Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:RECOMPUNERE, RECONSTITUI, TRIAJ ... Mai multe din DEX...

RECOMPUNE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

RECOMPÚNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. - Re^1- + compune (după fr. recomposer).

Sursa : DEX '98

 

RECOMPÚNE vb. v. reconstitui.

Sursa : sinonime

 

recompúne vb. compune

Sursa : ortografic

 

A RECOMPÚNE recompún tranz. A compune din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface; a reconstitui. /re- + a compune

Sursa : NODEX

 

RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / < re- + compune, după fr. recomposer].

Sursa : neologisme

 

RECOMPÚNE vb. tr. a compune din nou, a reface. (după fr. recomposer)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru RECOMPUNE

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru RECOMPUNE.

Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi

... pretenția coardei de perpetuum movens al rotației dintre cele două capace e un univers în miniatură, pe care maistrul îl descompune prin analiză și-l recompune prin sinteză. Emil Codrescu este un maistru ceasornicar, aplecat cu îndărătnicie asupra sistemelor chinuitoare din care-i este alcătuit sufletul. Atât de completă îi este ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RECOMPUNE

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru RECOMPUNE.

RECOMPUNERE

... RECOMPÚNERE , recompuneri , s . f . Acțiunea de a recompune și rezultatul ei . - V. recompune

 

RECONSTITUI

... RECONSTITUÍ , reconstítui , vb . IV . Tranz . 1. A constitui din nou , a reface un lucru întreg ; a recompune . 2. ( Jur . ) A restabili la fața locului condițiile în care s - a petrecut o infracțiune . 3. A reface fără ...

 

TRIAJ

TRIÁJ , triaje , s . n . 1. Faptul de a tria . 2. Stație tehnică de cale ferată în care se garează materialul rulant , se descompun și se recompun trenurile de marfă sau de călători etc . [ Pr . : tri -