|
||
Vezi și:ÎNGRĂMĂDIT,
INCAPABIL,
MUT,
NĂUC,
NEÎNDEMÂNATIC,
NEȘTIUTOR,
NEAJUTORAT,
NECHEMAT,
NEGHIOB,
PROFAN
... Mai multe din DEX...
NEPRICEPUT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ** Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. - Ne- + priceput.Sursa : DEX '98 Nepriceput ≠ dibaci, priceputSursa : antonime NEPRICEPÚT adj., s. 1. adj. v. neînțeles. 2. adj., s. v. incapabil. 3. adj., s. v. necunoscător. 4. adj. v. neîndemânatic.Sursa : sinonime nepricepút adj. m. (sil. -pri-), pl. nepricepúți; f. sg. nepricepútă, pl. nepricepúteSursa : ortografic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru NEPRICEPUTRezultatele 1 - 10 din aproximativ 40 pentru NEPRICEPUT. Ștefan Octavian Iosif - Copil sărman... ... dor atît de nențeles Te-a îndemnat să vii la șes ? Credeai c este la oraș Norocul tău, biet păstoraș... Ca un copil nepriceput, Amar de tine, n-ai știut Ce griji, ce patimi, ce nevoi Ne bîntuie în veci pe noi... O, n-ai știut, biet, păstoraș, Ce ... Alexandru Macedonski - Cu morții Alexandru Macedonski - Cu morţii Cu morții de Alexandru Macedonski Cu viii nu mai am de-a face De mult, Și foarte des, când totul tace, Chemând pe morți, ce dorm în pace, I-ascult. Din gropi ei vin și mă-nconjoară, Ei vin, Când liliacu-n noapte zboară, Când dealu-n umbră se-nfășoară Deplin. Din lumea lor necunoscută, Răsar, Și când șoptesc cu voce mută Poema cea nepricepută Tresar. Îi simt pe loc ce au să vie, Căci sunt Ca un parfum de vecinicie Sau ca o floare-albăstrie În vânt. Pe zidul alb de la odaie, Urcând, Zăresc ușoara lor văpaie Verzuie, oacheșă, bălaie, Pe rând. Cu totul osebiți de lume, Ușori, Dorinți, nici griji n-au să-i consume, Suavi ca niște dulci parfume De flori. Sunt din atome nevăzute Țesuți, Ș-amestecați pe întrecute, Resimt plăceri necunoscute, Tăcuți. Iubind simțirea ce mă poartă Spre ei, Sunt însetat de-aceeași soartă, Căci nu se află-n lumea moartă Mișei. O! morți frumoși, veniți întruna... Cu voi Nu vine ura, nici minciuna Să răscolească iar furtuna Din Alexandru Vlahuță - Tactică... ... luna s-arată Frumoasă, ca nealtădată... Ce taină mare s-a-ntâmplat? Un semn, o vrajă, o poruncă... A fost ceva nepriceput; O vecinicie-ntr-un minut, Căci timpul s-a oprit din zbor: Și pe când ei s-afundă-n luncă, Din umbră Mefisto ... Alexei Mateevici - Fie voia ta! Alexei Mateevici - Fie voia ta! Fie voia ta! de Alexei Mateevici (Povestire) Se ivea de după dealuri Noaptea-n umbre mohorâte, Scuturând întunecimea Din aripile urâte. Nu-i lumină nicăierea, Numa-ntr-un bordei pustiu Luminează-o luminiță, Ca un suflet de-abia viu. Și într-acel bordei, pe paie, Numa-n petice-nvelită, Zăcea mama celor patru Prunci, cu fața necăjită. Ea se zbate, se frământă, Mila Domnului o cere Și, privindu-și copilașii, Se sfârșește de durere. Și cucernica-i gândire, Din credință izvorâtă, Și-o îndreaptă către ceruri, Către Maica Preacinstită. Și se roagă cu căldură Pân' ce graiul i se curmă. Copilașii plâng de foame, Căci felia cea din urmă Au mâncat-o de-acu ziua, Le-a rămas numai o coaje; Biata mamă le-o-mpărțește Și-i îndeamnă să se roage; Iar ea cade-n pat zdrobită Și de milă, și durere. Și privirea i se stinge Și puterea toată-i piere... Copilașii plini de groază Plâng, se vaietă și zbiară; De-a lor țipete de groază Chiar și moartea se-nfioară. Toți o strigă și-o sărută Și-o dezmiardă fiecare: ,,Mamă, mamă, scumpă mamă, Vom fi buni, ... Emil Gârleanu - Hoinar Hoinar de Emil Gârleanu O clipă ținu noaptea, cât țin nopțile de vară, când întunericul e numai o strângere de aripi a luminii. Și totuși, îndată ce se trezi, fluturul, în răcoarea umedă a dimineții, i se păru că dormise de când lumea; de aceea zise în sine, bănuind: „Ce Dumnezeu răsare soarele atât de târziu!â€� Dar ca și cum Dumnezeu i-ar fi făcut pe voie, deodată se răsfiră din înalt mănunchiul strălucitor al razelor de soare, și peste câmpie năvăli un văl de aur. Fluturul își pâlpâi de câteva ori aripile și, din vârful galben al tulpinii de lumânărică , unde poposise de cu seară, își luă, zglobiu, zborul. Fiindcă nu fusese de mult pe la târg, o luă într-acolo. Curând zări o grădină cu fel de fel de flori. Trecu pârleazul și, mehenghi, se furișă întâi pe la ferestrele casei. Perdelele erau încă lăsate. Ce să vadă? Nimic! În schimb, de jur împrejurul privazurilor, cununi de zorele se împleteau, cu florile deschise, fragede, liliachii bătând în albastru, sinilii bătând în roz, acoperite de rouă ca de niște nestemate. „Fragede floriâ€�, gândi fluturașul și, bătându-și aripile ... ... tău de porțelan nu-și mai poate ascunde slăbiciunea stai staaaaa............................aaaaiiiiiii nu mai pendula printre cărți și nu te mai cățăra ca un alpinist nepriceput pe tablourile mele din sufragerie uiteee mi-ai spart și călimara cu pistruii tăi mov și te-ai așternut ca o plapumă rece peste clapele ... George Coșbuc - Nu te-ai priceput ... ia după părut! De-ntrebai, ai fi văzut! Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul Tu cu pâinea și cuțitul Mori flămând, nepriceput George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu, 2) George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu, 2) Cântec de George Topîrceanu Și-mi făcui din doruri mute Cântece nepricepute, — Și din cântecele mele Salbă de mărgele. Inimă cu dulce chin, Cine m-a-ndemnat s-anin După gâtul dragii mele Salba de mărgele? Că le smulse fără vină Să le risipească-n tină Roșii boabe de mărgele, Dorurile Gheorghe Asachi - Cânele orbului ... tristele deșerturi de a lunei raze-umbrite Le-umple de-a melancoliei suvenire și dureri. Asta-i noaptea eternităței, un adânc nepriceput, Unde-amorului privire niciodată au străbătut. Tu ce nașterea-ți răpiră ochii, triste osândite, Razele dulci a luminei pentru tine nu-s urzite ... Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir şi a preafrumoasei Elena Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena de Ioan Barac Informații despre această ediție Fragment. Cea măiastră și cu părul de aur, adecă O închipuire supt carea să înțelege luarea Țării Ardealului prin Traian, Chesarul Rîmului (Fragment din partea a II-a) Tînărul dacă porneaște Departe călătoreaște, Singur numai cu o slugă Merge dînd Domnului rugă. O, Arghire, lungă cale — Lungi necazurile tale — Ia de-a lungul dealurile Și numără jgheaburile Tot prin locuri necălcate Și prin păduri neumblate, Tot prin văi necunoscute, Prin locuri nepricepute, Nededat cu cale lungă Cîte vor să-l mai ajungă. Cîte biruri, cîte sate, Tot întreabă de cetate, La toți le părea minune, Necum ca să-i știe spume. Calcă cîte locuri toate Pînă mai nici nu mai poate Deci în partea pustnicească Cînd era să nimerească, Dintru o peșteră mare, Vedea fum că iasă tare. Și într-acolo grăbeaște, În care dacă priveaște, Vede un om mare foarte, Cît s-au spăimîntat de moarte, A s-întoarce nu cutează. Gîndind fricos să nu-l crează, Ci ș-au făcut ... Panait Cerna - Floare și genune Panait Cerna - Floare şi genune Floare și genune de Panait Cerna Alături de genuni răsai, o, floare, Și pari a fericirilor icoană... Ce mână te-a sădit, încrezătoare, Pe margini de prăpastie dușmană? Din adâncime, Ielele-ți cântară Chemări ispititoare, ca-n povești... Și râd fermecător – și cântă iară... Tu le asculți, senino, și-nflorești. Asupra ta, prin neguri și furtună Al morții duh adese a trecut Ce farmece te-au ocrotit, ce scut, De n-a putut nici el să te răpună? Ca un răspuns al lumii pământesti La zâmbetul de stele al tăriei, Tu te ridici din lumea vijeliei, Privești văzduhul, cerul – și-nflorești... O, floarea mea! Cu tremur și uimire Salut avântul tău spre fericire. De unde l-ai desprins, din ce lumină, Surâsul dulce, plutitor în vânt? Cum ai putut rămâne tu senină, Nesocotind prăpastia vecină, Ce pentru muritori ar fi mormânt? Noi, de la rob la purtătorul stemei, Trăim mânați în veci de dor aprins; Dar cea mai slabă fâlfâire-a vremei Ne zbate facla vieții pân’la stins... ...Noi alergăm, zburăm spre-o rază sfântă, Pe care-am vrea s-o ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEPRICEPUTRezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru NEPRICEPUT. ... ÎNGRĂMĂDÍT , - Ă , îngrămădiți , - te , adj . 1. Care este adunat laolaltă în număr prea mare ; înghesuit , îndesat , învălmășit . 2. ( Fam . ; despre oameni ) Prost ( 1 ) ; nepriceput ... INCAPÁBIL , - Ă , incapabili , - e , adj . ( Adesea substantivat ) Care nu este capabil să facă ceva ; p . ext . nepriceput ... este tăcut din fire , taciturn . 4. Adj . P . ext . ( Despre elemente ale naturii etc . ) Tăcut , liniștit . 5. S . m . și f . ( Reg . ) Om slut ; om nepriceput ... emoții puternice , a unei dureri , a unui zgomot etc . ) ; dezorientat , zăpăcit , buimac , uluit , năucit . 2. ( Înv . și pop . ) Nătâng ( 1 ) , prost , nepriceput ... NEÎNDEMÂNÁTIC , - Ă , neîndemânatici , - ce , adj . ( Adesea adverbial ) Care nu are îndemânare , abilitate , pricepere , siguranță ; nepriceput ... NEȘTIUTÓR , - OÁRE , neștiutori , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care nu știe ( nimic ) ; ignorant , nepriceput ... Ă , neajutorați , - te , adj . 1. Lipsit de ajutor , de sprijin , de apărare . 2. Lipsit de posibilități , de resurse ( materiale ) . 3. Care nu se descurcă singur ; nepriceput ... invitat ( undeva ) ; care nu este dorit ( undeva ) . 2. Adj . , s . m . și f . ( Cel ) care nu este indicat , îndreptățit ( să spună sau să facă ceva ) ; nepriceput ... s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) cu mintea mărginită , care pricepe greu un lucru , care acționează fără judecată ; ( om ) neîndemânatic , nepriceput ... PROFÁN , - Ă , profani , - e , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Care este ignorant într - un domeniu oarecare ; neștiutor , nepriceput , ageamiu . 2. Care nu ține de religie , care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios ; laic . 3. Care nu respectă lucrurile considerate ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |