|
|
||
|
Cuvântul POVARA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: POVARĂ Vezi și:ÎMPOVĂRA, SAMAR, ÎMPOVĂRAT, ȘERPAȘ, ATÂRNA, CĂMILĂ, CAR, CARAVANĂ, CARAVANIER, COTIGAR, DEȘELA ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului POVARA: POVARĂ.
POVARA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. POVÁRĂ, poveri, s.f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. * Loc. adj. De povară = (despre animale) folosit pentru cărat greutăți. 2. Fig. Suferință fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ** Obligație, însărcinare grea. 3. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 100-125 de ocale, folosită la evaluarea cantității mărfurilor. [Var.: (reg.) povoáră s.f.] - Cf. sl. %pod?vora% "targă".Sursa : DEX '98 POVÁRĂ s. 1. greu, greutate, încărcătură, sarcină, (livr.) pondere, (pop.) tărhat, (înv. și reg.) pond, tar, tovar, (Mold.) tăbârcă, (înv.) greață, greime. (Poartă în spate toată \~.) 2. v. greutate.Sursa : sinonime pováră s. f., g.-d. art. povérii; pl. povériSursa : ortografic POVÁR//Ă povéri f. 1) Încărcătură grea; greutate mare. * Cal (sau animal) de \~ cal (sau animal) folosit pentru transportarea greutăților. 2) fig. Fapt care apasă greu pe sufletul cuiva. \~a anilor de război. 3) înv. Unitate de măsură a greutății (egală cu greutatea încărcăturii care putea fi dusă de un cal). /cf. sl. poduvoraSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru POVARARezultatele 1 - 10 din aproximativ 101 pentru POVARA. Gheorghe Dem Theodorescu - Iancul Jiianul Gheorghe Dem Theodorescu - Iancul Jiianul Iancul Jiianul Baladă populară culeasă de Gheorghe Dem Theodorescu . Lacul Sărat - Brăila Foicică trei gutui, Trei gutui, trei alămâi, Iancule, de unde vii? — Ia, d-aci, de peste Jii! — Iancule, ce-ai târguit? — Dat-am aur și argint Pe vro cinci oca de plumb, Să duc la băieți în crâng; Că băieții, făr-de minte, Risipesc la gloanțe multe, Nu le stă nimeni-nainte Și nu știu trage la ținte: Că băieții, cam zglobii, Trag la naiba, prin pustii, Nu ca mine, -n cărnuri vii! Până vorba nu-mi sfârșea, Iacătă-mi și potera, Bat-o Maica Precista! Iar ceaușul poterii, Slujitorul domniei, De-l vedea, Îi tot zicea: — Iancule, Jiianule, Ado-ncoace povara, C-o să-ți vie greu cu ea Și dă-te de voia ta, Să ne scapi de vro belea! — Ba de voie nu m-oi da, Nici povara nu mi-ți lua, Că mi-am dat bănuți pe ea! — Iancule, român turcit, Ce te porți așa gătit, Numa-n aur și argint Din creștet până-n pământ? — De mă port așa gătit, Dumnezeu m-a dăruit! — Iancule, român turcit, ... Elena Liliana Popescu - Imn Libertății Elena Liliana Popescu - Imn Libertăţii Imn Libertății de Elena Liliana Popescu Informații despre această ediție Luptătorule, în bătălia decisivă care te așteaptă , ai un singur adversar: tu însuți. Pentru a învinge ai un singur aliat: Tu însuți. I Doamne, nu-mi lua povara încă, al frământării minții chin. Mă zbat înlănțuit de stâncă, silit să-ndur un crunt destin Sunt osândit în veșnicie plătind păcatul făptuit – Secret păzit cu strășnicie, când lumii l-am destăinuit Credeam că sunt învingătorul ursit să schimb fixate legi și pentru om ocrotitorul Eu, Prometeu, zeu peste regi. Și cum pe vremuri neofitul voind să-și dovedească arta a încercat, nefericitul, pecetluindu-și astfel soarta, La fel, eu, încercându-mi forța nebănuind deloc urmarea încrezător adus-am torța aprinsă, săvârșind eroarea Și-am semănat nenorocirea în lumea fără de credință ce-a transformat descoperirea într-o amară biruință. II De multe veacuri, carne vie e pieptul meu însângerat, sortit în preajma lui să fie doar vulturul înfometat... Pe-a suferinței strună vântul, prietenu-mi nedespărțit, îmi însoțește jalnic cântul, un geamăt surd, înăbușit. Din când în când un glas șoptește marcând o trecere în timp ... Ștefan Octavian Iosif - Cîntece (Iosif, 1) Ştefan Octavian Iosif - Cîntece (Iosif, 1) Cîntece de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Singurel ca un haiduc, În surghiun ca norul, Cată mîine să mă duc Și să-mi las odorul. Mîine plec în zori de zi... Însă pînă mîine, Vino mai aproape, — zi Doina mea, stăpîne! Doina cu păstorul, cînd Prăpădise turma Și se duce tot cîntînd Ca să-și piardă urma... II Nu mai sunt pe luncă flori, Văile-s deșarte, Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe ! Și văzduhul s-a-nnorat, Ninge sus la munte — Trec pe vale, la iernat, Turmele mărunte... Plîng tilingi, tălăngi răspund, Soarele apune, — Glas de bucium sună-n fund Ca o rugăciune... III Boii stau în jug supuși, Gata de plecare ; Necăjiții cărăuși Merg pe lîngă care... „Hăis și cea!â€� — gem sub poveri Carele greoaie ; Ieri ca azi, și azi ca ieri ; Frig, și vînt, și ploaie... Drumul e glodos și greu, Negura se lasă : „Știe bunul Dumnezeu De-om ajunge-acasă !...â€� IV Dragă codrule, te las... Plec pe căi străine... Chezășie mi-a rămas ... Ștefan Octavian Iosif - Reînviere Ştefan Octavian Iosif - Reînviere Reînviere de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție I Plutesc în aer glasuri fermecate, Vestindu-mi pretutindeni primăvara ! Văzduhul scînteiază sub povara Mărgăritarelor din cer picate... Fugiți departe, griji întunecate ! Vreau să trăiesc din zori și pînă seara, Și vreau să cînt ! Vreau să mă-mbăt de para Eternă a iubirii nesecate. Ca ciocîrlia ce-n văzduh s-avîntă, Și-acolo-n cer se leagănă și cîntă Pîn' ce-amețește iar, căzînd pe lanuri ; Așa,-n pornirea sfintelor elanuri Se-nalță sufletu-mi spre tine, Soare ! Și cade iar din slăvi amețitoare... II Iubesc, și-mi pare că-i întîia oară ! Un tainic dor de viață mă îmbie. Simt inima bătîndu-mi tot mai vie Atunci cînd eu credeam că vrea să moară. Uimit, dezgrop din suflet o comoară Ce-ar fi pierit cu mine-n veșnicie ; Natura-ntreagă astăzi reînvie, Mai falnică decît odinioară... Veghează în noi porniri de viață nouă Și nici nu știm cum izbucnesc deodată Din depărtate-ascunse-adînci izvoare... De-acum pot chiar să mor... Nu-mi fuse oare Cea mai înaltă fericire dată ?... Puteri dumnezeiești, osana Ștefan Octavian Iosif - Secerișul (Iosif) ... secera fulgerătoare... Bat mii de raze-n fețe dogorite. Ușor se-nclină spicele-aurite, Cad snopii-n șir... Cîntați, secerătoare ! Se clatină, lung țipă subt povară Căruțele pe drumul alb de țară ; Pocnind din bice, hăulesc flăcăii. Apusul joacă într-un potop de pară : Se duce craiul zilelor de vară Spre ... Ștefan Octavian Iosif - Vesele semnale ... în halat, privind mahmur afară ; Mi-e lene rău ; urîtul mă omoară ; Deschid fereastra : pîcla mă îneacă. Mă culc s-adorm, dar somnul mi-e povară; O dimineață umedă, posacă, Pătrunde în odaia mea săracă... O, de s-ar face-odată primăvară ! Dar... fulger alb a scăpărat în zare ... Alecu Donici - Autorul și hoțul ... de sânge de om din om vărsat. Aceste fapte toate, Prin scrieri înfocate Certând ai proslăvit Și-n loc de fericire, Tu omului ai dat povară de gândire. Dar încă câte rele nici nu s-au dezvelit Din scrierile tale Ce sunt cu-mbelșugare: Deci rabdă, suferind!" Au zis Mejer scrâșnind ... ... cole pe crengi sălta Și întru alune coapte Gustul său își desfăta. Vremea trece, vremea zboară; Veverița au slăbit Și de a slujbei povară Lepădare au pornit. Leul fără prelungire Demision ei au dat, Însoțit de mulțumire Și de carul încărcat Cu preafrumoase alune; Dar puteți să socotiți, Acum ... Alexandru Macedonski - Accente intime Alexandru Macedonski - Accente intime Accente intime de Alexandru Macedonski În zilele aceste când inima expiră, Când egoismu-n aer ca molimă planează, Când florile simțirii din piepturi se retează, Când bunul trai e ținta la care se aspiră, Când orice este nobil ne lasă reci și muți, Când fruntea și-o ridică toți oamenii căzuți, De ce nu e putință s-adormi pe neașteptate Și tocmai peste-un secol, nembătrânit d-etate, Să te deștepți prin farmec la viață și lumină, Călcând într-un nou secol pe-a vechiului ruină! Nu plâng pe-o soartă crudă ce-n veci mă urmărește O inimă ce simte o dată se zdrobește!... De mic Fatalitatea în cartea ei m-a-nscris Să trec prin astă lume cum trece un proscris, Dar plâng că nu văd cerul ce-n ochi se oglindește Prin ochiul Omenirii la inime transmis! De câte ori în taină, creând o lume-ntreagă, Distrug pe cea reală, rup lanțul ce mă leagă, Și pentru alte zile mă simt că sunt născut Familii, țări, fruntarii, le șterg prin cugetare, Și ridicând pe tronu-i familia cea mare, În patrie comună văd globul prefăcut! Simțiri mici și ... Alexandru Macedonski - Castele-n Spania ... griji și certe, La adăpost de om și lume. În colț tăcut de vreo Sahară, Castel aș pune să-mi zidească, Și scuturat de-orice povară, Aș ridica spre ceruri scară, De-ar vrea norocul să-mi zâmbească. Ca-n basme masa mi s-ar pune Și s-ar deșterne tot ... Alexandru Macedonski - Noaptea de iulie Alexandru Macedonski - Noaptea de iulie Noaptea de iulie de Alexandru Macedonski A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire... Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc, Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire, Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc. Numai aurul, el singur, îmi lipsește-n astă lume, Numai el, dar fără dânsul sunt un biet neputincios... Care suflet de-al meu suflet, care nume de-al meu nume S-ar lipi să ia povara unui trai sărăcăcios? Pică plâns al tinereții pe un sân ce nu palpită, Ai avut cu ce să-l cumperi, e al tău până în zori... Veștejește-te-a mea buză pe o buză veștejită, Și tu, suflete, visează că aduni cerești comori. Însă tu, o! poezie, cu mantaua ta regală, Îți acoperă vederea — fugi în colțu-ntunecos, Prin fereastră mă fixează luna rece și spectrală Ca un doctor ce se uită la un chip de ofticos. A! desigur, masca blondă avea altfel de privire Când pe țărmurile de-aur ale lacului Leman Surâdea printre frunzișuri la întâia mea iubire, Vis mai ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POVARARezultatele 1 - 10 din aproximativ 33 pentru POVARA. ... ÎMPOVĂRÁ , împovărez , vb . I . Tranz . și refl . A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară , a ( se ) încărca din greu ; a ( se ) îngreuna . - În + povară ... SAMÁR , samare , s . n . 1. Șa mare de povară , fără scări , care se pune pe măgari și pe catâri ; p . ext . încărcătură care se așează pe spatele unui animal de povară . 2. Bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă , care servește la transportarea cărămizilor pe schele . 3. Laț de sprijin pe care ... ... ÎMPOVĂRÁT , - Ă , împovărați , - te , adj . Încărcat cu o povară ȘERPÁȘ , șerpași , s . m . Persoană aparținând unor triburi din Nepal , nordul Indiei , etc . , care însoțește expedițiile din Himalaia și care cară ... în jos . 3. Refl . A se agăța de cineva sau ceva . II. Intranz . 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere . Crengile atârnă de rod . 2. A avea o anumită greutate ( relativ mare ) ; a cântări ( mult ) . III ... CĂMÍLĂ , cămile , s . f . 1. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia , cu una ( dromader ) sau cu două cocoașe pe spate , folosit la cărat poveri ( Camelus bactrianus ) . 2. ( Mar . ) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor CAR ^3 , caruri , s . n . Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris , făcând posibilă ( prin deplasare ) scrierea succesivă a literelor și a rândurilor . - După engl . [ typewriter ] carriage , fr . chariot . CAR ^2 , care , s . n . 1. Vehicul terestru încăpător , cu patru roți , cu tracțiune animală , folosit la tară pentru transportarea poverilor . 2. Cantitate de material care se poate încărca într - un car ^2 ( 1 ) . Un car de lemne . 3. ( Reg . ) Parte a ferăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe , pe care se așază bușteanul pentru a fi prefăcut în scânduri . CAR ^1 , cari , s . m . Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare , din ordinul coleopterelor , cu corpul păros și cu picioarele scurte , care trăiesc în lemn și se hrănesc cu ... CARAVÁNĂ , caravane , s . f . 1. Convoi de oameni și de animale de povară ... CARAVANIÉR , caravanieri , s . m . Conducător al animalelor de povară COTIGÁR^2 , cotigari , s . m . Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga . [ Var . : cotiugár s . m . ] - Cotigă + suf . - ar . COTIGÁR^1 , cotigare , s . n . Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri . [ Var . : cotiugár s . n ] - Contaminare între cotigă și DEȘELÁ^2 vb . I . v . deșeua . DEȘELÁ^1 , deșél , vb . I . Tranz . A îndoi , a vătăma , a frânge spinarea unui animal sau , p . ext . , a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice ; a Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||