|
|
||
Vezi și:DEȘERT,
SĂLBĂTICIE,
SIHĂSTRIE,
SINGURĂTATE,
STIHIE
... Mai multe din DEX...
PUSTIETATE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PUSTIETÁTE, pustietăți, s.f. 1. Regiune lipsită de vegetație (și nepopulată de oameni). ** Loc izolat, puțin umblat. 2. Singurătate, izolare. [Pr.: -ti-e-] - Pustiu + suf. -ătate.Sursa : DEX '98 PUSTIETÁTE s. 1. v. deșert. 2. pustiu, sălbăticie, (rar) sălbătăciune, (înv.) sălbătăcime. (\~ locurilor.) 3. singurătate, (fig.) sihăstrie. (Era o \~ totală.)Sursa : sinonime pustietáte s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. pustietății; (locuri) pl. pustietățiSursa : ortografic PUSTIET//ÁTE \~ăți f. 1) Loc părăsit, nelocuit sau neumblat. 2) fig. v. PUSTIU^2. [Sil. -ti-e-] /pustiu + suf. \~ătateSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PUSTIETATERezultatele 1 - 10 din aproximativ 66 pentru PUSTIETATE. Alecu Văcărescu - Foarte multă văz plăcere Alecu Văcărescu - Foarte multă văz plăcere 16 [Foarte multă văz plăcere] de Alecu Văcărescu Informații despre această ediție Foarte multă văz plăcere La a tuturor părere, Hotărînd cu o pornire, Făr' d-a face osebire : Cum că lucruri delicate Trei se află-n lume date Care pot să îndulcească O vedere omenească. Zic : c-o apă și-o verdeață Și un chip frumos la față Au fireasc-a lor putere Să mîngîie o vedere. Arătînd că pot să facă Orice suflet ca să placă, Și cusur să nu rămîie Pe cît simte să-l mîngîie. Dar o minte cu simțire, Delicată și supțire, Vrînd acestea să le-adune, Face judecăți mai bune ; Nu dă făr' de cercetare Privileghiu așa mare : Tot un fel sînt cîte trele Dopotrivă între ele. Căci la apă și verdeață Și dă este vro dulceață, Dar o știm cu legătură Într-un fel dă la natură. Dînd dă obște o plăcere La a tuturor vedere, Și mai mult nu se-nmulțește, Nici mai scade, nici mai crește. Iar viind la frumusețe, Aici voi, idei istețe ! Căci intrăm în adîncime Și dă tălmăciri mulțime. Vedem chipuri milioane, Dar ... Alexandru Macedonski - Vânt de stepe Alexandru Macedonski - Vânt de stepe Vânt de stepe de Alexandru Macedonski Cântec al slavului de sud Spre locuri unde nu se află societăți organizate, Pustii, întinse, fără urme de plug, de-orașe sau de sate, Nemărginiri ce-n timpul verii sunt oceane de verdeți, Cu flori albastre, cu flori roșii, în raza clarei dimineți, Cu aerul umplut de-arome sălbatice și mușcătoare, Ce răzvrătind musculatura o reîncarcă cu vigoare, Uitând ce sunt și unde m-aflu, îmi duc al cugetului cort, Și renăscând la viață nouă, naufragiat ajuns la port, Sunt principe stăpân pe stepă cât pot cuprinde cu vederea... Îmi crește păru-n stufuri negre și-n ochi îmi fulgeră plăcerea, Sunt june, sunt puternic, liber, — încalec repede-armăsar, Apun ici-colo ca nălucă și dincolo din nou răsar... Jiletca mea e de mătase cu fir de aur ceaprezată, Cămașă am cu mâneci roșii, și cizma mea e-mpintenată De-un fel de bold ce poartă-n vârfu-i o boabă chiar de diamant... Am pantaloni ce cad în cute și am mustață de amant, O Varinkă cu ochi albaștri ca stelele sub fruntea serii Pe granița pustietății m-așteaptă-n vântul primăverii Și împletindu-și ... Antioh Cantemir - Șoarecul de țară și cel de oraș ... târgovățul mândru nimic nu vra să ia, Ș-așa-n sfârșit îi zice: — Eu mult mă mir, frățico! cum poți trăi aice, Într-o pustietate, și cum nu ți-e urât? În viața astă scurtă de ceasul hotărât Nu poți scăpa oriunde Ș-oricum te vei ascunde! Mai bine murind ... Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea ... ia-mă în cămară... Te rog mă ascultă, ca nu cumva noaptea Să vie rusalii să mă ia cu sine, Sau să mă răpească în pustietate Stafie urâtă ce o văd că vine! Văd că joacă morții cu lină săltare, Și luna senină holbat îi privește. Văd că tricoliciul groaznic târâiește ... Duiliu Zamfirescu - Că poate-atunci... ... se lasă bruma argintie: Erau atuncea alte idealuri Ce niciodată n-au să mai revie. O tu, ce tremuri, apă curgătoare, Pe prundul gîrlei din pustietate Întinde-ți brațul dorului ce moare Și unda rece buzelor curate. Și du-mă dus cît ține-n zări cîmpia: Voiesc să dorm în brazdele ... Duiliu Zamfirescu - Fugind de tot ... Nespus de dulcea ei singurătate Și-o poartă-n lume luna gânditoare: Mă uit la dânsa, și nu mă mai doare Viața-mi plină de pustietate. O tu, acela ce mă faci să sufăr, O suflete, întoarce-te prin astre Și lasă-mă pe apele albastre, Să dorm de veci, cu ... Emil Gârleanu - Fricosul Fricosul de Emil Gârleanu Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din povești: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a ieșit tiptil-tiptil din curătură, și când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de zăpadă, a-nceput să sară de bucurie: „Poate mai întâlnesc un prietenâ€�, își zise iepurașul. Și gândul îi răspunse: „Poate mai întâlnești un prieten...â€� Și iar țupai-țupai, iepurele sare vesel: „Poate dau și peste o prietenă.â€� Și gândul: „Poate dai și peste o prietenă.â€� Și mergând așa, iepurașul cu gândul își vorbesc: „Ce lumină, și totuși luna încă nu a ... Enache Gane - Călătoria m%C3%A8 la munte Enache Gane - Călătoria m%C3%A8 la munte Călătoria mè la munte de Enache Gane Informații despre această ediție Fragment Luna ce este planetă mult mai gios decît de alte, Tîrziu după ce răsare să ivește pe drept munte Cu așa apropiere a lor vîrfuri atingînd, Încît la sănin curat ea să vede strălucînd, Ca cînd ar fi o lumină pe vîrf de munte născută, De unde ca în oglindă în Bistriță să arată. Toți copacii sînt sălbatici și numai cît înverzesc, Afară de puțîn număr de mălini ce înfloresc. Muzica acestor locuri, fără talanturi firești, Iaste sîngură cîntarea fluierilor păstorești, A cărora jelnic glas și firii mărturisăște De soarta pustietății încît ea de tristă este. Zefirii trecînd prin frunze lunică cu întristare Iho, acè dintre stînci, iaste lor răspunzătoare. Cînd noorii să adună, orizontul de închide Piste văi ca și o noapte, negura atunce cade, Și tunetul pintre munți, înfocat răspunde tare, Acel om întocma tartar la un nedeprins să pare, Și cînd acel întunerec pe încet să răsipește, A ceriului albăstrime cîte puțin să ivește, Atuncea inima lui are ace mare bucurie Ci sîmțește un închis și supus la tirănie, Cînd ... George Topîrceanu - Demostene Botez: Prohod ... în deal, departe, la Eternitate, S-a pornit un clopot ca să-i indispună... Bate-a deznădejde și-a pustietate, I-auzi cum mai bate, I-auzi cum mai sună... Ca un glas de moarte singur în furtună, Sună lung să spună zării-ndepărtate C ... Mateiu Caragiale - Mărturisire Mateiu Caragiale - Mărturisire Mărturisire de Mateiu Caragiale Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un cer de jale, Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietăți, Pe ea boarea nu adie, veșnic dorm undele-i pale, Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetăți. Sufletu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină, Iedera și mușchiul verde zidurile-i năpădesc, Strajă a singurătății trist veghează pe colină, Și în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc. Sufletu-mi e-o floare rară ce muiată pare-n sânge, Spulberată-i fu mireasma de-al restriștii aprig vânt, E-o cântare-ndepărtată ce visări apuse plânge, E o candelă uitată ce se stinge pe-un Mihai Costăchescu - Cântecul mioarei ... la lână plăviță, ciută la corniță, m-aș duce, m-aș duce și mi-i calea-n cruce și nu pot străbate, de străinătate, de pustietate, de voinici stătuți, de butuci căzuți, de cârlani lânoși, de voinici frumoși… Ș-apoi pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, mult ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUSTIETATERezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru PUSTIETATE. ... Lipsit de vietăți și de vegetație ; pustiu . 3. Fig . Lipsit de temei ; amăgitor . 4. Fig . Fără rezultat ; nefolositor , zadarnic . II. S . n . 1. Spațiu gol ; pustietate . 2. Regiune cu climă aridă , cu ploi extrem de puține , în care viața vegetală și animală este foarte redusă , iar populația foarte rară ; pustiu ; 3 ... ... sălbatic ; cruzime , barbarie ; brutalitate ; faptă de om sălbatic , crud , brutal . 2. Stare a naturii nelucrate , netransformate de mâna omului . 3. Loc pustiu , neumblat ; pustietate . 4. Izolare de lume , singurătate . 5. Prima perioadă din istoria societății primitive , care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția ... ... SIHĂSTRÍE , sihăstrii , s . f . 1. Faptul de a trăi ca sihastru ; stare , viață de sihastru ; fig . singurătate , pustietate ... 1 ) ; spec . izolare morală . 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar ; loc pustiu , lipsit de oameni ( și de animale ) ; pustietate ... al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă , distrugătoare . 2. ( În superstiții ) Duh rău personificând o forță oarbă a naturii . 3. ( Poetic ) Pustietate |
||