|
|
||
Vezi și:NĂRUIRE,
NĂRUIT,
DĂRĂPĂNA,
DĂRĂPĂNAT,
DETUNA,
HURUI,
NĂRUITURĂ,
PRĂBUȘI,
PRĂBUȘIT,
PRĂPĂDI,
PRĂVĂLI
... Mai multe din DEX...
NĂRUI - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. NĂRUÍ, n?rui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ** Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). - Et. nec.Sursa : DEX '98 NĂRUÍ vb. 1. v. dărâma. 2. v. prăbuși.Sursa : sinonime năruí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. nărui, 3 sg. și pl. năruie, imperf. 3 sg. năruiáSursa : ortografic A NĂRU//Í \~iésc tranz. A face să se năruiască. /Orig. nec.Sursa : NODEX A SE NĂRU//Í mă \~iésc intranz. 1) (de-spre maluri, povârnișuri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se surpa; a se ponorî; a se dărâma. 2) și fig. A se răsturna la pământ (din cauza pierderii punctului de sprijin); a se surpa. /Orig. nec.Sursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru NĂRUIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 48 pentru NĂRUI. Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată ... s-anină de gâtul ei, ea-și dădu vălul într-o parte și-l sărută pe gură. Deodată toată zidirea veche se cutremură și se nărui în jur împrejur parecă. Pe cavaler îl apucă un leșin la inimă parecă și el căzu la pământ... Când își reveni în fire, el se ... Alexandru Vlahuță - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu Alexandru Vlahuţă - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu La statua lui Ioan Eliade Rădulescu de Alexandru Vlahuță Codru-i mort. Copacii cu ramuri putrede și înnegrite Se-ncovoaie; și pe șirul de schelete-nțepenite, Ca pe niște coarde-ntinse, trist arcuș vântul ce bate Cântă epopeea morții, jalea crăngilor uscate. Gâzii cu ochi plini de focul poftelor nemistuite Lung se uită la aceste adăposturi năruite Și rânjesc... Ah, unde-i rodul și frunzișul tău umbros, Crăngile cu freamăt dulce, paserea cu cânt duios, Unde sunt? Odinioară sub stejarii tăi măreți Găzduiai și dedeai umbră obosiților drumeți. Astăzi fiarele și moartea stăpânesc cuprinsul tău. Vânt cumplit de pustiire a trecut ca un duh rău Și te-ai stins. Al putrejunei vierme roase-a tale ramuri, Sub care prielnic dat-ai adăpost atâtor neamuri!... Totul îi azi din rădăcină până-n vârf, din miez în coajă Putregai... Ba nu! Deodată se ridică ca prin vrajă Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, Ce văzând cu ochii crește, crește... iată-l nalt stejar... Ridicându-și a lui ramuri sus, deasupra codrului. Și un glas atunci puternic s-auzi din vârful lui Răsunând: ... Alexandru Vlahuță - Noapte de iarnă (Vlahuță) ... mi-o plec smerit, Și-n tăcere-ascult cum ninsul picură topit în păru-i... Veche temniț-a minciunii, sub ce adevăr te nărui ! Tot e nou. Pe-o lume nouă mîndru soarele răsare. Preot săvîrșind o taină în altar moșneagul pare; Iară mîinile lui goale eu de daruri ... Alexandru Vlahuţă - Valuri Valuri de Alexandru Vlahuță Visând împăratul să rupă hotarele ce-l îngrădeau, Și marea-i putere s-o-ntindă pe-ntregul pământ și pe mări, Tărie de vifor pusese în sufletul oștilor lui, Ca nici un vrăjmaș să mai poată cu armele-a-i sta împotrivă; Iar ochii de fiară flămândă rotindu-și-i peste cuprinsuri, Vedea cum noroadele toate în cale-i se pleacă-ngrozite, Vedea cum cetăți întărite, palate de piatră și domuri, Cu vâlva atâtor coroane, ca pleava se spulberă-n vânt. Ș-a fost un blestem pe ursita sărmanelor neamuri de-atunci, Că-n scrum și-au văzut prefăcută întreaga lor muncă de veacuri. Scrâșnind luptătorii, în iureș, ca iarba sub coasă cădeau, Năprasnic vârtejul pieirii din țară în țară trecea În urmă-i coloane de flăcări zbucneau din cetăți năruite Și-n vuietul crâncen al morții, sub negrele stoluri de corbi, Trufaș, împăratul călare, cu rânjet privindu-și isprava, Prin râuri de lacrimi și sânge, pe punte de leșuri trecea. Dar iată că tocmai în ceasul când brațele sta să-și întindă, Pământul întreg să-l cuprindă, un răcnet de leu, din adâncul Sălbaticei Asii, îi spune ... Ana Conta-Kernbach - Iarnă Îndemn de Ana Conta-Kernbach Informații despre această ediție Năruite stau în preajmă plăsmuirile de-o viață! Firea gerul o doboară.... teama sufletele-nghiață.... Visule, înger de pază, ocrotirea-ți dă-mi-o iară: Zâmbetul nădăjduirii... vraja serilor de vară, Dă-mi-o iară! Tremură pe ramuri frunze... tremur' lacrime pe gene, Vad despică-n nouri vântul... zările adun' troene .. Gândule, pribeag tonatec, ia-ți toiagul, cale bună! înspre miriștea cu soare, înspre iazu-n solzi de lună, Cale Cincinat Pavelescu - Prefață la epigrame (Pavelescu) Cincinat Pavelescu - Prefaţă la epigrame (Pavelescu) Prefață la epigrame de Cincinat Pavelescu Să nu se mire de loc prietenii mei că m-am hotărât să public aceste epigrame. Flori libere, răsărite în vântul capricios al vieții mele odată statornicite și astăzi risipite pe drumuri, nu credeam c-o să fiu silit să le strâng în buchete și să le întind trecătorilor. Ele creșteau sălbatice în grădina unui castel, astăzi părăsit și ruinat de năvala războiului. Castelanul ospitalier de odinioară e nevoit să rătăcească stingher prin colțurile parcului părăginit și să culeagă florile împrăștiate pretutindeni, să-și zgârie mâinile zmulgându-le dintre bălăriile înalte și grase, pentru ca din prețul acestor mănunchiuri însângerate să-și ridice iar turnul năruit, în care păstra cu sfințenie portretele părinților, cărțile rare, relicvele copilăriei, nimicurile scumpe toată comoara de poezie și de amintire a unei vieți închinate frumosului. Sunt bona, sunt quaedam mediocra Sunt mala plura quae legis, hic alter non fit, Avite liber. Cincinat Pavelescu - Regretatului poet Oreste ... să nu te-atingi, Oreste! E scris în cer destinul fiecărui. Eu, atacându-l, l-am creat ce este; Cu lauda-ți anemică, tu-l nărui Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu) Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu) Sonet de Cincinat Pavelescu În clipa-n care vocea ta slăbită Se mai lupta să zică: nu, eu mut, Zdrobindu-ți carnea albă, te-am avut, Statuie după soclu năruită! Dar o-ntristare-n inima-mi mâhnită Înalță un regret necunoscut: Mă doare tot ce-a fost și s-a trecut Și plâng pe năzuința mea-mplinită! Pe clipa rătăcirii noastre ceața Va coborî uitare, și, străini, Ne vom târî spre alte patimi viața. Vei trece-n seri de toamnă lângă altul, Cu suflet tulburat, cu ochi senini... Eternă-i doar iubirea, nu Dimitrie Anghel - Cîntecul greierului Dimitrie Anghel - Cîntecul greierului Cîntecul greierului de Dimitrie Anghel Publicată în Flacăra , 13 aprilie 1913. Sînt poate milioane de ani de-atunci — o, Soare ! De cînd tu cel ce astăzi urci bolțile de-azur. Erai de-abia o pată prin neguri călătoare, O forță-n mers ce-și cată o formă și-un contur. Așa erai, dar timpul ți-a modelat conturul Și incendiul ce-n tine mocnea de veșnicii, Înflăcărat deodată a luminat azurul Și ale mele negre și mari melancolii. Așa erai pe vremea întîiei aurore, Pe cînd eu, negrul greier, rapsodul fără glas Ce te cînta-nstrunîndu-și elitrele-i sonore, Așa am fost de-a pururi și-același am rămas. Eu sînt întîiul sunet care-a trezit ecouri Făr-a trezi pe lume fiorul unei uri, Rapsodul ce-a rupt pacea înaltelor platouri Și-a deșteptat visarea funebrelor păduri. Ca într-o seră caldă trăiam punctînd tăcerea, Privind plin de uimire cum vremile în mers Înalță continente ori pregătesc căderea A cine știe cărui fragment de univers. Părea cum că natura arareori sătulă De vechile tipare căta izvoade ... Dimitrie Anghel - Reverie Reverie de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 29 ianuarie 1906 Cîntai un cîntec straniu din țările de nord, O melodie blînda și limpede ca gheața; Și eu visam pe gînduri ce dulce-ar fi fost viața Să am cu tine-o casă pe-o margine de fiord. Ca marmura curată, de sus și pînă jos Să fie albă toată, și-n ape să se vadă, Stătînd misterioasă subt gluga de zăpadă Cum stă pe-un vîrf de stîncă un cuib de albatros. S-o-mprejmuie tăcerea eternă de la poli, Să pară-ncremenite de veacuri toate cele Subt mantii somptuoase de albe catifele, Și noi să fim ai vieții cei de pe urmă soli. Să dea ocol cu spaimă corăbiile mari, Și-n locul lor, solemne pe calmul apei noastre, Ghețarii să-și pornească escadrele albastre, Plutind fără de steaguri și fără marinari. Iar soarele fantastic să creasc-atunci și el, Nu-n zări, ci pretutindeni, ș-odată în tot locul Să rumenească cerul, și-n urmă roș ca focul, Să stea deasupra noastră, rotind ca un inel. Așa visam, dar toate cu ultimul acord Au reintrat în noapte, dar nu ți-am spus nimică, Și- ... ... peste vremuri, Ca-n lumile noastre deșarte Luminile blânde să-ți tremuri, Ce patimi te poartă pe cale, Ce doruri te mână prin haos, De nărui luminile tale Pe lanuri de negru repaos?" Așa parcă zice poetul Când noaptea privește la stele Și intră încetul cu-ncetul În sufletul candid din ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NĂRUIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru NĂRUI. ... NĂRUÍRE , năruiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) nărui și rezultatul ei . V. nărui ... NĂRUÍT , - Ă , năruiți , - te , adj . Dărâmat , surpat , prăbușit ; spec . ( despre construcții ) ruinat . - V. nărui ... DĂRĂPĂNÁ , dărápăn , vb . I . 1. Refl . ( La pers . 3 ) A se ruina , a se distruge ; p . ext . a se nărui DĂRĂPĂNÁT , - Ă , dărăpănați , - te , adj . ( Despre construcții ) Gata să se dărâme , deteriorat ; p . ext . năruit , surpat . - V. ... Intranz . și tranz . ( La pers . 3 ) A trăsni . 4. Tranz . ( Adesea fig . ) A zdrobi , a nimici ; a nărui ... altul ; a hurdui ; a hodorogi . 2. Refl . ( Reg . ) A se dărâma , a se surpa , a se nărui ... NĂRUITÚRĂ , năruituri , s . f . Ruină a unei construcții ; dărâmătură . [ Pr . : - ru - i - ] - Nărui ... A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot ( de la înălțime ) ; a ( se ) prăvăli , a ( se ) nărui , a ( se ) surpa , a ( se ) dărâma . 2. Fig . A lua sau a face să ia sfârșit , să ... PRĂBUȘÍT , - Ă , prăbușiți , - te , adj . 1. Căzut sau culcat ( brusc și cu zgomot ) la pământ ; năruit ; surpat , ... IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) distruge , a ( se ) nimici , a ( se ) face praf ; a ( se ) nărui , a ( se ) ruina , a ( se ) strica . 2. Tranz . A ucide , a omorî , a răpune . 3 ... ... A se dezlănțui cu putere , a se porni cu violență . 3. Tranz . și refl . A ( se ) surpa , a ( se ) nărui Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||