Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CONTRASUBIECT, CONTRATEMĂ, FUGĂ, MISĂ, MOTET, POLIFONIST, RICERCAR, TABULATURĂ, TRIPLUM ... Mai multe din DEX...

POLIFONIC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

POLIFÓNIC, -Ă, -polifonici, -ce, adj. Care se referă la polifonie, care ține de polifonie, bazat pe polifonie. - Din fr. polyphonique.

Sursa : DEX '98

 

polifónic adj. ? fonic

Sursa : ortografic

 

POLIFÓNI//C \~că (\~ci, \~ce) Care ține de polifonie; propriu polifoniei. /polyphonique

Sursa : NODEX

 

POLIFÓNIC, -Ă adj. Care ține de polifonie. [Cf. fr. polyphonique].

Sursa : neologisme

 

POLIFÓNIC, -Ă adj. care ține de polifonie. (< fr. polyphonique)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POLIFONIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru POLIFONIC.

CONTRASUBIECT

CONTRASUBIÉCT , contrasubiecte , s . n . Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări

 

CONTRATEMĂ

CONTRATÉMĂ , contrateme , s . f . Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într - o lucrare polifonică ; contrapunct ( 1 ) ,

 

FUGĂ

FÚGĂ^2 , fugi , s . f . Formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci , în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci și dezvoltată după legile contrapunctului . FÚGĂ^1 , fugi , s . f . 1. Deplasare cu pași mari și repezi ; alergare , goană . 2. Părăsire grabnică ( și uneori pe ascuns ) a unui loc pentru a scăpa de o constrângere sau de o primejdie . 3. Înclinare spre axa galeriei a montanților unei armături sau ai unui cadru în formă de

 

MISĂ

MÍSĂ , mise , s . f . Compoziție muzicală polifonică pentru cor și soliști , scrisă pe textul liturghiei , care se cântă în timpul serviciului religios

 

MOTET

MOTÉT , motete , s . n . Compoziție muzicală polifonică , în care fiecare voce își are melodia sa , uneori și text

 

POLIFONIST

POLIFONÍST , polifoniști , s . m . Compozitor de bucăți muzicale polifonice . - Polifonie + suf . -

 

RICERCAR

RICERCÁR s . n . Compoziție muzicală polifonică , anterioară fugii , alcătuită din mai multe secțiuni ( fiecare având tema sa proprie ) , care se cântă fără întrerupere , capriciu ,

 

TABULATURĂ

TABULATÚRĂ , tabulaturi , s . f . Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor , folosit în sec . XV - XVII pentru instrumentele polifonice ( orgă , clavecin

 

TRIPLUM

TRÍPLUM s . n . ( Muz . ) Voce superioară a unei piese polifonice la trei voci în sec . XII -