Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:HETEROZIGOT, MONOGENOPATIE, MUTAȚIONISM, MUTAGEN, MUTANT, MUTATIV, NEODARWINISM, STAT, TRANZIENȚĂ ... Mai multe din DEX...

MUTAȚIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MUTÁȚIE, mutații, s.f. 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu; îndeplinire a formelor legale în legătură cu mutarea dintr-o locuință sau dintr-o localitate în altă; viză de mutare. ** Înregistrare a unei schimbări intervenite în statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau în situația militară a cuiva. 2. Prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicală). ** Spec. (Biol.) Apariție bruscă a unui caracter genetic nou, care reflectă o modificare ereditară corespunzătoare a materialului ereditar. ** Spec. (Fon.) Transformare sistematică a unei serii de sunete în altele. * Mutație consonantică (sau a consoanelor) = transformare a unor consoane oclusive în limbile germanice. 3. (Jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate în altă. - Din fr. mutation, lat. mutatio.

Sursa : DEX '98

 

mutáție s. f. (sil. -ți-e), art. mutáția (sil. -ți-a), g.-d. art. mutáției; pl. mutáții, art. mutáțiile (sil. -ți-i-)

Sursa : ortografic

 

MUTÁȚI//E \~i f. 1) Schimbare, transformare, modificare radicală. 2) biol. Apariție bruscă într-un organism a unui material genetic nou. 3) Modificare fundamentală de structură (în domeniul social, economic, politic etc.). 4) Schimbare de domiciliu a unei persoane. 5) Modificare a vocii la băieți în perioada pubertății /mutation, lat. mutatio

Sursa : NODEX

 

MUTÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Schimbare, modificare radicală. * Mutație consonantică = transformare a unei serii de consoane în limbile germanice. ** Transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta. ** Totalitatea formelor necesare pentru o schimbare de domiciliu. ** Schimbarea vocii la băieți în perioada pubertății. 2. (Biol.) Modificare calitativă bruscă a unui organism sub influența condițiilor de viață. ** (Genet.) Fenomen prin care o genă plasată într-un anumit loc pe cromozom se transformă într-o alelă a ei. 3. (Jur.) Schimbare a raporturilor de proprietate, de posesiune etc. [Gen. -iei, var. mutaţiune s.f. / cf. lat. mutatio, fr. mutation].

Sursa : neologisme

 

MUTÁȚIE s. f. 1. schimbare, modificare, transformare. * (lingv.) transformare a unei serii de sunte în altele. o ă valorilor estetice = procesul de percepere diferită, cu trecerea timpului, a elementului estetic din structura operei literare. 2. (jur.) transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta. * schimbare de domiciliu; formele necesare în acest scop. * schimbarea vocii la băieți în perioada pubertății. 3. modificare cromozomială cu efecte genetice, datorită unor cauze spontane sau unor agenți mutageni. (< fr. mutation, lat. mutatio)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUTAȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru MUTAȚIE.

HETEROZIGOT

... HETEROZIGÓT , - Ă , heterozigoți , - te , adj . , s . m . ( Biol . ) ( Organism diploid ) cu două gene diferite , una normală și una transformată prin mutație

 

MONOGENOPATIE

... MONOGENOPATÍE , monogenopatii , s . f . ( Med . ) Denumire generică pentru afecțiuni condiționate de o singură mutație

 

MUTAȚIONISM

MUTAȚIONÍSM s . n . Teorie biologică potrivit căreia speciile noi sunt produsul mutațiilor ( 2 ) , fără intervenția selecției . [ Pr . : - ți -

 

MUTAGEN

... MUTAGÉN , - Ă , mutageni , - e , adj . , s . m . ( Biol . ) ( Agent ) care produce o mutație

 

MUTANT

... MUTÁNT , mutanți , s . m . ( Biol . ) Individ care provine dintr - o mutație

 

MUTATIV

... MUTATÍV , - Ă , mutativi , - e , adj . ( Rar ) Cu caracter de mutație

 

NEODARWINISM

NEODARWINÍSM s . n . Teorie de tradiție darwinistă după care evoluția este un proces gradat , care are loc în condițiile mutațiilor genetice și ale selecției naturale . [ Pr . : ne -

 

STAT

STAT ^3 , staturi , s . n . 1. Faptul de a sta . 2. Înălțime a corpului omenesc , statură ; p . ext . înfățișare . V. sta . STAT ^1 , state , s . n . 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație ; țară . 2. ( La pl . , în evul mediu ) . Denumire a organelor reprezentative din anumite țări . 3. ( Mil . ; în sintagma ) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri , care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate ; sediul , localul acestui organ de conducere . STAT ^2 , state , s . n . 1. Listă , tabel . 2. ( În sintagma ) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă , socială etc . [ Var . : ștat s .

 

TRANZIENȚĂ

TRANZIÉNȚĂ s . f . 1. ( Livr . ) Caracterul a ceea ce este trecător , tranzient ( 2 ) ; efemeritate . 2. ( Fil . ) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite . [ Pr . : - zi - en - - Scris și : transiență ] - După engl .