|
||
Vezi și:MAGNETIZAȚIE,
REMANENȚĂ,
DIAMAGNETISM,
FEROMAGNETISM,
MAGNETIZANT,
POL
... Mai multe din DEX...
MAGNETIZARE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. MAGNETIZÁRE, magnetizări, s.f. Acțiunea de a (se) magnetiza și rezultatul ei. ** Stare a unui corp magnetizat. - V. magnetiza.Sursa : DEX '98 MAGNETIZÁRE s. (FIZ.) 1. polarizare magnetică, (înv.) magnetizație. 2. magnetizare remanentă v. remanență magnetică; magnetizare reziduală v. remanență magnetică.Sursa : sinonime magnetizáre s. f., g.-d. art. magnetizării; pl. magnetizăriSursa : ortografic MAGNETIZÁRE s.f. Acțiunea de a magnetiza și rezultatul ei; polarizare magnetică; magnetizație. [< magnetiza].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MAGNETIZARERezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru MAGNETIZARE. ... MAGNETIZÁȚIE , magnetizații , s . f . Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp ; intensitate de magnetizare ... electrică ( în sintagmele ) = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern . Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare ... DIAMAGNETÍSM s . n . ( Fiz . ) Proprietatea unui corp de a avea o magnetizare ... 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare MAGNETIZÁNT , - Ă , magnetizanți , - te , adj . ( Despre un câmp magnetic ) Care poate realiza magnetizarea unui POL ^1 , poli , s . m . 1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotație a pământului și în care se reunesc toate meridianele geografice ; p . ext . regiunea din jurul acestor două puncte . 2. ( Mat . ) Fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera . 3. ( Fiz . ) Fiecare dintre cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți . 4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer , sau invers . 5. Parte componentă a unei mașini electrice , care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii . 6. Piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior . 7. Fig . Fiecare dintre punctele , situațiile etc . aflate la două extremități opuse . POL ^2 , poli , s . m . Monedă de metal sau de hârtie valorând douăzeci de lei , care a circulat în țara noastră ; douăzeci de lei . POL ^3 subst . ( Înv . ) Jumătate ( dintr - un întreg , dintr - o |