Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

PAPIOTĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PAPIÓTĂ, papiote, s.f. 1. Sul mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut; p. ext. ață de cusut înfășurată pe acest sul. 2. (Astăzi rar) Sul mic de hârtie pe care femeile își răsucesc părul pentru a-l bucla. [Pr.: -pi-o] - Din fr. papillote.

Sursa : DEX '98

 

papiótă s. f. (sil. -pi-o-), pl. papióte

Sursa : ortografic

 

PAPIÓT//Ă \~e f. 1) Tub mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut. 2) Ață de cusut înfășurată pe un astfel de tub. 3) înv. Sul mic de hârtie pe care femeile își răsuceau părul pentru a-l bucla. [Sil. -pi-o-] /papillote

Sursa : NODEX

 

PAPIÓTĂ s.f. În gastronomie, hârtie albă, decupată, utilizată pentru decorarea osului de cotlet sau de la pulpa de pasăre, când acestea sunt servite la masă; în expr. în papiotă = preparat culinar gătit și servit în hârtie de pergament sau în folie de aluminiu; fr. en papillote.

Sursa : gastronomic

 

PAPIÓTĂ s.f. 1. Sul de hârtie pe care se răsucește părul pentru a-l ondula. 2. Sul de hârtie pe care se înfășoară ața de cusut; (p. ext.) ața înfășurată pe acest sul (împreună cu sulul). 3. Hârtie unsă cu grăsime în care se frige carnea sau peștele. [Pron. -pi-o-, var. papiliotă s.f. / < fr. papillote].

Sursa : neologisme

 

PAPIÓTĂ s. f. 1. sul de hârtie pe care se răsucește părul pentru a-l ondula. 2. sul mic de hârtie pe care se înfășoară ața de cusut; (p. ext.) ața însăși. 3. hârtie unsă cu grăsime în care se frige carnea sau peștele. (< fr. papillote)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PAPIOTĂ

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru PAPIOTĂ.

Garabet Ibrăileanu - Adela

Garabet Ibrăileanu - Adela Adela de Garabet Ibrăileanu (Fragmente din jurnalul lui Emil Codrescu) (iulie-august 189...) Bălțătești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă, peste drum de hotel, înarmați cu alpenstock -uri, strânse energic în pumn la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o ,,cunoștință". Sistem infailibil: în genere, atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din ,,centru" -- cufundat în lectura unui ziar. (Am un număr din Voința națională încă din București.) Plictis odihnitor. Lectură plăcută, reconfortantă: cataloagele câtorva librării străine și un dicționar portativ, cărțile de căpătâi care, împreună cu Diogen Laerțiul, repertoriu de cancanuri și idei antice (amintit adesea de Coco Dimitrescu în ,,prelegerile" lui nocturne de la Cosman și găsit din întâmplare la un anticar), alcătuiesc biblioteca mea estivală. Cataloagele -- pentru momentele de lirism intelectual. Unele ...