|
||
Vezi și:COMANDĂ,
COOPERAȚIE,
COOPERATIVĂ,
COST,
DREPT,
GOSPODĂRIE,
HAVALEA,
OFERTĂ,
PRECARIA,
PRESTAȚIE
... Mai multe din DEX...
PRESTARE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PRESTÁRE, prestări, s.f. 1. Acțiunea de a presta și rezultatul ei; prestație (1). 2. (În sintagma) Prestarea jurământului = depunere a jurământului în condițiile prevăzute de lege (sau de uz). - V. presta.Sursa : DEX '98 PRESTÁRE s. 1. v. desfășurare. 2. v. efectuare.Sursa : sinonime prestáre s. f. stareSursa : ortografic PREST//ÁRE \~ări f. v. A PRESTA. * \~ări de servicii efectuare a unor servicii (reparații, confecționări etc.) în scopul satisfacerii unor necesități de consum. /v. a prestaSursa : NODEX PRESTÁRE s.f. Acțiunea de a presta și rezultatul ei; prestație. [< presta].Sursa : neologisme PRESTÁRE s. f. acțiunea de a presta; prestație. o ă jurământului = depunere a jurământului în condiții prevăzute de lege; ~ări de servicii = activitate care constă în confecționarea, repararea, întreținerea etc. unor bunuri materiale, în efectuarea unor servicii pentru satisfacerea unor nevoi de consum. (< presta)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRESTARERezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru PRESTARE. COMÁNDĂ , comenzi , s . f . 1. Acțiunea de a comanda ; ordin de executare a unei mișcări , a unui exercițiu ; poruncă . 2. Funcție de conducere a unei unități militare . 3. Operație manuală , semiautomată sau automată , prin care se pune în funcțiune , se reglează sau se oprește un sistem tehnic . 4. Construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave , de unde se efectuează conducerea navei . 5. Cerere prin care o persoană , o întreprindere etc . solicită livrarea unui anumit produs , executarea unei lucrări sau prestarea unui COOPERÁȚIE , s . f . 1. Cooperare . 2. Asociere , uniune de persoane în întreprinderi cooperatiste ( de producție , de consum , de desfacere , de credit , prestări de servicii COOPERATÍVĂ , cooperative , s . f . 1. Organizație economică formată prin asocierea liber consimțită a unui grup de persoane ( mici producători , meseriași , consumatori ) , pentru producerea , cumpărarea , desfacerea în comun a unor produse , pentru acordarea de credite sau pentru prestarea unor servicii . 2. ( Concr . ) Magazin de desfacere al unei organizații cooperatiste de consum sau de COST ^2 s . n . ( Germanism reg . ) Hrană , mâncare . COST ^1 s . n . Sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun , efectuarea unei lucrări , prestarea unui serviciu DREPT , DREÁPTĂ , ( A , B ) drepți , - te , adj . ( C ) adv . , ( D ) drepturi , s . n . ( E ) prep . A. Adj . I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol , fără abatere . 2. ( Despre lucruri , ființe , părți ale lor etc . ) Care are o poziție verticală ( față de un punct de reper ) . Zid , perete drept . Om drept ca lumânarea . 3. Care are o poziție orizontală ( față de un punct de reper ) ; orizontal ; plan , neted . Câmpie dreaptă . 4. ( În sintagma ) Complement drept = complement direct , v . direct . II. Fig . 1. ( Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte ) Care este , se face etc . potrivit dreptății și adevărului ; întemeiat , just , cinstit , bun . 2. ( Despre oameni ) Care trăiește și lucrează conform dreptății , adevărului , omeniei , binelui ; cinstit , integru , cumsecade . 3. ( Reg . ; despre bunuri materiale ) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare . 4. ( Pop . ; despre rude ) Care este legat de cineva prin legături directe , de sânge ; adevărat , bun . B. Adj . ( În opoziție cu stâng ) 1. ( Despre organe ale corpului ) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima . 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii drepte ( când cineva stă ... GOSPODĂRÍE , gospodării , s . f . 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea ( imobilă a ) unui locuitor , îndeosebi a unui țăran ( și a familiei sale ) ; casă ^1 . 2. Activitate casnică ( a gospodinei ) ; menaj . 3. ( Ieșit din uz ) Unitate de producție agricolă , de prestări de servicii etc . ( de stat , cooperatistă sau particulară ) . 4. Conducere , administrare a unui bun , a unei instituții ( publice ) etc . ; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere , administrare . Gospodărie comunală . - Gospodar + suf . - HAVALEÁ , havalele , s . f . Îndatorire constând din prestarea de zile de clacă , podvezi etc . , pe care o aveau țăranii pe vremea OFÉRTĂ , oferte , s . f . 1. Propunere făcută de o persoană altei persoane pentru vânzarea - cumpărarea unor mărfuri , pentru angajarea într - o slujbă , participarea la o acțiune , prestarea unor servicii etc . ; ( concr . ) act , document scris prin care se face o astfel de propunere . 2. Totalitatea mărfurilor destinate consumului , aflate în PRECÁRIA s . f . ( În antichitate și în evul mediu , în apusul Europei ) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ , primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar . [ Pr . : - ri - ... PRESTÁȚIE , prestații , s . f . 1. Prestare . 2. Muncă de scurtă durată ( de obicei gratuită ) efectuată pentru lucrări de interes public ; sumă de bani care reprezintă contravaloarea ( neefectuată a ) acestei ... |