|
|
||
Vezi și:ROUȘOARĂ,
ROURA,
ROURAT,
ÎNROURA,
ÎNROURAT,
MANĂ,
ROURICĂ,
ROUROS,
TOPI
... Mai multe din DEX...
ROUĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. RÓUĂ s.f. Picături de apă care acoperă dimineața suprafața pământului, obiectele de pe sol, vegetația etc., formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la saturație. * (Fiz.) Temperatură de rouă = temperatură la care trebuie răcit, sub presiune constantă, un amestec de vapori și gaze cu conținut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturației cu vapori, să apară primele picături de lichid. * Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Loc. adv. Pe rouă (nescuturată) = dis-de-dimineață. ** Compus: roua-cerului = mică plantă erbacee insectivoră, cu flori mici, albe și cu frunze lunguețe dispuse în rozetă bazală, acoperite de peri care secretă o substanță vâscoasă (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-uă] - Lat. ros, roris.Sursa : DEX '98 RÓUĂ s. (BOT.) roua-cerului (Drosera rotundifolia) = roua-soarelui, (prin Transilv.) rocă; roua-soa-relui v. roua-cerului.Sursa : sinonime róuă s. f., g.-d. art. róuăiSursa : ortografic RÓUĂ f. 1) Picături mici de apă care se formează prin condensarea vaporilor din atmosferă și care se depun pe suprafața pământului în nopțile sau în diminețile răco-roase de vară. * Pe \~ de dimineață; în zorii zilei. 2): Roua-cerului plantă erbacee, insecti-voră, cu flori mici albe, cu frunze acoperite cu peri, care secretă o substanță cu ajutorul căreia sunt digerate insectele. [G.-D. rouăi] /<lat. ros, rorisSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ROUĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 215 pentru ROUĂ. Ștefan Petică - XII (Apune soarele pe dealuri) Ştefan Petică - XII (Apune soarele pe dealuri) Apune soarele pe dealuri de Ștefan Petică Apune soarele pe dealuri În slava purpurei de sânge Și răsunând adânc din valuri Doinește-un glas și parc-ar plânge; De simți o caldă adiere Trecând pe fruntea ta curată Ca și o șoaptă care piere Sub bolta serei înstelată, Să știi că-i ruga mea senină, Ca visul nopților de vară, Ce se înalță-n umbra lină În ceasul jertfelor de seară. De vezi plutind pe blonda rază O umbră albă visătoare Și crezi că-i îngerul de pază Cu aripi lungi ocrotitoare, Să nu te-nșeli, căci visu-mi trece În zborul său primăvăratec, Și-i tot așa de alb și rece, Când se înalță singuratec. Spre marea boltă luminoasă. Făcând durerea mai amară Și amintirea mai duioasă În ceasul jertfelor de seară. Și dacă roua clară cade Frumoșii ochi adânci de-i scaldă. Când treci sub vechile arcade În parfumata noapte caldă, Nu-i roua rozelor în floare Căzută-n nopțile cu lună, Nici plânsul dulce de izvoare, Ci e iubirea mea nebună, Căci lacrimi mari și tăinuite Ca roua limpede și rară Coboară-ncet și liniștite În ceasul jertfelor de Alexandru Macedonski - Nălucirea Alexandru Macedonski - Nălucirea Nălucirea de Alexandru Macedonski Când noaptea vine placidă, lină, Când alba lună suie pe cer, Când vântu-n frunze duios suspină, Când dulci arome plană-n eter, Ades mi-apare fața-i blondină, Plină de farmec și de mister. Să fie feea rimelor grele? Sau e-al meu angel privighetor? Sau este roua zilelor mele, Chipul Speranței consolator?... Când mi s-arată, uit orice rele, Uit orice rele și orice dor! Fața-mi pălită o reanimă, Fără de voie-mi încep să cânt, Și poezia vine, sublimă, Să mă-nvelească cu-al său vesmânt!... Să mă oprească nu este rima Dintr-acest sacru, tainic avânt. Viața ce este grea pentru mine Mi se-nveselește cum mi-a zâmbit, Și împletindu-mi ore senine, Piere spre ziuă chipu-i dorit! Piere... cu noaptea, însă revine, Ca să mă facă iar fericit! Ea este feea rimelor grele, E ș-al meu angel privighetor, Este și roua zilelor mele; E-o nălucire dulce d-amor! Cum mi s-arată, uit orice rele, Uit orice rele ș-orice dor! Fecioare albe și virginale, Ochii sunt două raze d-azur, Și tot de roză buzele sale, Cu zâmbet tânăr ... Mihail Săulescu - Durerea lui Faust ... o stăpânesc? Mi-e sete de oceanul enorm — nemărginit; De adevăr mi-e sete, întinsu-i să-l privesc! Și cu un strop de rouă să fiu eu mulțumit, Vai! cu un strop de rouă căzut la întâmplare Când înainte fuge talazul de pe mare ? » * * * Așa vorbea, din turnu-i, privind nemărginirea; Și mare părea Faust, părea că toată ... lui; A râs de gându-i liber nesocotit de mic, Pe lângă această lume nesocotit de mare; — Cum e un strop de rouă, lâng' un talaz de mare; — Și-a râs și de durerea-i că nu va ști nimic, Că 'n urmă-i și ... Alexandru Macedonski - La harpă ... frunze c-ajunge pentru tine, Agațe-se iedera de ziduri în ruine, Murmure valul mării c-un zgomotos tumult, Sau tremure pe crinuri mărgăritari de rouă Și trestia plăpândă mlădie-se în două,... Tovarășă iubită, ce trebuie mai mult? III A dimineții rază cu florile-i de aur Nu ... praf de aur și-n pietre prețioase, Ce dau ocol luminii din lampe de cristal; Și astăzi cerul varsă pe frunzele pălite Dulci picături de rouă în soare poleite Când ziua își deșiră colanu-i de opal! X Văzut-ați către seară o tainică fântână Atuncea pe când ziua cu noaptea ... Dimitrie Bolintineanu - Cântec național ... ce ești o garofiță, Frumușică, bălăioară, Cu inele pe cosiță Cum adun pe floricică Flutureii miere nouă, Lasă, dulce frumușică, Pe guriță-ți s-adun rouă!" — ,,De am salbă gălbioară, Nu sunt floare garofiță, Iar de sunt eu bălăioară, Dar n-am rouă pe guriță. Iar de vrei să-ți fiu soție Și de vrei să-ți fiu iubită, Mergi atunci la bătălie Căci e țara, vai! robită ... Dimitrie Bolintineanu - O fată tânără pe patul morții ... omul cu suflet zdrobit! Iar eu ca o floare ce naște când plouă Creșteam, pe cunună să am dezmierdări, Și mie amorul cu buze de rouă Cu inimă dulce îmi dă sărutări. Ca frunza ce cade pe toamnă când ninge Suflată de vânturi aici pe pământ, Ah! juna mea viață acuma ... Dimitrie Bolintineanu - Zina-Doamna ... Și-n cereasca lor vulvoare Se topesc și înfloresc. Iar în vânturi profumate, Flutureii auriți Peste florile rouate Se balanță adormiți. Printre flori și printre rouă Emil Gârleanu - Călătoare! ... ... multe, știi destule și ai de unde da și la alții. Și ce fericire să călătorești dimineața, în revărsatul zorilor, când iarba e proaspătă sub rouă, aerul jilav de răcoare, și când pe cer se prelinge lumina ca o undă de aur. Ș-apoi dimineața privești altfel lumea, altfel o judeci ... repede-repede o luă pe cizmă în jos. Se coborî pe un fir de iarbă și își scăldă, cu mulțumire, trupul într-o picătură de rouă George Topîrceanu - Rapsodii de vară ... așa culcat, Se-ntâmplă Un fenomen ciudat: Privirea mea distrată Prin negre rămuriști Mi-arată Doi ochi adânci și triști Și-n orice strop de rouă Văd două brațe, mici Ca două Picioare de furnici. Dar dacă o lăcustă, Din verdele talaz, Robustă Îmi sare pe obraz, - Din ochii mei dispare ... Noianuri De umbre argintii; Când luminosul crainic, Luceafărul stingher Și tainic S-aprinde iar pe cer Și cu lumina nouă Sclipește ca un strop De rouă Pe vârful unui plop, Iubirea mea fugară De-abia s-a liniștit, Și-afară, Ca un copul trudit, Pe-un maldăr de sulfine ... Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviştii O noapte pe ruinele Târgoviștii de Ion Heliade Rădulescu Soarele după dealuri mai strălucește încă, Razele-i rubinoase vestesc al lui apus, Și seara, pânditoare subt fiecare stâncă, Cu-ncet și-ntinde umbra cutezătoare-n sus. Muntele al său creștet și-nalță și privește Linul cobor al zilei, tainicul ei sfințit, Și raza cea din urmă pe fruntea lui izbește, Ce mândră ține față cu cerul cel rușit. Vântul de seară suflă și frunza-nfiorează, Roua seninul varsă verdeața renviind; Dealurile-n cunună câmpia-ncorunează Și râul p-a lui cale șoptește șărpuind. P-a dealului sprânceană, pe fruntea-i cea râpoasă, O cetățuie veche, lăcaș religios, Păstrează suvenirea d-o noapte sângeroasă Ce mult s-asemănează cu sânu-mi cel noptos. Astfel într-al meu suflet se nalț-a mea credință, P-a patimilor râpă ca monument s-a pus Și-mi ține șovăinda, clătita mea ființă L-a vieții-mi viforoase prea liniștit apus. Soarele-acum sfințește și noaptea naintează, Cu-ncetu-și cârmuiește carul cel aburos; Mii de lumini în preajmă-i, pe frunte-i schinteiază, ... Petruț Pârvescu - Imnele tăcerii Petruţ Pârvescu - Imnele tăcerii Imnele tăcerii de Petruț Pârvescu Volum publicat de Editura Agata, 2003, cu o prefață de Dumitru Țiganiuc și o prezentare în volum de Gheorghe Grigurcu. Micropoeme Dor peste strune dor peste strune în sânge cuibul gol își ia zborul! Fotografia pe colțul mesei într-un imn al tăcerii fotografia! Drum prin pădure printre tufișuri umbra face urechi drum prin pădure! Floare de tei lângă o cană o bucată de zahăr înfloresc teii! Lada de zestre lada de zestre într-un ungher cămașa unui fluture! Satul natal la masa veche cu linguri noi de lemn satul meu natal! Luna pe lac sub luna plină umbra cade pe apă și nici un sunet! Roua stelelor prin iarba verde cu picioarele goale roua stelelor! Apus de soare apus de soare un coacăz a înflorit în dosul casei! Pastel de toamnă câteva prune în coșul de nuiele și nici o frunză! Linistea dintre zile noapte adâncă doar cariul se aude în grinda de lemn! Mugurii pe ram mugurii pe ram între scutece ude frunze și Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROUĂRezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru ROUĂ. ... ROUȘOÁRĂ s . f . Diminutiv al lui rouă . [ Pr . : ro - u - ] - Rouă ... ROURÁ , pers . 3 rourează , vb . I. 1. Intranz . A cădea rouă . 2. Tranz . și refl . A ( se ) umezi , a ( se ) acoperi cu stropi ca de rouă ... ROURÁT , - Ă , rourați , - te , adj . Acoperit , stropit de rouă , plin de rouă ... ÎNROURÁ , pers . 3 înrourează , vb . I. Refl . A se acoperi cu rouă ... ÎNROURÁT , - Ă , înrourați , - te , adj . Acoperit , plin de rouă ... toxică din familia gramineelor , cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule , care crește în preajma apelor și prin mlaștini ( Glyceria aquatica ) . 4. Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită , care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor ; p . ext . stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare ... ... ROURÍCĂ , rourele , s . f . Plantă acvatică cu tulpina culcată , cu inflorescențe în formă de spiculețe , cu fructe dulci , comestibile ( Glyceria fluitans ) . [ Pr . : ro - u - ] - Rouă ... ROURÓS , - OÁSĂ , rouroși , - oase , adj . ( Rar ) Rourat . [ Pr . : ro - u - ] - Rouă ... Tranz . A supune unele plante textile unui proces metodic de descompunere a tulpinilor lor , prin menținerea în apă , sub zăpadă sau la rouă , pentru a separa astfel fibrele textile . 5. Refl . Fig . A se șterge , a se estompa ; a . se ... |
||