|
|
||
Vezi și:ARISTOCRAȚIE,
OBȘTE,
ȘERB,
ȘPAN,
BARON,
BURGHEZ,
CANONARH,
CISLĂ,
CONCURENT,
CONTE,
ECONOMIE
... Mai multe din DEX...
ORÂNDUIRE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ORÂNDUÍRE, orânduiri, s.f. Acțiunea de a orândui și rezultatul ei. 1. Așezare, grupare într-o anumită ordine, într-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ** Organizare, întocmire; stabilire. 2. Învestire. 3. (Înv. și reg.) Hotărâre, dispoziție, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determinările "socială" și "social-economică") Treaptă a dezvoltării istorice a societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații; formațiune socială, formațiune social-economică. * Orânduire de stat = organizare politică și teritorială a statului sub aspectul regimului și al formei de stat, precum și al împărțirii administrativ-teritoriale, determinată, în esență, de caracterul orânduirii sociale. - V. orândui.Sursa : DEX '98 ORÂNDUÍRE s. v. dispoziție, hotărâre, ordin, poruncă.Sursa : sinonime ORÂNDUÍRE s. 1. v. întocmire. 2. aranjare, reglementare, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (\~ tuturor problemelor de rezolvat.) 3. v. formațiune. 4. orânduire economică v. bază economică. 5. regim, sistem, societate. (\~ capi-talistă.) 6. (IST.) orânduire feudală = feudalism, feudalitate, societate feudală.Sursa : sinonime orânduíre s. f., g.-d. art. orânduírii; pl. orânduíriSursa : ortografic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ORÂNDUIRERezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru ORÂNDUIRE. Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre Vasile Pârvan - Datoria vieţii noastre Datoria vieții noastre de Vasile Pârvan Lecție de deschidere a cursurilor de istoria antică și de istoria artelor, ținute în semestrul de iarnă 1919 - 1920 la Universitatea din Cluj, citită în ziua de 3 noiembrie 1919 De la o zi la alta popoarele trăiesc prin munca, mereu aceeași, a celor mulți. Singura oboseală ce și-o dă sufletul omului simplu e de a păstra cât mai neschimbat meșteșugul din bătrâni, care îi dă - după meseria ce o are - hrana. Și memoria populară e foarte precisă: unele procedee își au începutul lor, identic cu forma de azi, în epoca preistorică. Continuitatea civilizațiilor populare în cursul mileniilor e propriu-zis un simplu reflex al continuității vieții din natură: evoluția acesteia se petrece în limite de timp așa de imense, încât sunt neaccesibile controlului uman; se poate așadar vorbi de o adevărată eternitate a primitivismului popular, conservativ. Istoric, adică evolutiv-uman, popoarele trăiesc numai prin fapta precursorilor și revoltaților. Aceștia tulbură ca niște demoni, perpetuu nemulțumiți, beatitudinea lenei spirituale a contemporanilor, le deșteaptă iluzii și apetituri, le răscolesc patimile, le dărâmă prețiosul echilibru al perfectei inerții. Fie ... Mihail Kogălniceanu - Dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești, emanciparea țăranilor Mihail Kogălniceanu - Dezrobirea ţiganilor, ştergerea privilegiilor boiereşti, emanciparea ţăranilor Dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești, emanciparea țăranilor de Mihail Kogălniceanu Discurs rostit la 1/13 aprilie 1891 în ședința solemnă a Academiei Române organizată cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la fondare Sire! Preagrațioasă doamnă și regină! Alteță regală! Doamnelor și domnilor! Colegii mei mi-au încredințat misiunea de a lua și eu cuvântul în această mare și frumoasă zi, în care serbăm jubileul de 25 de ani al fundărei Academiei Române. Această onoare o datoresc vârstei mele înaintate. În adevăr, cu excepțiunea venerabililor noștri colegi, domnii N. Kretzulescu și G. Barițiu. eu sunt, dintre toți ceilalți academicieni, cel mai în vârstă. Și, dacă ar fi exact anul nașterii mele ce mi-l dau nu numai biografii străini, dar și literatorii români, care au binevoit a se ocupa cu scrierea vieții mele, eu aș fi mai înaintat în bătrânețe decât chiar Nestorii mai sus-numiți ai Academiei Române. După Lexiconul de conversațiune al lui Meyer (Meyer's Konversations-Lexicon) , eu aș fi născut la 1806; și, nu mai demult decât sunt câteva săptămâni, "România literară" mi-a dat ... Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II â†�â†� Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul II) Stăm acum la gura sobei mângâiați de căldura celui dintâi foc din anul acesta; afară ține de câteva zile o ploaie măruntă, deasă și rece de toamnă, iar orașul tot e strâns zdravăn într-o imensă manta cenușie-roșiatică. Burlanele turuie vârtos, aci de-a dreptul sub acoperiș, și asta îmi mărește gustul de ascultare al [sic] scrisorilor donnei Alba (căreia de-acum înainte îi voi spune numai astfel, pe italienește; în spaniolă cuvântul scris "dona" se pronunță "donia", or mie îmi place s-o chem așa cum răsună în italienește, adică întocmai cum se scrie: donna, donna Alba). De bună seamă că același țuruit a dat îndemn și ghes și-acum dă necontenit avânt prințului să-mi facă această divină lectură. Eu o ascult cu religiozitate, dar din când în când casc, sau îl întrerup cu vreo amintire, care n-are nici în clin, nici în mânecă nici cu sensul frazelor citite, nici cu reflecțiile sau informările complimentare pe care prințul mi le dă asupra lor; ba îl întrerup câteodată cu vreuna boacănă de tot, astfel că ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORÂNDUIRERezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru ORÂNDUIRE. ARISTOCRAȚÍE , aristocrații , s . f . Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii , datorate originii , bogăției și poziției sale sociale ; p . gener . ( în orânduirea sclavagistă ) clasă socială dominantă , formată din marii posesori de pământ și de sclavi ; ( în orânduirea feudală ) clasă socială dominantă a ÓBȘTE , obști , s . f . 1. ( Înv . și pop . ) Colectivitate , comunitate , populație , popor ; p . ext . masă mare de oameni , gloată , mulțime ; obștime . 2. ( Înv . ) Spec . Comunitate a călugărilor de la o mănăstire ; p . ext . chinovie . 3. ( Înv . ) Obștească adunare ; p . ext . adunare , consiliu . 4. Formă de organizare socială specifică orânduirii feudale , care face legătura între aceasta și orânduirile anterioare și care se caracterizează prin munca în comun și prin îmbinarea proprietății private cu cea ȘERB , șerbi , s . m . 1. ( În orânduirea feudală ) Țăran legat de pământul moșierului , depinzând cu persoana și cu bunurile sale de acesta ; iobag . 2. ( Înv . ) Sclav , ȘPAN ^2 , șpanuri , s . n . 1. Așchie provenită din prelucrarea la strung , la freză a metalelor , a lemnului etc . 2. Despicătură tăiată din butuci de brad , din care se fac șindrile sau doage . ȘPAN ^1 , șpani , s . m . 1. ( În orânduirea feudală din Transilvania ) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus ; nobil care deținea acest titlu ; stăpânitor sau ( mai târziu ) șef administrativ al unui ținut . 2. ( Înv . și reg . ) Intendent , BARÓN , baroni , s . m . ( În prima fază a orânduirii feudale din apusul și centrul Europei ) Mare senior ; ( mai târziu ) titlu de noblețe intermediar între titlul de cavaler și acela de viconte ; persoană care are acest BURGHÉZ , - Ă , burghezi , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Creat de burghezie , referitor la burghezie , propriu acesteia , purtând caracterul ei ; care face parte din burghezie . 2. S . m . și f . Persoană care aparține burgheziei ; 3. ( În orânduirea feudală ) Orășean , târgoveț . [ Pl . și : CANONÁRH , canonarhi , s . m . Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele CÍSLĂ , cisle , s . f . ( În orânduirea feudală ) 1. Cotă - parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunități dintr - o sumă plătită cin comun ; repartizare a dărilor fixată de obștea satului , proporțional cu averea fiecăruia . 2. Întrunire , sfat ( sătesc ) , adunat de obicei pentru stabilirea cislei ( CONCURÉNT , - Ă , concurenți , - te , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care face concurență altuia , care luptă pentru acapararea pieței , pentru înlăturarea rivalilor . 2. Care tinde spre același rezultat . Cauze concurente . II. S . m . și f . 1. Participant la un concurs sportiv . 2. ( În orânduirea capitalistă ) Negustor sau producător care luptă să depășească în câștig pe CONTÉ^2 s . m . Creion gros , negru , cu mină făcută din grafit , argilă și plombagină , folosit în grafică . - Cuv . fr . CÓNTE^1 , conți , s . m . 1. ( În orânduirea feudală ) Mare senior , conducător al unei provincii , care , pe pământurile sale , avea drepturi absolute . 2. Titlu de noblețe ereditar , intermediar între viconte și marchiz ( în Occident ) sau între baron și prinț ( în Rusia ) ; persoană având acest ... la strictul necesar în cheltuieli ; cumpătare , chibzuială , măsură . 3. ( Concr . ; la pl . ) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor trebuințe . 4. Mod de întocmire , de orânduire a planului sau a părților unei lucrări , ale unei scrieri , ale unei legi etc . ; alcătuire , compoziție . [ Var . : ( înv . ) iconomíe , - ii s ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||