRU , - Ă , ambidextri , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care se slujește cu aceeași îndemânare de ambele APUCÁ , apúc , vb . I . I. 1. Tranz . A prinde , a lua , a înșfăca , a înhăța ( cu mâna ) . 2. Refl . A se prinde , a se agăța , a se ține ( cu mâinile ) de ceva sau de cineva . 3. Tranz . Fig . ( Despre stări fizice sau sufletești ) A - l cuprinde ; a - l copleși . II. 1. Tranz . A ajunge la timp pentru a găsi pe cineva sau ceva care este gata să plece . Voia s - apuce trenul . 2. Tranz . A trăi atâta , încât să poată cunoaște pe cineva sau să fie martor la ceva . 3. Tranz . și refl . A începe să facă ceva ; a fi pe punctul de a face ceva ; a întreprinde ceva . Se apucă de lucru . III. Tranz . și intranz . A se îndrepta , a se deplasa într - o anumită Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||